de Ioan
Andreica
Poporul
român nedecis încă de unde vine şi unde pleacă, ce vrea şi ce nu vrea, se află
la începutul mileniului 3 în pragul pierderii identităţii şi lipsei de cârmaci
şi a lipsei de obiective naţionale până la asimilare şi dispariţie. Poate
atunci îşi va căuta identitatea şi va renaşte sub o altă formă şi alte obiective
de identitate. Ştim că dacii şi geţii au dispărut sau au luat altă identitate cu alte denumiri
ceea ce e totuna cu dispariţia lor. Fondul etnic şi lingvistic geto-dac a dispărut până la a nici nu le cunoaşte
graiul, scrisul ceea ce la puţine populaţii s-a întâmplat. Ce i-a cutremurat
atât de puternic pe daci de au dispărut total. Nici chiar după războaie nu
puteau să dispară total. Poate incertitudinea lor de a mai exista. Nici o urmă
de existenţă în afară de cele de pe columnă, dar şi ele cât sunt certitudine
dacă nusunt însoţite de dovezi ale cunoaşterii scrisului şi culturii materiale.
Cele atribuite dacilor, puteau fi
construite de alte culturi, alte uniuni de triburi, alte state locale cu
alte denumiri. Sau găsit istorici care au pus peceta dacilor deşi deşi dovezile
arheologice pot fi ale altcuiva dacă nu sunt însoţite de dovezi concrete
lingvistice. Ce populaţie putea fi aceea
care să nu fi lăsat dovezi lingvistice, din scrierea lor în sute de ani de
existenţă, şi mai ales una care a lăsat ruie de cetăţi.
Foarte probabil că populaţiile aşezate temporar sau
băştinaşe să fi fost altele. Aşezarea populaţiilor în spaţii de locuire
vremelnice sau sedentare este stabilită şi promovată este foarte incertă de
către istorici. Triburi sau uniuni de triburi sunt teoretizate ca existente în
spaţii neclarificate şi confuze, istoricii neajungând la o consevare a
spaţiilor. E vorba de toate triburile geto-dace şi chiar şi atribuirea lor
precisă uno etnii sausau identităţi. Multe dintre triburile geto-dace se afirmă
că nu sunt geto-dace şi multe dintre triburile care nu au fost geto-dace se
atribuie că au fost geto-dace. Aşadar este o neclarificare totală, o
degringoladă în stabilirea identităţii şi spaţiilor multor populaţii. Mai mult
au fost şi triburi şi populaţii care au fost rămase înafara specificării lor
sau deturnate de la însuşi autodenumirea lor cum este şi cazul românilor. Fără
a face un studiu critic al scrierii ,,Istoria românilor” de Nicolae Bălcescu dovedesc cu scrierile
religioase ,,Şematismele” vremii, că vorbirea şi scrierea populaţiei
locuitoare şi băştinaşă pe teritoriul României de azi şi nu numai era limba
valahă şi populaţie denumită ca valahă de la atestarea documentară până dup
1850. Cine şi de ce a hotărât această deturnare de denumire radicală când
populaţia se ştia valahă şi folosea limba valahă şi era notificată ăn
documentele vremii ca valahă. Cum s-a putut transforma peste noapte un popor în
altul? Aşadar suntem români , dar ce
facem cu denumirea istorică originară de-alungul veacurilor. S-a evaporat aşa
pur şi simplu? Şi culmea trecută sub tăcere de cărturarii vremii şi a
vremurilor ulterioare. Nu s-a renunţat prea uşor şi neştiinţific la identitatea
valahă? Teza că ne tragem de la Rîm nu
este suficientă pentru asta şi nici analizată suficient. Poporul valah are o altă versiune şi o altă
origine şi o altă existenţă. Ei pot fi
şi cred că sunt urmaşii unei populaţii geto-dace şi mai dinainte, din o
populaţie central europeană sau carpato-
danubiano- pontică ca fond rămas după pierderi şi migraţii. Aşadar deturnarea a
fost posibilă şi cine ştie ce v-a ajunge populaţia valaho-română în viitor după
cum e de atentă la existenţa ei. Mai
ales că poporul trăieşte vremuri şi mai propice pericolului ocupaţiilor şi
nimicirilor şi tendinţelor străine şi mondiale aşa zisă globalizare. Va rezista
poporul valaho-româm la identitate sau
se va transforma tot atât de uşor într-o naţie zisă poate europeni sau este
deja transformată? Adio valahi, adio români, europeni încotro? Multinaţionali
încotro?!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu