Rodica Culcer : "Istoria nu poate fi negată. Cea reală, nu cea inventată de dictatori"

 

Când se discută despre război, istorie și agresiune, riscul să dai de o informație greșită sau falsă este foarte mare. De aceea am vrut să aflu de la jurnalista Rodica Culcer, pe scurt, ce înseamnă tot ce se întâmplă zilele acestea, de la discursul lui Putin din 21 februarie până la invazia de azi a Ucrainei de ruși. A cui este Ucraina? De ce o vrea Putin?

Rodica Culcer, de ce vrea Rusia Ucraina?

Dintotdeauna Rusia a vrut orice teritoriu care s-a aflat la frontierele sale. Așa s-a creat nu numai Imperiul Țarist, ci și Uniunea Sovietică. Formată ca stat în luptele duse împotriva tătarilor și mongolilor, dar atacată și de suedezi pe vremea lui Petru cel Mare, Rusia a rămas, se pare, cu un permanent sentiment de insecuritate pe care nu îl poate calma decât cucerind și asuprind popoarele ce au neșansa să o înconjoare.

Problema noastră este însă mai degrabă de ce vrea Putin să anihileze complet Ucraina acum. Explicațiile sunt complexe, dar ne putem concentra asupra câtorva motive esențiale:

1. O țară democratică și orientată spre Vest, cum a început să devină Ucraina, este un pericol pentru o mare putere totalitară, pentru că poate deveni un model pentru cei care îi contestă regimul. Așa înțelegem de ce Ucraina este percepută ca o amenințare pentru Rusia, iar Belarus sau Kirghizstan nu sunt. Să observăm că Ucraina nu reprezenta o problemă când era condusă de foștii comuniști Kravciuk, Kucima, sau Ianukovici, care acceptau discret tutela Rusiei, în schimb a devenit o problemă după „revoluția portocalie” și Euromaidan.

Din 2012 încoace, după ce a câștigat cu greu și chiar fraudulos alegerile, fiind puternic contestat pe plan intern, dar și pe plan extern de SUA și de UE, Putin a început să se simtă mai puțin sigur și a instituit un regim de teroare, cu măsuri draconice împotriva opoziției. O demonstrație de forță în Ucraina, sub nasul NATO și al UE și în disprețul lor, îi asigură, crede el, o aură de lider invincibil și este gândită să-i intimideze pe adversarii săi din interior.

2. Obsedat de trauma dezmembrării URSS, Putin dorește probabil să pedepsească Ucraina, a cărei declarație de independență în 1990 a forțat dizolvarea fostei Uniuni, căci, după cum a explicat istoricul Serhii Plokhy, care predă istoria Ucrainei la Harvard, Rusia a rămas în minoritate în fața republicilor din Asia Centrală. În consecință, a fost nevoită să dizolve URSS pentru a sparge și blocul asiatic.

3. În sfârșit, pentru că Ucraina desparte geografic Rusia de teritoriul NATO. Odată anihilată Ucraina, Rusia se poate prezenta cu trupele la granița cu statele NATO, o graniță foarte lungă și care va fi foarte greu de apărat. Putin speră să poată exercita astfel presiuni asupra occidentalilor pentru a forța o reîmpărțire a lumii, adică pentru a institui o nouă ordine mondială, în care Rusia să exercite o putere mult mai mare decât acum. În acest demers, Putin contează pe slăbirea SUA și pe divizarea aliaților occidentali, din motive economice. Miza majoră este deci ordinea mondială și subordonarea Occidentului față de puterea rusească.

Ucraina este parte a Rusiei? A fost?

Ucraina este un stat independent și suveran, membru al ONU. Și-a câștigat legitimitatea declarându-și independența față de fosta URSS, la fel ca Republica Moldova, printre alte state, în 1990  și întărind această declarație în 1991 printr-un referendum în care majoritatea locuitorilor Ucrainei, fie ei rusofoni sau ucraineni, au votat pentru independență.

54% din locuitorii Crimeei au votat atunci pentru independență. Mai mult, Rusia însăși a garantat granițele Ucrainei în 1994, când Kievul a acceptat să renunțe la armele nucleare amplasate pe teritoriul ei.

Istoria este desigur mai complicată. Ucraina a fost înghițită de Imperiul Țarist, dar inițial, înainte să se afirme Moscova, între secolele IX-XIII, Rusia kieveană, creată de o ramură a vikingilor suedezi înfrățită cu niște triburi de slavi, era cel mai puternic și înfloritor stat din zonă. L-au anihilat mongolii în 1241, condamnându-l ulterior la stăpânirea Hanatului Hoardei de Aur, a Poloniei, a Ducatului Lituaniei și apoi a Uniunii polono-lituaniene.

Sătui de asuprirea polonă, o parte din supuși, cazacii – s-au desprins și au ocupat o zonă de graniță între Polonia, Rusia și Turcia, oferindu-și serviciile militare Țarului Rusiei împotriva polonilor și a otomanilor. Potrivit unor interpretări, „ucraina” ar însemna chiar zonă de graniță.

Ucraina fost încorporată în final în Imperiul Țarist, care a încercat să-i contracareze aspirațiile la independență inventând teoria că Ucraina ar fi de fapt o soră mai mică a Rusiei (Malorossia). De aici vin și ideile lui Putin despre inexistența unei Ucraine distincte și a unei identități ucrainene. Ucraina a devenit stat independent în 1918, profitând de scurtul interval în care Lenin a permis autodeterminarea națiunilor din fostul Imperiu Țarist.

Curând însă războiul civil post-revoluționar și mașinațiunile partidului comunist creat în Ucraina au forțat guvernul Ucrainei în 1922 să se alăture, ca membru constitutiv, Uniunii Sovietice. Pe atunci, URSS recunoștea totuși identitatea lingvistică și culturală ucraineană, procesul de rusificare forțată începând în anii 1930. Deci Ucraina a fost încorporată cu forța în Rusia Țaristă și apoi în URSS, luptându-se cum a putut pentru a-și menține identitatea. Adică, din secolul al XIX-lea încoace, a avut o soartă asemănătoare Basarabiei.     

Există justificări pentru un război de felul acesta?

Doar în măsura în care poate fi justificată o agresiune asupra unui stat independent și suveran, subiect al dreptului internațional, care nu a desfășurat nici o acțiune agresivă la adresa vecinilor săi.

Ucraina nu a atacat Rusia și nici nu avea vreun gând să o facă.Totodată, Ucraina, chiar dacă afirma că dorește să devină membră a NATO, nu primise o invitație din partea NATO și nici un „action plan” în vederea aderării. Și apoi, de când este aderarea la NATO o amenințare la adresa vecinilor? Nici un stat est european care s-a alăturat NATO începând din 1997 nu și-a atacat vecinii. Din punct de vedere strategic și militar, Ucraina nu este un stat agresor, deci Rusia nu avea nici un motiv acceptabil pentru a ataca Ucraina. Discursul revizionist, un adevărat delir, de fapt, prin care Putin a încercat să-și justifice agresiunea nu are nici o legătură cu realitatea, doar cu planurile lui malefice.

Care vor fi consecințele acestei invazii?

Nu știm, pentru că nu știm când și cum se va termina. Pe termen scurt, vor fi consecințe economice. Prețul petrolului a crescut deja dramatic, iar cel al gazelor va crește probabil și el. Ne putem aștepta la o criză de materii prime pentru că Rusia este un furnizor important pe piața mondială. Occidentul va rezista însă, după toate probabilitățile, iar rușii nu pot opri livrările de gaz fără a pierde o sursă de venit importantă. De aceea au fost atât de deranjați de blocarea Nordstream 2.

Dacă Rusia reușește să ocupe toată Ucraina însă, consecințele geopolitice și de securitate pentru Europa ne pot da fiori: toată Europa de est și Centrală, inclusiv România, vor avea o imensă graniță cu Rusia, adică vor fi expuse amenințării unui dictator fără scrupule, care consideră că misiunea lui istorică este să distrugă Occidentul și să apere moștenirea URSS.

Se creează un precedent: oricine va putea revendica un teritoriu stăpânit cândva?

Însăși întrebarea scoate în evidență logica aberantă la care a recurs Putin în discursul său din 21 februarie. Cine poate accepta astăzi că un stat care și-a declarat independența și a fost recunoscut ca atare de comunitatea internațională poate fi revendicat integral în numele unui imperiu sau al unei uniuni care nu mai există?

Nu existăm în fantezia bolnavă a unor dictatori, ci într-o lume guvernată de reguli și tratate. Altfel, în lumea lui Putin, desigur, Ungaria poate revendica Transilvania (teoretic), Franța, Germania, pentru că a cucerit-o Napoleon cândva; Marea Britanie, India și Pakistanul, arabii, sudul Spaniei, iar Turcia toate pașalâcurile, și tot așa până la Roma antică sau la Imperiul Persan și, de ce nu?, până la Noe, care a stăpânit tot teritoriul lumii noastre pentru că a fost singurul ales de Dumnezeu ca supraviețuitor al unei lumi păcătoase.

Sigur că este o prostie. Istoria nu poate fi negată. Cea reală, nu cea inventată de dictatori.