Chiar dacă România a ratat pentru al doilea an consecutiv
participarea în finala Eurovision, au existat români care au stat cu ochii lipiți de ecranele televizoarelor până după ora 2
dimineața. Aceștia au putut vedea unul dintre cele mai bune show-uri
Eurovision din istorie, în care până și
prestațiile unora dintre concurenți au fost eclipsate de momentele pregătite
de televiziunea israeliană. Cât despre Madonna, invitata specială a serii,
probabil că, dacă ar fi fost în concurs, s-ar fi clasat undeva sub cele 10 țări enumerate mai sus.
În opinia mea, însă, cel mai important moment a avut loc cu
câteva minute înainte de finalul întregului spectacol, fiind însă trecut cu
vederea foarte rapid de prezentatorii de la Televiziunea Română. Mai exact,
după anunțarea câștigătorului, pe ecran au apărut, defalcate,
rezultatele televotingului din țara
noastră. Telespectatorii români au acordat punctajul maxim, 12 puncte,
reprezentantului Olandei, care a și
triumfat la final. Asta în timp ce juriul autohton „de specialitate” a dat
punctele Australiei (!), țară care a
încheiat concursul pe locul 9, în timp ce pe Olanda au clasat-o abia pe poziția a șasea.
Chiar dacă ierarhia stabilită de publicul din România a fost
scoasă rapid de pe grafica TVR, înțelegerea
ei poate fi crucială pentru noi participări de succes ale țării noastre la Eurovision. La o consultare
mai detaliată a rezultatelor, pe site-ul oficial al concursului, poate fi
observat un amănunt foarte interesant. Telespectatorii români și belgieni au fost singurii care au acordat
punctaj maxim piesei care până la urmă a câștigat
Eurovision. Iar, dacă pe belgieni îi putem bănui grav de amiciție cu vecinii lor, despre români nu putem
spune decât că au avut ureche muzicală, fler sau inspirație.
Dacă vreți, putem
spune că telespectatorii români au fost cei mai avizați dintre cei 200 de milioane de privitori de sâmbătă seară,
„ajutați" și de faptul că România nu a participat, prin urmare au putut fi
100% obiectivi. Discrepanța uriașă dintre public și juriul de specialitate din țara
noastră nu poate să nu ne ducă cu gândul la ce s-a întâmplat în urmă cu trei
luni, la finala selecției naționale Eurovision. Atunci, românii au
stabilit clar că o doresc pe Laura Bretan în finala de la Tel Aviv, însă votul
lor a fost ignorat cu desăvârșire de
TVR. Reprezentanta țării noastre a fost
aleasă de un alt juriu "de specialitate", străin de această dată, iar
rezultatul l-am văzut cu toții.
După selecția națională, românii și-au vărsat furia și
frustrarea pe rețelele de socializare,
direcționând-o însă greșit, nu spre Televiziunea Română, ci spre
reprezentanta noastră, Ester Peony. Tânăra de 25 de ani nu a avut nicio vină și s-a descurcat bine în Israel, având și ghinionul să fie repartizată într-o
semifinală extrem de puternică, alături de Olanda (câștigătoarea finalei), Rusia (locul 3 în finală), Elveția (locul 4), Norvegia (locul 5), Suedia
(locul 6), Azerbaijan (locul 7), Macedonia de Nord (locul 8). Practic, cu excepția Italiei, care a intrat direct în finală
în calitate de țară plătitoare, primele
8 locuri au provenit din semifinala a doua!
Cifrele seci arată, însă, un lucru clar. Piesa care ne-a
reprezentat în acest an este doar a doua din istoria participărilor României
care a ratat calificarea în finală (după cea de anul trecut, a trupei The
Humans). Nu vom ști niciodată cum s-ar
fi descurcat Laura Bretan la Tel Aviv și
dacă ar fi strâns mai multe puncte decât Ester Peony de la telespectatorii și juriile europene. Însă Televiziunea Română
poate învăța o lecție importantă din deznodământul de sâmbătă
seară: poate că publicul are dreptate. Telespectatorii sunt mai mulți, mai diverși,
mai obiectivi și mai dezinteresați decât orice juriu „de specialitate".
Până la urmă, Eurovision este un show de televiziune, la care se uită anual nu
200 de milioane de „specialiști",
ci 200 de milioane de telespectatori, iar ei ar trebui să decidă. TVR mai are
aproape un an să învețe ceva din acest
eșec și
să schimbe sistemul pentru anul viitor. Până atunci, rămânem cu piesa câștigătoare și
cu scena pe care sperăm să avem și noi
un reprezentant în finala din 2020: cea de la Amsterdam.
Autor: Mihai Schiau
Sursa: Republica
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu