PSD sau USR?

 

Una din dilemele care îl frământă pe Klaus Iohannis este dacă prin acceptarea PSD la guvernare nu-şi compromite întreaga viziune despre politica promovată în timpul celor două mandate prezidenţiale.

Nu este uşor nici pentru PNL să accepte acum o colaborare cu PSD. Pentru întreg spectrul politic de dreapta PSD a însemnat tot ce este rău în politică.

Liderii PSD au fost demonizaţi, partidul în sine devenind o axă a răului. Nu mai puţin adevărat este că şi PSD a tratat partidele de dreapta cu acelaşi dispreţ, necontenind să arate că nu au nici consideraţia cea mai mică pentru popor, că sunt vândute străinilor, că nu fac decât să apere interesele multinaţionalelor.

Toate formaţiunile politice au învăţat un lucru simplu: că nu se pot obţine voturi dacă nu inventezi un duşman. Adevărul este undeva pe la jumătate. În sensul că jumătate din ce a spus PNL despre PSD este adevărat, dar în acelaşi timp cel puţin jumătate din ce a spus PSD despre PNL este adevărat. Cele două partide şi-au împărţit populismul şi demagogia în mod egal. Cum se zice în popor, nu este unul mai bun decât celălalt.

Partidele se schimbă în funcţie de vremuri. Şi de lideri. Crin Antonescu şi Victor Ponta au putut colabora nu pentru că şi-ar fi dorit, ci pentru că aveau un duşman comun: Traian Băsescu.

Acum duşmanul comun al celor două partide se cheamă Covid. Criza medicală, criza energetică, criza mondială, obligă cele două partide să lucreze împreună pentru a face mai uşoară trecerea prin aceste serii de crize.

Le mai obligă să intre într-un soi de colaborare şi aritmetica parlamentară. PSD nu poate face o majoritate pe criterii strict ideologice şi doctrinare. Aparent, PNL a reuşit să încropească o pseudo-coaliţie de guvernare de dreapta, cu USR şi UDMR. În exerciţiul funcţiunii PNL a constatat că nu poate guverna alături de USR. Partidul născut în stradă pe sloganul PSD – Ciuma roşie, nu are organ pentru administraţia publică. O demonstrează toţi aleşii locali proveniţi din USR, Nicuşor Dan şi Clotilde Armand la Bucureşti, primarul Fritz la Timişoara, useriştii din Iaşi şi Braşov. USR a livrat miniştri nepregătiţi pentru guvernare. Criza medicală de acum este o consecinţă directă a incapacităţii manageriale a celor doi miniştri ai Sănătăţii livraţi de USR.

Lipsa de experienţă, dublată de imaturitate politică şi o anume aroganţă cosmopolită face, deocamdată, din USR un partid nefrecventabil din punct de vedere administrativ. În aceste zile se dă răspunsul la întrebarea cu cine va face PNL guvernul. PSD sau USR? S-ar putea să nu atingă performanţele dorite nici o alianţă cu PSD, nici una cu USR. Şi atunci, pe bună dreptate, va trebui căutată o altă cauză. Dacă de vină este PNL? Dacă PNL, în formula actuală, nu este un partid pregătit să guverneze într-o perioadă de criză? Prin natura lui, Florin Cîţu pare să fie o fire optimistă. Economia merge, obişnuieşte el să spună. Merg cifrele, dar la firul ierbii economia nu merge. Sute de mii de firmuleţe sunt paralizate. Cifrele pozitive vin de la marile investiţii, de la multinaţionale, de la consum.

PSD, social-democraţii în special, îşi recrutează alegătorii de la firul ierbii. Acest lucru face să neglijeze

modernizarea generală a ţării. Nici asta nu este bine. Ceea ce ar putea apropia cele două partide este o combinare a programelor. Nu este uşor. Orice punct din eventualul program comun PSD-PNL afectează masa alectorală a celuilalt partid. Dacă se trece de acest impediment de ordin electoral se ajunge la un alt punct nevralgic: împărţirea ministerelor şi a funcţiilor.

Cu USR este mai uşor pentru că fiind un partid mai mic, cu mai puţine voturi în parlament, li se cuvin mai puţine ministere, mai puţine funcţii. PSD are mai mulţi parlamentari decât PNL. Deci vrea mai mult decât PNL. Va accepta PNL o porţie mai mică de putere şi influenţă?

Autor: Dumitru Păcuraru

Sursa: Informaţia zilei Maramureş