Poezii populare - Nelu DANCI

SE ZVONEȘTE CĂ ÎN ȚARĂ

 

Se zvonește că în țară,

A intrat o gripă iară,

Amu-i gripă cea porcină,

De te doare la inimă.

 

Da’ Marin, un prieten bun,

Un porc a tăiat acum,

M-a invitat și pe mine,

Ca să văd dacă e bine.

 

Să mâncăm sau să mai bem,

Sau alt porc să mai tăiem,

Eu i-am spus pe cele drepte,

Că mâncăm până ce este!

 

De-om vedea că nu ni-i bine,

Nu vom mânca până mâine

Și apoi… fie ce-o fi,

Cred că nu ne-om îmbolnăvi.

 

În caz că nu mi-a fi bine,

Nu mai vin la tin'  Marine,

Mai bine bem o horincă,

Nu cred că ne-a fi nimn’ică.

 

 

ACUM TOAMNA E TÂRZIE

 

Acum toamna e târzie,

Cerul este înnorat,

Iarna, de-amu o să vie,

Eu stau liniștit în pat.

 

Mă gândesc la mândra dragă,

De cumva s-a îmbrăcat,

Să-i cumpăr haină de blană,

Să nu-i fie frig prin sat.

 

Ziua e mai mică acum,

Dar ea pleacă la-ntâlnit,

Încetuc, pe câmp, acum,

Cu al ei frumos iubit.

 

Nu aș vrea ca să răcească,

Tot umblând în sus și-n jos

Și să se îmbolnăvească,

Umblând fără nici un rost.

 

Mai bine să stea acasă,

Să se gândească cu dor

Și să facă foc în casă,

Dacă de badea i-i dor.

 

Că și el vine-nfrigurat,

Tot umblând în sus și-n jos

Și un pic îngrijorat,

De cumva e de prisos.

 

C-a bătut atâta cale,

Singurel și-ngândurat,

Pentru mândruța din vale,

Care poate… l-a uitat.

 

TĂT AM ZÂS CĂ N-OI MAI BE’

 

Tăt* am zâs*că n-oi mai be’

Horincă… de n-oi ave’,

Că nu oi mai be’ horincă,

De-amu până duminică.

*Tăt – tot;

*Zâs – Zis (vb. a zice);

 

Numai d’inuc* și cu bere,

Da’ la femei nu oi mer(g)e,

Că  sunt tare blăstămate

Și te bagă în păcate.

*D’inuc – vinuc, vin, băutură din struguri;

 

Așa am pățât și alaltăieri,

Am băut vreo patru beri,

Cum mer(g)em încet pă* drum,

Întâlnii un prieten bun.

*pă – pe;

 

Care m-o dus în ispită,

Să mer(g)em la o iubită,

Bineînțeles de a lui,

Pe care n-o cunoscui.

 

Dar eu nu m-am lăsat moale,

Nu am mers cu el pe cale,

Meargă el dar singurel,

Că e ca mine, mai tinerel.

 

Că eu nu sunt de mândruță,

Fie ea cât de drăguță,

Nu vreu* să fiu povestit

Și de nevastă probozât*.

*vreu – vreau;

*probozât – (vb) a certa, a sfădi;