DOVADA PLAGIATULUI din teza de doctorat a vicepremierului Gabriel Oprea

La câteva zile după ce a declarat pentru gândul că teza de doctorat a lui Gabriel Oprea este copiată, şeful Comisiei de Etică de la Universitatea din Bucureşti, Marian Popescu, a transmis, printr-o scrisoare deschisă, Consiliului Naţional de Etică(CNE), organism al Ministerului Educaţiei, care „l-a spălat” pe Gabriel Oprea, dovada plagiatului din teza de doctorat a vicepremierului. Decizia vine în condiţiile în care Consiliul, singurul care se poate pronunţa pe lucrările academice ale demnitarilor, a decis suspiciunile în cazul Oprea nu se confirmă, fără a aştepta măcar analiza Comisiei de Etică a Universităţii care se autosesizase în acest caz.

În scrisoarea deschisă adresată CNE, profesorul Marian Popescu precizează că a studiat pe cont propriu, teza de doctorat a lui Gabriel Oprea, iar verdictul este unul fără echivoc: „Punctul meu de vedere este clar: este vorba de un plagiat clasic, dar şi de alte forme de malpraxis academic privind acurateţea, veridicitatea, corectitudinea citării şi atribuirii surselor”.

Şeful Comisiei de Etică de la Universitate prezintă, în scrisoarea deschisă, publicată pe blogul personal  dovezile care l-au dus la concluzia că părţi ample din lucrare sunt copiate.

„Dacă aţi constatat că „În cadrul tezei au fost referite prin 251 note de subsol lucrări semnificative din domeniul dreptului, al dreptului penal şi procesual penal menţionate la bibligrafie (sic! ).” şi că „în procesul de documentare au fost selectate şi citate din lucrările folosite, idei şi informaţii semnificative asupra problematicii analizate”, cum explicaţi prezenţa în teza de doctorat a 5 pagini identice (79-85) cu paginile 45-49 din lucrarea lui Constantin Ţurai, Plângerea prealabilă, Curentul, Bucureşti, 1938, autor care NU APARE LA BIBLIOGRAFIE? E vorba de 119 rânduri din care 100 reprezintă un bloc de text mare, reprodus identic în teză şi în succesiunea paginilor ca la Ţurai. Poate experţii dumneavoastră nu l-au văzut. Dumneavoastră aţi văzut: „citarea corespunzătoare a surselor bibliografice. Cum explicaţi copierea unui enorm bloc de text în teză, de 322 rânduri, între pag. 225 şi 239, din opera lui Ţurai, între pag. 45 şi 58. 14 pagini! Dar poate experţii dumneavoastră nu l-au văzut. Dumneavoastră aţi văzut că „autorul (Gabriel Oprea-.n.n.) a respectat reglementările legale şi normele deontologice care guvernează domeniul studiilor doctorale în materia ştiinţelor juridice”, arată Marian Popescu.

Profesorul îi întreabă retoric, în continuare, pe membrii Consiliului Naţional de Etică cum explică faptul că, deşi au decis că indicarea în notele de subsol a lucrărilor consultate şi a autorilor se înscrie în cerinţele academice, în teza lui Oprea apare referire la autorul Faustin Helie, al cărui nume „apare în blocul de text copiat în teză din Ţurai”, dar „care nu apare nici la bibliografie şi nici în nota de subsol unde  e pomenit, la pag. 81”

„El apare în nota 225 din teză, ca op.cit. Numai că „opera citată” nu mai fusese citată deloc. Dar, poate, experţii dumneavoastră nu au mai avut timp să expertizeze acurateţea citării.Bibliografie teză”., notează Marian Popescu.

Şeful Comisiei de Etică de la Universitatea din Bucureşti atrage atenţia că în raportul experţilor CNE se face referire  la faptul că, la vremea susţinerii tezei, în 2000, nu exista legea referitoare la etica în cercetare şi cu privire la plagiat, însă regulile în acest sens sunt anterioare.

„Desigur, aveţi dreptate căci 2000 e înainte de 2004. Nu vreau să invoc, din nou, faptul că, în materie de cercetare, de elaborare de lucrări ştiinţifice, regula citării corecte se învaţă din facultate, deci şi la Drept. Nu vreau să invoc bunul simţ care spune că nu-i frumos să copiezi fără să scrii de unde. Vreau să spun că regula citării corecte există în România demult, de pildă din 1956, aşa cum documentează şi autorul singurei lucrări cuprinzătoare despre plagiat, domnul Dorin Isoc (pag. 16-17), şi ea se regăseşte intactă şi în Legea 8/ 1996 (Legea dreptului de autor). Legea 8  Cred că 1956 sau 1996 sunt înainte de 2000”, comentează Marian Popescu.

Profesorul reclamă în final faptul că universităţile care au acordat titlurile de doctor sunt în imposibilitatea legală de a se pronunţa în cazul suspiciunilor de plagiat din tezele demnitarilor şi-i întreabă pe membrii CNE ce-i împiedică să spună adevărul în faţa unor dovezi incontestabile. De asemenea, Marian Popescu cere o poziţie comună a universităţilor astfel încât ele să decidă asupra suspiciunilor de plagiat în cazul lucrărilor pe baza cărora au acordat titlurile de doctor.

„Ca profesor de universitate văd cum acoperirea, cu binecuvântarea unei legi proaste, a plagiatelor universitare produce decredibilizarea universităţii. El este în linia mai multora care, în ultimii ani, au fost aduse la cunoştinţa opiniei publice. Faptul că există legi care protejează demnitarii  şi îi exceptează de la analiza suspiciunii de plagiat de către universităţile care le-au acordat titlul de doctor,  este nefiresc. Faptul că dumneavoastră refuzaţi să acceptaţi evidenţa adevărului îngrijorează. (...)  Se presupune că aţi fost numiţi în acest Consiliu pentru că sunteţi integri, că ştiţi ce înseamnă norme elementare de etică, deontologie în mediul universitar. Aşa mi s-a părut. Ce vă împiedică să spuneţi adevărul? Ce ne împiedică să nu mai acceptăm aceste situaţii?”, se arată, în finalul scrisorii deschise a profesorului Popescu.

Comisia s-a autosesizat, Consiliul „l-a iertat” pe Oprea !

 Pe 4 septembrie, şeful Comisiei de Etică din Universitatea din Bucureşti a declarat pentru gândul că teza de doctorat a lui Gabriel Oprea este „în mod sigur, un plagiat”, zeci de pagini fiind copiate integral.

Hotnews a relatat anterior că lucrarea de doctorat a lui Gabriel Oprea, „Procedura plângerii prealabile”, coordonată de profesorul universitar doctor Ion Neagu, conţine pasaje copiate din alte cărţi şi, potrivit sursei citate, nu are introducere şi concluzii proprii. Într-un alt articol dedicat acestui subiect. Hotnews scria că Oprea a copiat pagini întregi din „Plângerea Prealabilă. Teoria generala a plângerii prealabile. Aplicaţiunea la legislaţiunea română” a lui Constantin Turai, publicată in 1938.

În luna iulie,  Comisia pe care Marian Popescu o conduce a decis să se autosesizeze şi să examineze teza cu titlul „Procedura plângerii prealabile”, susţinută de Oprea în anul 2000, la Facultatea de Drept a Universităţii din Bucureşti, după ce în presă au apărut informaţii privind un posibil plagiat.

„Legea ne-a obligat, cum se întâmplă în cazul demnitarilor, să transmitem autosesizarea la Consiliul Naţional de Etică. Consiliul Naţional de Etică a dat verdictul atât de rapid, încât nici măcar nu am apucat să le transmitem ce începuserăm noi să analizăm”. Potrivit lui Marian Popescu, la Consiliul Naţional de Etică au ajuns atât autosesizarea Comisiei, cât şi o sesizare, făcută de o altă persoană, dar având acelaşi obiect. Iar Consiliului Etică, aflat în subordinea Ministerului Educaţiei, a dat, în timp, record verdictul: „nu se confirmă”. „Bibliografia consultată a fost bine valorificată de autor în cuprinsul tezei de doctorat, iar în procesul de documentare au fost selectate şi citate din lucrările folosite, idei şi informaţii semnificative asupra problematicii analizate; (...)  indicarea prin notele de subsol a lucrărilor consultate şi a autorilor acestora se înscrie în cerinţele care trebuie respectate în procesul de elaborare a unei lucrări ştiintifice, cerinţe impuse de dispoziţiile legale în vigoare la data elaborării tezei”, se arăta în verdictul Consiliului.

În acel moment, în lipsa unui temei legal care să îi permită să dea un verdict pe lucrarea unui demnitar, Comisia a renunţat oficial să mai dezbată subiectul tezei de doctorat a lui Gabriel Oprea, spune Marian Popescu.  Acesta a continuat însă să examineze, pe cont propriu, lucrarea de doctorat a vicepremierului, ajungând la concluzia că este vorba de un plagiat.

                                                                      Clarice DINU