CRONICA UNEI CĂRŢI. LUCĂCEȘTI, FILE DE ISTORIE

  Volumul LUCĂCEȘTI FILE DE ISTOREI (Editura Gutinul, Baia Mare, 2018), semnat de GELU DRAGOȘ, se înscrie într-o tendință mai larg generală a Maramureșului de a da curs scriiturii de monografii ale comunităților rurale, într-o încercare meritorie de a preciza identitatea așezărilor și ale locuitorilor, într-un context istoric validat de studiile istorice ale cărturarilor.

Gelu Dragoș și-a exprimat de foarte multă vreme dorința de a alcătui o monografie a satului Lucăcești, vorbea cu pasiune și mândrie de proiectul său. O influență puternică a avut-o și tatăl său, cu relatările din copilăria și tinerețea sa, relatări vii, autentice, despre evenimentul istoric perceput de visu -amintim spectaculoasa întâmplare cu ocupanții nemți, evocați de oamenii speriați ai satului, ca strigoi, dar pentru copiii curioși și iscoditori să-i vadă de aproape, s-au dovedit în fapt , prietenoși și generoși.

Gelu Dragoș, prin formația și vocația sa didactică, de învățător, conferă textului din volumul său, o vivacitate a conferirii din detalii, a învățăturii esențiale despre statornicia comunității în care s-a format în spirit demn și umanitar. Detalii grăitoare și pitorești, iar uneori chiar picante. Marea istorie, enigmatică și complicată, se face accesibilă prin incursiune vivace. Cititorul atent și răbdător poate zăbovi asupra informației, în contemplație și reflexie, asupra hărților însoțitoare de text. Cultul pentru moara plutitoare de pe Someș, prezent și expresiv, se întocmește ca o pecete a comunității evocate în timp istoric, de demult, din străvechime, până în prezentul imediat al trăirii civice, culturale și emoționale, trăire vie și nedisimulată. Gelu Dragoș, un povestitor haric, își găsește vocea și tonul potrivit, pentru a da viață unor informații, altminteri tehnic istoriste, topografice, sau din zona statisticilor aplicate la obiectul cuprinderii în specificul abstract al unei construcții monografice. Structura coerentă și ordonată a volumului monografic, îl ajută cu fermitate pe cititor să cerceteze cu interes aplicat, file de istorie, complexă, dar spectaculoasă. Sursele bibliografice de calitate, sunt puse în valoare, pentru a configura, în demersul monografic, un context al istoriei, în sensul larg contextual, în timp și spațiu.

Gelu Dragoș propune, prin monografia sa, o fericită interferență a unui studiu de natură științifică, cu expresivitatea și farmecul și dinamismul unei narațiuni literare. Îl ajută pe autor, cariera prodigioasă și impresionantă de jurnalist inimitabil, autor de texte în stil alert și personalizate. Nu se poate însă să nu observăm cum Gelu Dragoș, s-a detașat, în avalanșa scriiturii de monografii din Maramureș, de fenomenul jenant, al copy paste-urile jenante din documentele invocate, adeseori și acestea, amputate. Fac referire și la invocarea bibliografică la documentele originale, redactate în limbile de circulație ale evului mediu de către cărturari și analizate științific de erudiții specializați în istoria medievală. Competența autorilor în această rafinată zonă lingvistică, nu se pune în discuție. O afirm din ipostaza mea de clasicist, care cunoaște crâncenele rigori ale textelor vechi. Ei bine, Gelu Dragoș, cu deplină onestitate, se arată tributar în documentarea sa, în exclusivitate unor surse de limbă română. Aș face totuși o minimă recomandare, în perspectiva celorlalte ediții, asupra cărora am certitudinea aparițiilor ulterioare. Mă bizui, în afirmația mea, pe interesul cel puțin comunitar, întrucât în filele de istorie ale așezării Lucăcești, apar istorii vechi și noi ale familiilor de vază. Așadar, recomand autorului Gelu Dragoș, aplicarea semnelor citării, cu numerația aplicată izvorului bibliografic și menționarea, pentru confortul lecturii, într-o anexă, fie la sfârșitul fiecărui capitol, fie într-o anexă la finalul volumului. E un demers nu prea comod, dar extrem de util pentru un cititor care dorește să evalueze textul din perspectivă auctorială. Personal, având experiența textelor documentare, disting, spun eu, textul personalizat al lui Gelu Dragoș, în contextul surselor invocate. Și apoi, însăși calitatea documentării, calitatea structurării de text, calitatea ordonării tematice, fac parte din contribuția auctorială a semnatarului de volum. În rest, ce poate fi mai frumos, și de natură inspirațională, decât să vezi inserate, între cerințele obligatorii ale unei monografii, informația istorică, informația geo-spațială, informații de natură statistică, informații materiale, despre zidirea și arhitectura unei comunități, printre valurile evenimentelor, faste sau mai puțin faste, capitole precum ” Au făcut pădurea să zâmbească”, ”Din cufărul de amintiri”… Categoric se vede condeiul unui scriitor sensibil și atent la realitatea vie a satului. Chiar putem vorbi de episoade și de tablouri vivante, care construiesc, pentru Lucăcești, o imagine plină de farmec și de iubire. Iubire de vatra satului în care însuși Gelu Dragoș s-a format cu devoțiune permanent activă și implicată. Într-un fel putem constata cum printre normele curente ale unei monografii, se instaurează firul elegant și plin de sensibilitate al autorului însuși. În marea istorie evocată, în planul central al volumului, se află învățătura de carte și emanciparea culturală. Extrem de util se vădește glosarul ”Graiul Satului”. Menționez, ca persoană originară dintr-un tărâm din afara Maramureșului, că acest glosar și-a aflat și menirea imediată, de acces la savuroasa prefață pentru volum, semnată de primarul comunei Mireșu Mare, ing. Ioan Mătieș, presărat cu termeni specifici graiului local.

Menționăm ca fapt cultural meritoriu, susținerea demersului monografic al scriitorului Gelu Dragoș, de către Primăria Mireșu Mare, în spiritul tradiției istorice transilvănene, modelatoare pentru spiritul maramureșean.

                                                       Prof. Virginia Paraschiv

Preluare http://centruldepromovareaculturiibaia-mare.hopernicus.falezedepiatra.net/archives/6635

Accesaţi şi https://www.youtube.com/watch?v=bc1qYoucXFc