de Viorica Pârja
Suntem în zilele postului pentru întâmpinarea Nașterii Mântuitorului. Mai ales acum, când bisericile nu prea au ușile deschise, e bine să înțelegem această perioadă și să pătrundem câte puțin în tainele ei. Arsenie Boca spunea că postul e vechi și începe odată cu omul. E prima poruncă de stăpânire de sine. Postul și rugăciunea sunt două mijloace prin care curățăm firea de patimi. Toți oamenii care s-au apropiat de Dumnezeu și-au smerit sufletul cu rugăciune și post…
Postul nu e un regim al stomacului, o chestiune de
siluetă, ci e o cale spre mântuire. Una este foamea şi alta este pofta: una-i
trebuinţă şi alta e patima… Iar Arsenie Papacioc spune că adevăratul post este
sufletesc: reținerea cu orice chip de la a nu mai judeca, a nu mai vorbi de rău
– un lucru atât de grav și care se face atât de ușor… „Postul e de o mare
valoare dacă este ținut cu mai multă grijă sufletească. Nu se poate face nimic
fără iubire, cumpătare și iertare. Te înșeli dacă crezi că Îl iubești pe
Dumnezeu și dușmănești pe atâția alții.
La rândul său, părintele Cleopa spunea că postul este de două feluri. Post trupesc, adică înfrânare de la mâncare pe un timp limitat, și postul sufletesc, adică înfrânarea limbii, a ochilor, a auzului de la cele rele; a mâinilor să nu lucreze vreun păcat şi, mai ales, pofte şi tot felul de răutăţi care ies din inimă şi a voinţei ca să nu accepte săvârşirea vreunui păcat. Pentru a avea folos de post şi pentru a-l trece cu uşurinţă, trebuie să-l unim cu încă două fapte bune: cu sfânta rugăciune şi cu milostenia. Fără iertare nu putem începe postul, nu ne putem ruga şi osteneala ne este fără folos. Lecții de învățat!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu