Îmi vine oarecum ”peste mână”, deoarece intenția nu este de a jigni sau supăra pe cineva, doar dacă ne cramponăm în prostie. ”Am primit cu mândrie” unele știri de la Bruxelles și se pare că cineva ne vrea dispăruți, altfel nu se explică ”recomandările și observațiile ”ticluite” spre marea noastră „satisfacție”. De prima dată aș aborda imputarea că poporul român aruncă la gunoi un milion de tone de alimente într-un an... Prea ușor se dă cu tifla de către un individ, pe o nație ca a noastră, care spusă așa, arată lipsă de creștere și o impertinență.
Medicii ne spun că :”Ce mâncăm aceea suntem” și probabil că și la animale este așa și cine nu crede, să mănânce porcul iberic care are gust de ghindă, sau cei crescuți în ferme care au gust de pește. Românul este iubitor de de galițe, cuvânt bulgăresc, dar el vedea că animalul care-l ajută este o prelungire a familiei. Să nu mai punem la socoteală că, inclusiv găinile aveau nume și pe nume le striga să ”vină la masă”...
Ceaușescu amintea celor care aveau animale că părinții noștri pe ploaie sau frig de nu aveau o pătură la ei puneau pe animalul de tracțiune să le fie vestonul lui. Deci dragostea către animale a poporului din care suntem, este deosebită și fructuoasă, dacă am înzestrat armatele europene cu mii de cai. Hrana animalelor era cea de bază și la terminare primeau chiar din mâncarea de cei din casă.
La porci erau hâlbele (lături), dar cu ceva gras pe ele, fructe, de la care nici un animal nu se dă înapoi. Nu există animal care să nu fi gustat din pâinea stăpânului, de zahăr, care le place de minune și eu nu am văzut cal care să bea apă din altceva decât găleata stăpânului.
Așa se face așa după cum scrie istoria că bolile animalelor ne erau ”aduse”...
Deci milionul de hrană aruncată de români este...de fapt nu este, doar dacă se va merge cu interzicerea de-a crește animale de casă.
O altă plăcere recomandată de UE este creșterea și consumarea de lăcuste. Noi nu avem comentarii și cui îi plac lăcustele îi rog să mănânce și rația mea, dar a crește lăcuste, părerea multora este ca o sinucidere!
În vechiul regim pe o secetă cumplită ne-au sosit de două ori, valuri de lăcuste. Ce a rămas după ele? Era câmpul gol, cu paie retezate cam de la 10 cm și în rest... nimic. Ca după bomba nucleară!
Pământul nostru și al străbunilor noștri asigură cele două milioane de tone de grâu pe care-l consumăm anual, indiferent cât de neprielnică ar fi vremea, dar a-ți băga și crește lăcuste care se vor adapta la mediu înseamnă chiar o catastrofă. Nu trebuie bombe, ne-ar fi destul lăcustele și atunci se va adapta și la Biblie, adică „Sfârșitul Lumii”, nu va fi cu foc sau apă ci la dorința UE cu lăcuste...
Este posibil oameni buni ca oricine să ne bage lăcustele în gură sau nu, avem nevoie de astfel de ”Prieteni”?
Omul se consideră om deoarece judecă, dar nu în acest fel.
Cu stimă,
Toma G Rocneanu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu