Acestea sunt ţelurile nobile care i-au călăuzit întreaga
viaţă şi prin ele a căutat să slujească semenilor. A dus o bătălie aprigă
pentru propagarea credinţei ortodoxe, ca preot care a slujit o viaţă bisericii.
Şi oare câte generaţii de enoriaşi a păstorit şi pentru care predicile sale au
fost veritabile lecţii de credinţă şi cultură? La toţi le-a orânduit dreapta
cărare a credinţei, călăuzit, după cum mi-a mărturisit, de versurile poetului
Octavian Goga: „În drum mi se desfac prăpăstii, / Şi-n negură se-mbracă zarea,
/ Eu în genunchi spre tine caut: / Părinte, orânduie-mi cărarea!” (Rugăciune).
Viorel Thira a fost o personalitate cu multe calităţi. Mai
întâi a fost un om de condei, care şi-a ştiut îmbrăca scrisul într-o haină
poetică şi literară. Era citit şi posesor al unei culturi generale deosebite.
Şi, drept urmare, ce frumos se putea discuta cu acest prieten care ştia atât de
multe. Să mai adăugăm şi omul cu simţul relaţiilor, care a întreţinut
nenumărate prietenii cu mari personalităţi contemporane, din varii domenii de
activitate: scriitori, teologi, filosofi, filologi, etc. A avut un tact
deosebit prin care i-a făcut să se destăinuie şi în urma cărora ne-a lăsat
scrieri, profiluri de intelectuali, pagini de memorialistică, care suscită un
interes aparte. Crezul său legat de personalităţi şi l-a exprimat prin titlul
unei cărţi „Fără personalităţi îi frig în istorie”. Pentru el erau de mare
importanţă faţetele ascunse ale personalităţilor neelucidate prin ce-au scris.
În discuţiile pe care le-am purtat de-a lungul timpului,
căci ne-a legat o strânsă prietenie, adesea evocând crâmpeie din relaţiile lui
cu atâţia oameni mari şi era mândru că a avut bucuria să-i cunoască şi apoi să
ne împărtăşească gândurile acestora. Se mândrea că i-a cunoscut pe Onisifor
Ghibu, Ion Agârbiceanu, Mihai Drumeş, Sterie Diamandi, Puia şi Fany Rebreanu,
Ovidiu Papadima şi pe mulţi alţii.
Cartea „Far pentru amintiri. Oameni pe care i-am cunoscut”
este plină de informaţii memorialistice, cu date inedite, care suscită
interesul cititorului, autorul având meritul de a fi fost o fire răscolitoare
în universul cultural contemporan. Personalităţi de frunte, nelipsind şi cele
mai puţin importante şi nici oameni simpli de la ţară. La toţi a căutat să le
fixeze un loc în viaţa culturală şi social-economică din epoca contemporană.
În scrierile lui Viorel Thira descoperim nestăvilitul său
ataşament pentru credinţa ortodoxă, care este un lait-motiv al operei sale, dar
şi pe omul de atitudine vehement combatant al comunismului, care, în accepţia
sa, a fost „ce este mai rău în lume”, pe care Nichifor Crainic l-a denumit
„barbaria secolului douăzeci”.
Viorel Thira a fost o personalitate meditativă, de
profunzime, dovadă articolele cuprinse în cartea „Praf de stele” în care
descoperim studii documentate, eseuri, povestiri impresionante, răspunsuri la
întrebări, cugetări asupra a numeroase probleme, consideraţii despre anumite
concepte: iubire, lege, libertate, greşelile lumii, independenţă, etc. Ca o
albină harnică a ştiut extrage nectarul din scrieri filosofice, literare, pe
care ni le restituie prin capitolul Răscolind prin viaţă şi cărţi, care este un
dicţionar de maxime şi cugetări, publicat în cartea Praf de stele.
Scrierile lui Viorel Thira ne dezvăluie, mai întâi, un
publicist cu un profil aparte, mereu aplecat către inedit, neprevăzut şi acte
fenomenale. Este suficient să amintim articolele „Dragoste faţă de pământ sau
omul care şi-a mâncat cererea”, „Împuşcat şi totuşi viu”, „Dom’le, ce-i aia
conştiinţă?” ori „Prostia la cote maxime”.
Solidaritatea cu personalităţile care au avut de suferit de
pe urma comunismului, precum şi cu victimele acestui regim, este redată în
scrieri cu vehemente accente protestatare ale omului de conştiinţă. Ne edificăm
în acest sens, citind articolele: „Patru preoţi şi un cântăreţ bisericesc din
Ţara Lăpuşului ucişi de fiara comunistă”, „Uneltirile împotriva ordinii
sociale? Cazul preotului profesor Ioan Negruţiu”, „Cuvânt de suflet pentru
Teodor Ciceu”, publicate în cartea Far pentru amintiri.
Dacă lecturăm volumul „Far pentru amintiri…” ni se dezvăluie
ataşamentul autorului pentru spiritualitatea maramureşeană. Pe ţăran,
făuritorul culturii populare, îl analizează complex, în fraze emoţionante, care
se constituie într-o adevărată odă pe care i-o închină: „Sfinte ţăran
maramureşean, cad în genunchi în faţa ta, îţi sărut mâna bătătorită de secure
şi de coarnele plugului şi-ţi cer să mă ierţi dacă n-am putut exprima în
cuvinte comorile tale sufleteşti, adunate de veacuri, sau dacă ce am spus nu
are în întregime pecetea frumuseţii eterne. Îţi iau mâna, mi-o ating de frunte
şi te îmbrăţişez.” („Spiritualitatea maramureşeană”).
Viorel Thira a avut fericita idee de a-şi aduna publicistica
lui valoroasă, risipită într-un mare număr de publicaţii periodice, în cele
trei volume: „Far pentru amintiri”, „Praf de stele” şi „Fără personalităţi îi
frig în istorie”. Am avut şi noi meritul de a-l fi îndemnat să-şi restituie
scrierile în volume, pentru a le putea astfel împărtăşi celor interesaţi. Şi
s-au bucurat de aprecieri aceste cărţi, la apariţia lor, din partea unor
personalităţi ale culturii actuale, dacă avem în vedere că despre ele au scris
Ion Buzaşi, Dan Brudaşcu, Augustin Cozmuţa, Valeriu Oros, Nicolae Turtureanu,
etc.
Multe a făcut într-o viaţă de om Viorel Thira. A editat două
volume cuprinzând creaţia poetului Lucian Georgiu. Dovedindu-şi ataşamentul
pentru satul natal a scris „Graiul în satul Inău din Ţara Lăpuşului”.
Viorel Thira a fost un bibliofil inegalabil. De câte ori
zăboveam împreună în biblioteca sa, care cuprindea peste 30.000 de volume, mi-a
arătat nenumărate rarităţi bibliofile, pe care le-a strâns vreme de-o viaţă.
Parcă-l văd cât era de mândru când îmi arăta zecile de volume cu autograf de la
atâtea mari personalităţi: Mircea Eliade, Alexandru Vlahuţă, Mihai Drumeş, Ion
Agârbiceanu, Şerban Cioculescu, Constantin Brăiloiu, Tache Papahagi şi mulţi
alţii. Biblioteca era, în accepţia proprietarului, o comoară sacră, iar cartea
cel mai preţios dar de suflet lăsat de Dumnezeu oamenilor. Orice achiziţie de
carte nouă era pentru Viorel Thira o bucurie şi o mare mângâiere. Era mereu în
căutare de comori scrise şi adeseori l-am întâlnit cu geanta lui mare, plină de
cărţi la anticariatele din Bucureşti şi din ţară.
Ne lipseşte Viorel Thira. Nu-l vom mai întâlni la
manifestările culturale, căci, pe deasupra, a fost şi un om de cultură activ şi
omniprezent. Dar cărţile lui îi vor perpetua amintirea, iar modelul pe care l-a
oferit, fiind de la sat, unde s-a născut veşnicia, cum sublinia Lucian Blaga,
va dăinui printre noi, iar prin el şi-a fixat un loc aparte în istoria culturii
maramureşene şi româneşti.
Prof. Pamfil Bilţiu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu