Potrivit credinței
ortodoxe, la 40 de zile de la Învierea lui Iisus Hristos, românii sărbatoresc
Înălțarea Domnului. Se înroșesc ouă, se pregătesc bucate, întocmai ca la
masa de Paști, iar salutul este
“Hristos s-a înălțat! – Adevărat s-a
înălțat!”.
În ziua Înălțării Domnului se dă de pomană pentru cei
trecuți în neființă. Se împarte pâine caldă, pască, plăcinte,
brânză, ceapă verde, dar și rachiu. Se
spune că cerurile sunt deschise până în ziua de Inălțare, iar sufletul morților
care au venit acasă în ziua de Paști se
reîntorc din nou în Rai, iar bucatele date în această zi de pomană sunt
merindele pe care morții le iau la
întoarcerea în ceruri.
În această sfântă zi de Înălțarea
Domnului, în unele zone ale țării, se
leagă frunze de nuc peste brâu, pentru ca Mântuitorul le-ar fi purtat în
momentul Înălțării. În alte zone,
fetele și feciorii se duc în pădure să
culeagă frunze de alun cu care fac vrăji de dragoste sau pentru a le folosi ca
plante tămaduitoare.
Se zice că Cerurile sunt deschise de la Paști până la Înălțarea Domnului, iar cei care mor în această perioadă nu mai trec
prin Judecata de Apoi și ajung direct
în Rai.
De Înălțarea
Domnului se fac pomeni și se împart
pentru morți, în special branză, ceapă verde,
pâine caldă și rachiu. Casele și mormintele se împodobesc, în unele zone,
cu frunze de paltin, iar la ferestre se pun frunze de leuștean.
Femeile nu împrumută sare și
nu dau foc din casă, pentru că altfel toată casa va vui, iar vacile nu vor mai
da lapte pentru smântână.
O vorbă din bătrâni spune că pentru a avea recoltă bogată,
semănătorile se fac pana în ziua de Înălțare.
C.L.L.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu