De
la starea de urgență la starea de neîncredere nu este decât un pas. Deja făcut
atât de președintele Iohannis și de PNL, cât și de restul partidelor. Când este
nevoie mai mult decât oricând de solidaritate și consens, din toate punctele de
vedere, suntem mai aproape de un război al tuturor împotriva tuturor decât eram
și în cei mai duri ani electorali.
O caracteristică a acestei perioade negre din
istoria omenirii: toți vorbim prea mult despre lucruri pe care nu avem cum să
le știm.
Nu există persoană de pe planetă care să nu aibă
propria ei opinie despre apariția acestui virus, despre când se va termina sau
nu se va termina, despre cum se va modifica lumea după această experiență. De
ce este dreptul fiecărei ființe să aibă o opinie proprie despre ce i se
întâmplă acum omenirii? Pentru că este o chestiune de viață și de moarte. Așa
cum fiecare om își imaginează în felul său moartea, așa se întâmplă și în
această situație cu totul ieșită din tipare.
Prin urmare, trebuie să-i înțelegem pe politicienii
care se contrazic. De exemplu în 4 mai președintele Klaus Iohannis spunea că
după ridicarea stării de urgență nu se va putea călători dintr-o localitate în
alta decât cu un motiv foarte serios, două zile mai târziu ministrul de Interne
anunța că după 15 mai se va putea circula peste tot. Întrebat ce crede despre
anunțurile diferite, premierul Orban a respectat ierarhia și a declarat că este
corect ce spune președintele. Nici nu se putea altfel. Ludovic Orban nu iese
din cuvântul președintelui. De la Emil Boc nu am avut un prim ministru atât de
în ton cu președintele. Acesta este un lucru bun.
Este greu să ne imaginăm ce s-ar fi întâmplat dacă
la guvernare ar fi fost PSD. Indiferent cine ar fi fost premier, Ponta,
Dragnea, Dăncilă, sau orice alt pesedist, țara ar fi fost sfâșiată de
neînțelegerile dintre președinte și guvern.
Cum stăm acum? Așa și-așa. Nici foarte bine, nici
foarte rău. Opiniile diferite nu se limitează la relația președinte-premier.
Între guvern și parlament s-a instalat o stare de neîncredere. Chiar și
parlamentarii PNL se simt ignorați.
USR, un presupus aliat al PNL, critică măsurile
guvernului, una după alta. Dan Barna atacă în rafale. După opinia lui, desigur
una politică, autoritățile, incluzând aici și președinția, nu comunică eficient
cu populația. Așadar, nici cu partidul său. Autoritățile în frunte cu
președintele ” încearcă o fentă de comunicare”.
Ludovic Orban este lovit în plin: „premierul afirmă
că susține producătorii locali, dar face achiziții de pe piața externă.”
Nu este omis nici ministerul Educației care, după
opinia președintelui USR, propune proiecte „mai degrabă birocratice decât
practice”.
În sfârșit, ca lider al unui partid de dreapta, Dan
Barna acuză guvernul că lasă întreaga povară a crizei pe umerii mediului
privat. A mai rămas ceva necriticat? Nu prea.
De unde provin nemulțumirile partidelor, în general?
În primul rând din refuzul președintelui de a se consulta cu partidele. În
același ton, PNL își asumă total măsurile luate de guvern. :i președintele și
primul ministru ignoră în totalitate nu doar opoziția, ci și partidele cu care
după viitoarele alegeri parlamentare vor trebui să se alieze pentru formarea
unui nou guvern. USR, PMP, UDMR, nu sunt atacate cu aceeași duritate ca PSD,
dar sunt ținute la o distanță mai mare decât „distanța socială”. Mai precis,
este vorba despre o „distanțare politică” voită, care, în timp, se poate
întoarce împotriva PNL.
Mai avem o săptămână de stare de urgență.
Majoritatea țărilor au adoptat măsuri de repornire, mai mult sau mai puțin
timide, a economiei.
Adevăratul test pentru guvernul Orban va fi modul în
care va gestiona România după ce se va ieși din starea de urgență. I-a fost
ușor PNL-ului să se distanțeze de partide. Provocarea majoră este să nu se
distanțeze și de cetățeni.
Autor:
Dumitru Păcuraru
Sursa:
Informaţia zilei Maramureş
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu