La Olimpiada de la Tokio, recent încheiată, România a participat cu 101 sportivi și s-a întors cu patru medalii, una de aur, la dublu vâsle, obținută de fetele de 22 de ani Ancuța Bodnar și Simona Radiș (cea care a dus și drapelul românesc la ceremonia de deschidere), și trei de argint, obținute la canotaj de echipajele 2 rame și 4 rame masculin, și la scrimă de veterana Ana Maria Popescu, dar tam-tamul a fost uriaș. Timp de o săptămână, România nu a stat în clasament decât cu medalia de argint a spadasinei, ajunsesem pe locul 40, dar am terminat Olimpiada și mai jos, pe locul 46. Și lătrătorii din țară, aveau să-i adreseze sportivei injurii! Ce spirit olimpic are un consilier dement din Tulcea, căruia i se permite să jignească o mare campioană?! E PNL-ist. Bine că a venit primarul de Suceava care a mai spălat rușinea, anunțând că-i răsplătește pe canoiști, fiindcă toți sunt suceveni. Mereu am fost salvați de canotaj și gimnastică. De data aceasta însă, nici canotajul nu a fost ca altădată, iar gimnastica, la pământ. Ca și înotul, atletismul și celelalte, pe toată linia. Cele 4 medalii câștigate sunt niște excepții, niște accidente.
La cealaltă Olimpiadă de la Tokio, din 1964, România câștigase totuși 12 medalii! Iar la Montreal, în 1976, cu Nadia în frunte, câștigam 27 de medalii! La majoritatea Olimpiadelor la care a participat, România a fost printre țările fruntașe, în top 10. Bine a spus acum Ana Maria Popescu, „pentru condițiile care sunt în România, nu se putea mai mult”. Această curbă negativă a sportului românesc a fost pregătită cu ani înainte, de când un biatlonist român a ocupat la Soci locul 46! Iar tot atunci, în 2014, alți doi sportivi au fost excluși de la jocuri, fiindcă au fost declarați „insuficient pregătiți”! Și ce tam-tam! Și acum, la Tokio, am avut sportivi descalificați pe motiv că sunt slab pregătiți, necompetitivi. Kosovo s-a deplasat la Tokyo cu 11 sportivi și a obținut două medalii de aur!
Iată d-lor Iohannis (Chiolhannis), Cîțu (Cuțu-Cuțu), Orban Lucovid et co. unde se află țara pe care o conduceți la faliment. La acest faliment sportiv, România nu a fost niciodată! Și căderea va continua. În timp ce multe țări care se respectă s-au prezentat cu echipe puternice, precum SUA, Rusia, China, Anglia, Franța, Italia, Japonia sau Polonia și Jamaica la atletism, noi ne-am bazat pe „eroi”, ca veteranul Marian Drăgulescu, 41 de ani, la sărituri, sau ca „fenomenul” David Popovici, 16 ani, la înot, ori cu Larisa Iordache, singura pată de culoare (și ea figurantă!) a unei țări care a strălucit decenii la rând în gimnastica mondială! Și cele două vâslașe (sau vâșlițe) sunt excepții. Defilăm cu flori rare, dar, cum se știe, cu astfel de flori nu se mai face primăvară! Însă tam-tamul e mare! SUA are zeci de înotători ca Popovici, dar al nostru este luna de pe cer. În realitate, tânărul sportiv este mult mai modest, mai realist, așa cum îi stă bine unui campion. Și are mult umor, iată ce a declarat el după ce a ratat la două sutimi bronzul la 200 m liber: „Mi-am ros unghiile aseară. Dacă lăsam o unghie, ajungeam pe locul 3”. La 50 m liber s-a clasat pe locul 40 la general. Dar trâmbițașii umplu ziarele cu „senzația înotului românesc”. Da, „senzația”, fiindcă în jur e gol. Când nu există o școală de înot, o echipă competițională, excepția este o „senzație tare”. Speranța stă în maturitatea gândirii acestui tânăr, care e stăpânit de spiritul olimpic = Citius, Altius, Fortius – Mai repede, mai sus, mai puternic. Acest spirit lipsește în România. David pledează ca pe lângă fiecare liceu să existe și o bază sportivă, ca în America. De aceea, el e déjà cu ochii spre această țară, unde speră să-și continue studiile. Iată care este imagina României, numeri valorile pe degete, și ele pe picior de plecare, dar mass-media, bolnavă după senzații tari, urlă că suntem lei-paralei!
Ați văzut ce s-a întâmplat la fotbal. Când am învins Honduras cu 1-0, toată presa a scris ce fantastică e România, comentatorii sportivi erau în delir, iar „băieții” declarau că au în plan să ia medaliile de aur ale Jocurilor Olimpice. Dar după meciul cu Coreea de Sud, care a umilit România cu un 4-0, toți s-au făcut că plouă! Ar fi trebuit să se inventeze o medalie olimpică pentru autogol! Cel mai frumos autogol văzut la Olimpiadă, l-a dat căpitanul echipei de fotbal a României! Au jucat ca niște maidanezi, așa cum arată. Acesta este nivelul fotbalului românesc, distrus de strigoi ca Gigi Fecali, care nu se mai satură, a fecalizat complet fotbalul, nici pușcăria nu l-a putut domestici. România se prăbușește și el face afaceri cu fotbaliști, distrugând tot ce e bun în lumea fotbalului românesc. E libertate, am bani, fac ce vreau, așa zice el. Dar ce, aceasta e libertate? Libertate este dacă știi să te folosești de ea, să ajungi să câștigi aurul la Olimpiadă, cum a câștigat acum din nou Brazilia (a învins-o pe Spania, în extra time, cu 2-1).
Și în timp ce spuma tenisului mondial se afla la Olimpiadă, marele team feminin al României era absent. Singura reprezentantă la simplu a fost Mihaela Buzărnescu, o veterană, care a fost mai mult o prezență simbolică (n-a trecut decât de primul tur). Naomi Osaka aprindea flacăra olimpică, iar marea „Simo” se dădea în leagănul măritișului. Rezultatele olimpice au fost impregnate cu știri despre ea, că s-a căsătorit în taină, că a ieșit din bârlog și cum arată prima poză a ei cu neica-nimeni etc. Ca mâine aflăm cum face din burtă Oac, Oac. Ce ne interesează pe noi, Monșer, ce face ea în „particoler”? Și acesta era momentul când ea trebuia să se dea în stambă? Nu s-a scris nimic despre Zilele Rezistenței de la Mănăstirea Sâmbăta de Sus, de pildă, nici că un virusolog chinez a dezvăluit că virusul pandemic a fost produs de armată, important era să aflăm ce făcea perechea căzută din lună! Numai mizerii, o rușine! Așa se comportă o campioană, ca la ușa cortului? A tot declarat că vrea să participe la Tokyo, să câștige o medalie olimpică, apoi s-a împiedicat de un scaun în casă și a dat-o pe accidentata, în loc să se retragă, fiindcă nu mai poate, nu mai poate să facă față iureșului la care a ajuns tenisul mondial. Cade vertiginos și din top 10. Dar aplaudacii ei nu se lasă, o tot umflă!
Stă la umbrar și se bucură că nu e acolo, să demonstreze ea cum se joacă pe caniculă, când a văzut-o pe Paula Badosa scoasă în cărucior din cauza celor 40 de grade! Medvedev a spus că moare, iar Diego era cel mai revoltat pe faptul că meciurile nu au fost programate seara, ci în miezul zilei, când soarele dogorea. Organizatorii stăteau la aer condiționat, la cafeluță, și se arătau la sfârșitul meciurilor, să-și dea cu părerea. Toți jucătorii, inclusiv Djokovic, care a ratat aurul, au reclamat condițiile inumane de joc! Ei, acesta-i argumentul pentru lașitatea de acasă, „bine că nu ne-am dus”! Dar participarea este mai importantă decât o medalie, cum spunea David Popovici, citându-l pe Coubertin.
Însă Halepuța nu stă chiar pasivă, ea joacă la Bitcoin Era și-i îndeamnă și pe români să se îmbogățească fără muncă, la loteria norocului. Ea a prins gustul banului și acum e în proces cu statul să-și câștige drepturile controversate. Tenisul e undeva departe, acum „Simo” a devenit Doamna Money. Nu o mai interesează altceva decât afacerile! Cât de departe este ea de spiritul olimpic?! Unde se va ajunge cu această politică a bătăii de joc? La recorduri bananiere de tipul „prima femeie din România care câștigă un meci de box la Jocurile Olimpice”! Țara este ca peștele, se-mpute de la capul ei. Cu Iohannis președinte, ungurii au ajuns să conteste că Roșia Montană ar aparține României!! Sub Iohannis, se nasc mai mulți copii de români în străinătate decât în țară! Sub Iohannis, sute de somități semnează un memoriu împotriva plagiatului!! În momentul de față, România este în topul statelor cu cele mai mici lefuri din lume! Ministrul educației anunță „dezastru la rezultatele de titularizare”, 40 la sută profesori repetenți! Sub Iohannis, numărul de morți în urma accidentelor rutiere a crescut alarmant (peste 900 de români și-au pierdut viața de la începutul acestui an pe minunatele drumuri naționale)! Mai vreți mostre de performanță negativă? Avem la dispoziție informații de pe tot pământul, ne credem informați și puternici, iar România este sacrificată. În muntele de succese sau probleme ale pământenilor, mai facem și noi câte o nuntă
Scuzați, câte o logodnă, fiindcă „Simo Iuruc”, cum s-au grăbit să-i zică fanii, a anunțat că nu a fost nuntă, ci numai logodnă! Peste o săptămână ce va zice oare? Că o dor șalele sau iar gamba?! Mai bine s-ar numi Mala-gamba. Își bate joc de ea, de cariera ei! Aceasta este imaginea unei sportive de top?!
NU există oglindă mai clară la ce nivel este România decât sportul. El este, de altfel, seismograful stării în care se află planeta. Ce vreți ilustrație mai perfectă a realității geo-politice decât disperarea Chinei de a întrece America la numărul de medalii!? La atletism și alte sporturi de echipă chinezii nici nu există, sunt tari la badminton, tenis de masă și la sărituri în apă. La maraton, de pildă, au ocupat locul 47 la feminin și 57 la masculin. Cu excepția lor și a câtorva arabi antisemiți, toți sportivii și-au văzut de sport, adică de rostul pentru care au ajuns la Tokyo. Dar chinezii sunt autorii coronavirusului, deși nu recunosc. Ei practică dedublarea politică. Și succesul olimpic este considerat un succes economic și politic. Chinezii au încălcat spiritul olimpic când doi campioni de-ai lor s-au urcat pe podium cu portretul lui Mao pe piept! Ceva incredibil, să fii în anul 2021, la Olimpiadă, și să defilezi cu cel mai mare criminal din istorie, primul președinte comunist chinez, căruia i se atribuie 60 de milioane de morți prin înfometare și alte mijloace criminale!
Apoi am observat că la orice listă de premii, unde se dau numele sportivilor și în medalion chipul lor, în dreptul chinezilor e cenușiu, adică gol, ei n-au chip. Iar numele lor este la fel, Li, Lu, Wang și Zbang, un fel de Ionescu și Popescu, ei sunt sportivi de „masă”, nu se acceptă ideea de vedetă, să aibă un Kevin Durant, de pildă. Americanii sunt, în schimb, orientați spre cultul vedetei, ei sunt mereu un reper. Unde participă ei, și participă peste tot, la toate sporturile!, există un mare stimulent, animă competiția, cursa pentru joc, pentru spectacol. De altfel, ei au dominat Olimpiada și la numărul de medalii, 113 în total (39 de aur, 41 de argint, 33 de bronz). Iar cele de argint au fost la limită de a deveni aur.
Întotdeauna sportul a fost oglinda națiunilor. Și România era mereu în fruntea luptei pentru medalii. Dar acum? Ea arată ca rezultatele de la Olimpiadă, codașă. Desigur, sportului trebuie să-i adăugăm imediat Arta, cele mai sacrificate activități umane din țara noastră. Am arătat nu o dată la ce nivel este cartea în România, când am descris BookExpoAmerica. La fel, arta plastică, muzica sau teatrul. Festivalurile mondiale se desfășoară fără noi. Dar acum am avut șansa Olimpiadei. Pământenii au luat în serios această minune a planetei, se pregătesc de 5 ani, în afara românilor, care sunt mistuiți de virusul neputinței. Iar politicienii așteaptă instrucțiuni de la centru și nu le pasă. Dar trebuie să dea acum socoteală, fiindcă Olimpiada de la Tokyo reflectă foarte exact starea națiunii! Avem un președinte lipsit de patriotism. NU este activ. Trage de timp. Zece ani, ce experiment nefast pentru România!
Ne facem că participăm la o mare competiție, ne facem că lucrăm, ne facem că existăm! Fiindcă nu ne preocupă să lăsăm urme, trecem ca rața prin baltă.
Nu luăm model țări serioase, ambițioase, precum cele care au uimit lumea cu valoarea și frumusețea sportivilor lor, cum s-a putut vedea în competițiile de atletism, gimnastică, înot, volei, baschet, fotbal, acolo unde s-a remarcat valoarea echipelor, unde s-a văzut că în spatele performanțelor stau puternice școli de atletism, gimnastică, baschet, volei, înot sau judo. Întrecerea celor mai puternice echipe la gimnastică artistică a fost un regal de frumusețe, cel puțin rusoaicele parcă erau venite de la Balshoi, au făcut artă din evoluția lor, iar gestul americancelor de a le felicita imediat dovedește înaltul lor spirit olimpic. Deși cea mai bună gimnastă a lor a fost accidentată, tot o americancă a luat aurul la individual compus! Gimnastica rămâne sportul rege, simbol al îngemănării cu arta. Dar Marii sportivi ai lumii nu mai vin din România. Vorbim în România de libertate și democrație, dar comuniștii au fost de o mie de ori mai orientați fără libertate și fără democrație. La ce nivel era sportul atunci, când România se concura cu cele mai puternice țări, la paritate cu Germania și Rusia, iar la gimnastică băteam SUA!? Să ne amintim numai că la Olimpiada de la Los Angeles, din 1984, România cucerea 53 de medalii, dintre care 20 de aur!! Ceea ce se poate deduce că românilor nu le priește libertatea și democrația, care sunt minunate, dar nu știu să se folosească de ele!
În afară de clasa coruptă, căreia îi priește falimentul, poporul român este tot mai vizibil în ceață, este menținut în starea de paiață. Cu o infrastructură distrusă, fără orizont și spirit olimpic, România a ajuns o caricatură.
A fost o ediție pandemică, extem de dificilă, cu multe probleme, a Jocurilor Olimpice, pe care numai japonezii o puteau organiza așa de minuțios, iar munca aceasta specială, delicată, s-a realizat cu ajutorul a peste 51 000 de voluntari! Închiderea Jocurilor, marcată de premierea maratoniștilor, a adus din nou în arenă Arta, jocul, clovneria, dansul, teatrul, muzica, magia plastică, și s-au auzit triumfal ritmurile beethovniene din Oda bucuriei.
Olimpiada este oglinda cea mai complexă a umanității. Ea conține toate idealurile omenești, începând cu cele mai frumoase, pacea, unirea, iubirea. De când e prunc, și dă din mâini și picioare, de parcă ar vrea să zboare, omul adaptează tot ce există la mișcare. El face din univers un sport. Toate aspectele vieții devin sport. Pe care îl perfecționează, îl duce în fazele lui sublime, spre artă. Și România, dacă nu vrea să dispară ca identitate națională, trebuie să-și recapete spiritul olimpic și să-și conștientizeze acest drum, care este un drum al vieții și al creației.
Grid Modorcea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu