Imnul, Barca și ...Românul
1. „UNDE SUNT ACUM ROMÂNII, / Întrebați-vă și voi, / C-au ajuns aici
străinii, / Să conducă peste noi. // Legi de rău, puțină pace, / Pe
pământul nostru sfânt, / Iar POPORUL, tace, tace, / Într-un umilit înfrânt. // Europa
ne-a dat nume, / Slăbiciuni ca să avem, / Nici nu se mai poate spune, / Cine
suntem și ce vrem. // Stau biserici fără tineri, / Parastase peste tot, / Lunga
noastră zi de vineri, / Și-o Golgotă fără rost. // Unde e MIHAI VITEAZUL, / Să
ne dea un mic avânt, HOREA și cu AVRAM IANCUL, / Cu eroii din pământ. // Ciau,
ok, vorbe străine, / Ne vorbim ca niște muți, / Nu mai sunt cuvinte line, /
Abia poți să le asculți. // HAI, TREZIȚI-VĂ DIN MOARTE, ĂSTA ESTE TRAI DE
SLUGI, / MAI CITIȚI DIN SFÂNTA CARTE, / PENTRU NEAM SĂ FACEȚI RUGI!”
Cătălin
Dumitrean,
preot misionar, consilier de presă la „Mitropolia Sibiului”, poet, conducătorul
cenaclului „Lumină lină”, realizator
de emisiuni de televiziune, colaborator la numeroase publicații scrise, redactor-șef
al redacției din Sibiu a postului de radio „Trinitas”.
Este ctitor de două biserici și trei
mănăstiri, realizate cu ajutorul a sute de tineri care-l urmează în activitatea
socială, misionară, culturală și patriotică.
***
2. „Pentru ca omul să plutească spre cer, bărcii lui îi trebuiesc două vâsle: CREDINŢA şi DRAGOSTEA.
Dacă într-un naufragiu s-ar întâmpla să piardă o vâslă, ar fi de preferat să-i
rămână dragostea. Pentru că în dragoste îi va rămâne şi ceva credinţă. Dar,
dacă pierde dragostea, după spusa Sf. Apostol Pavel, care este mai mare, ce va
face cu credinţa? Căci şi diavolul crede şi se înfricoşează. Credinţa fără fapte este moartă”.
Ateismul contemporan, este consecința inculturii, a
lipsei capacitații omului de a se înălța, de a gândi, de a cugeta. Ateul
contemporan nu neagă Cerul, pentru că nu este capabil să-l privească.
Alexandru
Ţiridanis
***
3. „TREI CULORI CUNOSC PE LUME, / CE LE ŢIN CA SFÂNT ODOR.
// SUNT CULORI DE-UN VECHI RENUME, / AMINTIRI DE-UN BRAV POPOR. // IAR CÂND
FRAŢILOR M-OI DUCE, DE LA VOI Ş-O FI SĂ MOR, PE MORMÂNT ATUNCI SĂ-MI PUNEŢI,
MÂNDRUL NOSTRU TRICOLOR". (Fragmente
din Imnul României în perioada 1977-1989).
Ciprian
Porumbescu (1853 - 1883),
dirijor, muzicolog, pianist, compozitor patriot, născut în Șipotele Sucevei pe vremea
aceea în Imperiul Austriac, fiind fiul preotului ortodox Iraclie Porumbescu. A
studiat muzica la Suceava, Cernăuți și Viena. Între 1873 și 1877 a studiat
teologia ortodoxă la Cernăuți, unde a și condus
Societatea Studențească Arboroasa.
A fost unul din cei mai renumiți compozitori pe vremea sa. Printre cele mai
populare lucrări sunt: „Baladă
pentru vioară și orchestră” op. 29, opereta „Crai noi”. A compus
muzica pentru celebrul cântec patriotic „Pe-al nostru steag e scris unire”,
muzică ce este folosită azi de Albania pentru imnul național. De asemenea a
scris și melodia fostului imn național al României: „Trei culori”. A murit la 29
de ani la Stupca, acum acest sat fiind numit în onoarea sa: „Ciprian Porumbescu”.
P.S. „Mila şi adevǎrul sǎ nu te pǎrǎseascǎ; scrie-le în inima ta!” (Pilde 3, 3).
„1001 CUGETĂRI” vol. XII,
Prof. Olimpia Mureșan L.S.R.
Maramureș
Preot Ortodox Român Ilie Bucur Sărmășanul
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu