Unirea, legiuitorul și...lumea
1. „UNIREA e singura stare politică ce putea să asigure
viitorul nostru și să ne permită a da țării organizarea ce o așteaptă de atât
de mult timp”.
Alexandru Ioan Cuza, (1820-1873),
Primele studii le-a făcut la un pension
de la Iași, apoi și-a luat diploma de bacalaureat la Paris. A avut colegi de
generație pe Mihail Kogălniceanu și
Vasile Alecsandri. A fost primul domnitor al Principatelor Unite și al statului național România. A participat activ la mișcarea
revoluționară de la 1848 din Moldova și la lupta pentru unirea Principatelor.
La 5 ianuarie 1859, Cuza a fost ales domn
al Moldovei, iar la 24 ianuarie 1859 și al Țării Românești, înfăptuindu-se
astfel unirea celor două principate. Devenit domnitor, Cuza a dus o
susținută activitate politică și diplomatică pentru recunoașterea unirii
Moldovei și Țării Românești de către Puterea suzerană și Puterile Garante și
apoi pentru desăvârșirea unirii Principatelor Române pe calea înfăptuirii
unității constituționale și administrative, care s-a realizat în ianuarie 1862,
când Moldova și Țara Românească au format un stat unitar, adoptând oficial, în
1862, numele de România și formând statul român modern, cu capitala la
București, cu o singură adunare și un singur guvern. Cuza a fost obligat să abdice în anul 1866 de către o largă coaliție a
partidelor vremii, denumită și Monstruoasa Coaliție, din cauza orientărilor
politice diferite ale membrilor săi, care au reacționat astfel față de
manifestările autoritare ale domnitorului. Plecat în exil va ajunge la
Viena, apoi la Paris, Florența și Haidelberg, în Germania. Va muri la
doar 53 de ani și va fi înmormântat inițial la Biserica domnească de lângă Palatul de la Ruginoasa, conform
dorinței sale, pentru ca mai apoi să fie adus la Biserica Trei Ierarhi din Iași.
***
2. „FRUMUSEȚEA LUMII ȘI A VIEȚII ÎN CARE TRĂIM
ESTE PRETUTINDENI. NU EA LIPSEȘTE OCHILOR NOȘTRI, CI OCHII NOȘTRI NU ȘTIU S-O
VADĂ”. (Ochi avem și nu vedem, urechi
avem și nu auzim cuvântul bun al lui Dumnezeu, mâini avem și nu facem voia Lui,
picioare avem și nu mergem pe calea dreaptă și bună a lui Dumnezeu) (n.a.)
Auguste Rodin (1840-1917),
sculptor, pictor, grafician francez în a doua jumătate
a secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea. Rodin a revoluționat limbajul sculpturii, făcându-l capabil să exprime
adevărul uman, pornind de la experiența directă. Prin atelierul lui au
trecut mulți sculptori printre care Antoine
Bourdelie,Charles Despiau, Aristide Mailloi. În 1907, aici a lucrat și Constantin Brâncuși, care, părăsind
atelierul după numai câteva luni, și-a justificat plecarea spunând: „Nimic
nu se poate înălța la umbra marilor arbori”. Rodin face studii în Italia
la Florența și la Roma pentru a „descoperi
secretele lui Michelangelo”. Deschide diferite expoziții în mari orașe ale
Europei: Bruxelles, Rotterdam, Amsterdan,
Haga, Berlin, Paris unde expune 171 de picturi. În anii 1905-1906, poetul
austriac Rainer Maria Rilke lucrează
ca secretar particular a lui Rodin. O
sinteză a sculpturilor sale o reprezintă „Poarta
infernului”, amplă compoziție la care, începând din 1880, va reveni în tot
cursul vieții.
***
3. „Un
„STAT” care nu se bazează pe dreptate, adevăr și morală sănătoasă nu poate
învinge niciodată, chiar dacă ar pleca la luptă cu toate puterile
supraomenești. Un „STAT” care face numai legi și poruncește fără ca ele să fie
respectate, în primul rând de legiuitori,
care numai exploatează omul fără a-l lua în seama dorințelor lui, nu poate
merge departe.
Heinrich
Mann (1871-1950),
scriitor realist german, romancier care a scris
lucrări cu teme sociale puternice. Numeroasele
sale critici asupra creșterii fascismului l-au forțat să fugă pentru viața sa,
după ce naziștii au venit la putere în anul 1933. El a fost fratele mai
mare al romancierului Thomas Mann.
Împreună cu Albert Einstein și alte
celebrități în 1932 Heinrich Mann a fost semnatar al „Apelului Urgent pentru Unitate”,
cerând alegătorilor să respingă
naziștii. În felul acesta el a devenit „persona non grata” ,
cărțile lui i-au fost arse, iar el a fost nevoit să fugă în Franța la Paris și
Nisa. Fiind urmărit peste tot, fuge în
Spania, Portugalia și ajunge în America. A murit în Santa Monica, California,
singur și fără prea mulți bani. Cenușa sa
a fost adusă ulterior în Germania de est.
***
P.S. „Dacă orb
pe orb va călăuzi, amândoi vor cădea în groapă” (Matei 15, 14).
„1001
CUGETĂRI” vol. XII,
Prof. Olimpia Mureșan L.S.R. Maramureș,
Preot Ortodox Român Ilie Bucur Sărmășanul
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu