Când se discută despre război, istorie și agresiune, riscul să dai de o informație greșită sau falsă este foarte mare. De aceea am vrut să aflu de la jurnalista Rodica Culcer, pe scurt, ce înseamnă tot ce se întâmplă zilele acestea, de la discursul lui Putin din 21 februarie până la invazia de azi a Ucrainei de ruși. A cui este Ucraina? De ce o vrea Putin?
Rodica
Culcer, de ce vrea Rusia Ucraina?
Dintotdeauna Rusia a vrut orice teritoriu care s-a
aflat la frontierele sale. Așa s-a creat nu numai Imperiul Țarist, ci și
Uniunea Sovietică. Formată ca stat în luptele duse împotriva tătarilor și
mongolilor, dar atacată și de suedezi pe vremea lui Petru cel Mare, Rusia a
rămas, se pare, cu un permanent sentiment de insecuritate pe care nu îl poate
calma decât cucerind și asuprind popoarele ce au neșansa să o înconjoare.
Problema noastră este însă mai degrabă de ce vrea
Putin să anihileze complet Ucraina acum. Explicațiile sunt complexe, dar ne
putem concentra asupra câtorva motive esențiale:
1. O țară democratică și orientată spre Vest, cum a
început să devină Ucraina, este un pericol pentru o mare putere totalitară,
pentru că poate deveni un model pentru cei care îi contestă regimul. Așa
înțelegem de ce Ucraina este percepută ca o amenințare pentru Rusia, iar
Belarus sau Kirghizstan nu sunt. Să observăm că Ucraina nu reprezenta o
problemă când era condusă de foștii comuniști Kravciuk, Kucima, sau Ianukovici,
care acceptau discret tutela Rusiei, în schimb a devenit o problemă după
„revoluția portocalie” și Euromaidan.
Din 2012 încoace, după ce a câștigat cu greu și
chiar fraudulos alegerile, fiind puternic contestat pe plan intern, dar și pe
plan extern de SUA și de UE, Putin a început să se simtă mai puțin sigur și a
instituit un regim de teroare, cu măsuri draconice împotriva opoziției. O
demonstrație de forță în Ucraina, sub nasul NATO și al UE și în disprețul lor,
îi asigură, crede el, o aură de lider invincibil și este gândită să-i
intimideze pe adversarii săi din interior.
2. Obsedat de trauma dezmembrării URSS, Putin
dorește probabil să pedepsească Ucraina, a cărei declarație de independență în
1990 a forțat dizolvarea fostei Uniuni, căci, după cum a explicat istoricul
Serhii Plokhy, care predă istoria Ucrainei la Harvard, Rusia a rămas în
minoritate în fața republicilor din Asia Centrală. În consecință, a fost
nevoită să dizolve URSS pentru a sparge și blocul asiatic.
3. În sfârșit, pentru că Ucraina desparte geografic
Rusia de teritoriul NATO. Odată anihilată Ucraina, Rusia se poate prezenta cu
trupele la granița cu statele NATO, o graniță foarte lungă și care va fi foarte
greu de apărat. Putin speră să poată exercita astfel presiuni asupra
occidentalilor pentru a forța o reîmpărțire a lumii, adică pentru a institui o
nouă ordine mondială, în care Rusia să exercite o putere mult mai mare decât
acum. În acest demers, Putin contează pe slăbirea SUA și pe divizarea aliaților
occidentali, din motive economice. Miza majoră este deci ordinea mondială și
subordonarea Occidentului față de puterea rusească.
Ucraina
este parte a Rusiei? A fost?
Ucraina este un stat independent și suveran, membru
al ONU. Și-a câștigat legitimitatea declarându-și independența față de fosta
URSS, la fel ca Republica Moldova, printre alte state, în 1990 și întărind această declarație în 1991
printr-un referendum în care majoritatea locuitorilor Ucrainei, fie ei rusofoni
sau ucraineni, au votat pentru independență.
54% din locuitorii Crimeei au votat atunci pentru
independență. Mai mult, Rusia însăși a garantat granițele Ucrainei în 1994,
când Kievul a acceptat să renunțe la armele nucleare amplasate pe teritoriul
ei.
Istoria este desigur mai complicată. Ucraina a fost
înghițită de Imperiul Țarist, dar inițial, înainte să se afirme Moscova, între
secolele IX-XIII, Rusia kieveană, creată de o ramură a vikingilor suedezi
înfrățită cu niște triburi de slavi, era cel mai puternic și înfloritor stat
din zonă. L-au anihilat mongolii în 1241, condamnându-l ulterior la stăpânirea
Hanatului Hoardei de Aur, a Poloniei, a Ducatului Lituaniei și apoi a Uniunii
polono-lituaniene.
Sătui de asuprirea polonă, o parte din supuși,
cazacii – s-au desprins și au ocupat o zonă de graniță între Polonia, Rusia și
Turcia, oferindu-și serviciile militare Țarului Rusiei împotriva polonilor și a
otomanilor. Potrivit unor interpretări, „ucraina” ar însemna chiar zonă de
graniță.
Ucraina fost încorporată în final în Imperiul
Țarist, care a încercat să-i contracareze aspirațiile la independență inventând
teoria că Ucraina ar fi de fapt o soră mai mică a Rusiei (Malorossia). De aici
vin și ideile lui Putin despre inexistența unei Ucraine distincte și a unei
identități ucrainene. Ucraina a devenit stat independent în 1918, profitând de
scurtul interval în care Lenin a permis autodeterminarea națiunilor din fostul
Imperiu Țarist.
Curând însă războiul civil post-revoluționar și
mașinațiunile partidului comunist creat în Ucraina au forțat guvernul Ucrainei
în 1922 să se alăture, ca membru constitutiv, Uniunii Sovietice. Pe atunci,
URSS recunoștea totuși identitatea lingvistică și culturală ucraineană,
procesul de rusificare forțată începând în anii 1930. Deci Ucraina a fost
încorporată cu forța în Rusia Țaristă și apoi în URSS, luptându-se cum a putut
pentru a-și menține identitatea. Adică, din secolul al XIX-lea încoace, a avut
o soartă asemănătoare Basarabiei.
Există
justificări pentru un război de felul acesta?
Doar în măsura în care poate fi justificată o
agresiune asupra unui stat independent și suveran, subiect al dreptului
internațional, care nu a desfășurat nici o acțiune agresivă la adresa vecinilor
săi.
Ucraina nu a atacat Rusia și nici nu avea vreun gând
să o facă.Totodată, Ucraina, chiar dacă afirma că dorește să devină membră a
NATO, nu primise o invitație din partea NATO și nici un „action plan” în
vederea aderării. Și apoi, de când este aderarea la NATO o amenințare la adresa
vecinilor? Nici un stat est european care s-a alăturat NATO începând din 1997
nu și-a atacat vecinii. Din punct de vedere strategic și militar, Ucraina nu
este un stat agresor, deci Rusia nu avea nici un motiv acceptabil pentru a
ataca Ucraina. Discursul revizionist, un adevărat delir, de fapt, prin care
Putin a încercat să-și justifice agresiunea nu are nici o legătură cu
realitatea, doar cu planurile lui malefice.
Care
vor fi consecințele acestei invazii?
Nu știm, pentru că nu știm când și cum se va
termina. Pe termen scurt, vor fi consecințe economice. Prețul petrolului a
crescut deja dramatic, iar cel al gazelor va crește probabil și el. Ne putem
aștepta la o criză de materii prime pentru că Rusia este un furnizor important
pe piața mondială. Occidentul va rezista însă, după toate probabilitățile, iar
rușii nu pot opri livrările de gaz fără a pierde o sursă de venit importantă.
De aceea au fost atât de deranjați de blocarea Nordstream 2.
Dacă Rusia reușește să ocupe toată Ucraina însă,
consecințele geopolitice și de securitate pentru Europa ne pot da fiori: toată
Europa de est și Centrală, inclusiv România, vor avea o imensă graniță cu
Rusia, adică vor fi expuse amenințării unui dictator fără scrupule, care
consideră că misiunea lui istorică este să distrugă Occidentul și să apere
moștenirea URSS.
Se
creează un precedent: oricine va putea revendica un teritoriu stăpânit cândva?
Însăși întrebarea scoate în evidență logica aberantă
la care a recurs Putin în discursul său din 21 februarie. Cine poate accepta
astăzi că un stat care și-a declarat independența și a fost recunoscut ca atare
de comunitatea internațională poate fi revendicat integral în numele unui
imperiu sau al unei uniuni care nu mai există?
Nu existăm în fantezia bolnavă a unor dictatori, ci
într-o lume guvernată de reguli și tratate. Altfel, în lumea lui Putin,
desigur, Ungaria poate revendica Transilvania (teoretic), Franța, Germania,
pentru că a cucerit-o Napoleon cândva; Marea Britanie, India și Pakistanul,
arabii, sudul Spaniei, iar Turcia toate pașalâcurile, și tot așa până la Roma
antică sau la Imperiul Persan și, de ce nu?, până la Noe, care a stăpânit tot
teritoriul lumii noastre pentru că a fost singurul ales de Dumnezeu ca
supraviețuitor al unei lumi păcătoase.
Sigur că este o prostie. Istoria nu poate fi negată.
Cea reală, nu cea inventată de dictatori.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu