Nici sărbătorile n-au
adus un strop de odihnă în luptele pentru putere. În primele zile ale anului
2018 am avut parte de proteste și de chemări la luptă. Goarna SRI în
mass-media Ziare.com anunță că „suntem pe marginea prăpastiei. Suntem
la un pas de ieșire din zona democratică, de o dramatică
descalificare din categoria statelor de drept funcționale“.
Dacă n-ar fi decît această goarnă, n-ar fi mare lucru. Dar
pericolul pentru statul de drept din România este un loc comun rostogolit de
mulți diplomați acreditați la București, mai ales de cei ai țărilor din spațiul
euroatlantic. La fel stă situația și în ziarele quality din aceste țări. Ca dovadă, trompeta de la București își
bazează alarma pe un articol din Washington Post, fanionul presei libere de
peste Ocean.
Iată ce scrie consiliul editorial al faimoasei publicații americane: „Românii cinstiți au nevoie de ajutor din partea guvernelor
occidentale. Ambasada Statelor Unite la București
s-a exprimat clar în favoarea statului de drept, la fel, și șapte
ambasadori ai unor țări membre UE. Dar
Parlamentul României ar trebui să audă asta direct de la lideri precum Angela Merkel
sau Donald Trump. Nu este încă prea târziu pentru a opri decăderea democrației în Europa Centrală, dar acest lucru va
necesita o acțiune urgentă și concertată la cel mai înalt nivel“
(Washington Post, preluat după Ziare.com, cu diacritice de la redacția Cotidianul).
Ce să înțelegem din
asta? Că presa americană este deja mobilizată în susținerea punctului de vedere al demonstranților de la București?
Sau demonstranții nu fac decît să
amplifice punctul de vedere american față
de situația politică din România, iar
presa din capitala SUA participă și ea
la crearea unei imagini a democrației
din România, aflată în mare pericol? Iar la amintita operațiune mai participă și țările europene și presa quality a acestora, semn că operațiunea este de importanță maximă pentru blocul aliaților. Ce ar presupune asta? Că partenerii noștri consideră România de o importanță strategică maximă și că prezența PSD-ului
la cîrma Executivului este văzută ca un real pericol. Cît pentru democrație, cît pentru operațiunile militare la care țara
noastră este parte. Ce ne mai spun acest efort susținut și această
sincronizare? Că ar exista deja o mobilizare internațională pentru amplificarea campaniei anti PSD – ALDE. Mai mult.
O orchestrare a unei asemenea campanii ne trimite obligatoriu cu gîndul nu doar
la interesul euroatlantic pentru capul de pod în Estul Europei numit România,
dar și, implicit, la o blocare, dacă nu
chiar un plan de dărîmare a Guvernului PSD – ALDE. Prima conotație clară a acestei sincronizări interne și externe este simplă. Aliații României (europeni sau transatlantici) nu
au încredere într-un guvern dominat de PSD. Și
fac tot ce pot împotriva lui. Adevărul este că din 1990 pînă astăzi PSD-ul a
fost privit și s-a comportat cu un urmaș al PCR și
nu a izbutit să își creeze nici
legături solide, nici norme și
standarde și nici argumente de natură
democratică pentru a scăpa de suspiciunile trecutului și de bănuielile orientării estice. Cîți fruntași PSD au fost
eliminați din partid din cauza corupției? Cîți
pesediști au sărăcit și au rămas pe drumuri din cauza idealurilor
lor socialiste? Și cîți dintre liderii de acum au sărăcit sau nu
văd în politica pe care o fac decît o oportunitate de îmbogățire?
Acest apel orchestrat are o singură mare hibă. Niciunul
dintre apărătorii statului de drept nu poate indica punctual abuzurile din
noile proiecte de legi ale Justiției.
Ba, și mai ciudat. Cu toții se rezumă la generalități și
evită o asemenea discuție la obiect.
Profesorul Andrei Marga, într-o analiză pe care o publicăm în ziarul de
miercuri, mai semnalează că în această campanie de proteste apărarea statului
de drept se face simultan cu sacrificarea libertăților
și „pentru a stoarce profit“. Și politic, și
material, aș adăuga eu.
De ce o mare parte din alianța
PSD – ALDE nu se apără și nu explică,
nu convinge și nu face demersuri
externe pentru a lămuri lucrurile? Ne aflăm cumva în aceeași situație
oarbă din 2012, cînd 8 milioane de români au votat pentru debarcarea lui Traian
Băsescu și Philip Gordon, un biet
adjunct al secretarului de stat Hillary Clinton, a întors lucrurile și a scos din pălărie cifra de 2 milioane de
voturi fraudate?
Nu-i exclus ca situația
să se repete. Un război politic cumplit este pe cale să domine România în 2018.
Americanii și europenii par hotărîți să nu colaboreze cu un guvern în care n-au
încredere. O continuare a guvernării PSD – ALDE ar însemna pentru ei un risc de
pierdere a controlului asupra celui mai important capăt de pod din Europa de
Sud-Est.
Autor: Cornel
Nistorescu
Sursa: Cotidianul
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu