În Duminica a treia după Învierea Domnului, Sfânta Biserică pomenește și le preamărește pe sfintele femei mironosițe, cele care au fost primele martore ale învierii lui Hristos. Despre ele se vorbește foarte rar, pentru că sunt menționate sporadic în paginile Sfintei Scripturi.
Aceste femei l-au iubit din toată inima pe Domnului Hristos, L-au slujit cu multă grijă și împreună cu Sfinții Apostolii erau receptive la tot ceea ce făcea Hristos. Când Hristos a fost răstignit, toți apostolii fugiseră, cu excepția acestor femei și a Sfântului Ioan. Nu convingerile raționale, care ne duc în sfera îndoielii, le-au îndemnat să procedeze așa, ci inima lor care ardea pentru Iisus.
De ce s-a arătat Domnul mai întâi femeilor mironosițe? Pentru că Domnul cunoștea inima femeiască. Știa că ea este plină de dragoste, gingășie, atinge tot ceea ce este măreț, tot ceea ce este tainic, tot ce este sfânt, mult mai ușor decât o fac mințile bărbaților. Femeile sunt mai credincioase, mai atașate, mai deschise, mai râvnitoare în relația cu Dumnezeu. Iar relația cu Dumnezeu ține mai mult de suflet și mai puțin de minte. Cu inima se cunoaște ce este mai important, ceea ce nu poate minte cunoaște și cuprinde. Inima este organul cunoașterii superioare, a comuniunii noastre cu divinul, cu lumea nevăzută. Iar femeile dispun de capacitatea cunoașterii nemijlocite, fără multe raționamente. Iar Domnul îi răsplătește fiecăruia după inima sa.
Bărbații, fiind mai cerebrali, cad foarte ușor din fidelitatea și atașamentul care susțin relația cu Dumnezeu. Cultura minții a ajuns să facă multe victime, iar femeile cad mult mai greu victime acestui concept, fiindcă se raportează la Dumnezeu mai mult cu inima, nu cu mintea.
În această duminică este sărbătoarea creștină a femeilor, este ziua în care prin sfintele femei mironosițe se preamărește și se preaînalță inima femeiască. Prin femeile mironosițe, toate femeile sunt chemate la demnitatea sfințeniei. Să alergi spre mormânt de dragul celui care dă sens vieții tale reprezintă actul suprem de credință și dragoste lucrătoare. Prin aceste mărețe ființe începe creștinismul, ele sunt cele care dau curaj apostolilor, sunt vocea care vestește celor fricoși Învierea.
Femeile sunt cele care țin candela aprinsă, la propriu și la figurat, urmând mironosițelor femei, este o moștenire de care se bucură și femeile credincioase de astăzi. Iar femeile care se străduiesc să pună cât mai multă rugăciune în viața lor, le va ajuta mult să lupte împotriva tentației de a-L exila pe Dumnezeu în zona speculațiilor teoretice. Prin aceste gesturi mici făcute cu credință se va ajunge la trăiri mărețe și se fac pași importanți spre întâlnirea cu Dumnezeu.
Părinții Bisericii au evocat curajul și evlavia femeilor mironosițe și, prin ele, a tuturor femeilor credincioase. Iată ce spunea Sfântul Ioan Gură de Aur: „Femeile priveau cele ce se petreceau (pătimirile și răstignirea Domnului – n.e.); femeile care suferiseră alături de El, care plânseseră pentru El. Uită-te cât de mare e stăruința lor! I-au urmat slujindu-L și au fost de față și în mijlocul primejdiilor. De aceea, au și văzut totul: cum a strigat, cum Și-a dat sufletul, cum s-au despicat pietrele și pe toate celelalte. Și ele au fost cele dintâi care L-au văzut pe Iisus înviat; și neamul acesta femeiesc osândit, neamul acesta, el s-a bucurat cel dintâi de vederea bunătăților; neamul acesta femeiesc a arătat bărbăție; ucenicii au fugit, dar femeile au rămas…. Să imităm dar, bărbaților, pe femei! Să nu lăsăm pe Iisus în necazuri și nevoi! Femeile acelea au cheltuit atâția bani și și-au pus viața în primejdie chiar când Iisus era mort; noi însă ‒ iarăși vă voi grăi de aceleași lucruri ‒, noi nu-L hrănim când Îl vedem flămând, nici nu-L îmbrăcăm când Îl vedem gol, ci trecem pe lângă El când vedem că ne întinde mâna” (Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, p. 986).
Să urmăm exemplul sfintelor femei mironosițe, să mergem pe calea pe care au mers ele și vom ajunge fiecare dintre noi să ne bucurăm de veșnicie. Să ne rugăm femeilor mironosițe să ne ajute să fim conștienți de măreția vieții noastre creștine.
Pr. Prof. Silviu Rad
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu