de Gheorghe Pârja
Relațiile oficiale ale țării noastre cu vecina
Ungaria sunt reci, confuze și uneori provocatoare. Oamenii de rând, români și
unguri, își văd însă de viața lor voioasă, ori anevoioasă, își împart bucuriile
și necazurile fără ură și încrâncenare. Eu prețuiesc poporul și cultura
maghiară. Caut apropierea dintre noi. În acest sens l-am invitat, în Maramureș,
pe scriitorul Szentmartony Janos, președintele Uniunii Scriitorilor din
Ungaria, unde i s-a decernat Marele Premiu al Serilor de poezie „Nichita
Stănescu” de la Desești. L-a primit cu bucurie mărturisită. Am avut cu el
dialoguri culturale și politice, într-o atmosferă calmă, înțelegătoare.
Povestea ciudată se plămădește sus, în cancelarii.
Venirea recentă a președintei Ungariei în
Transilvania a fost marcată de gesturi care nu se potriveau cu diplomația. Și
alte declarații colțuroase, în numele unei îndelungi istorii comune. Mai nou,
Ungaria practică o politică la două capete. Se burzuluiește la Uniunea Europeană,
din care face parte, dar joacă alături de Rusia și de China. A refuzat să
condamne invazia rusească în Ucraina, drept pentru care Ungaria are acces,
deocamdată, la gazul rusesc, la un preț de cinci ori mai ieftin, prin conducta
care trece prin Bulgaria și Serbia, deși rușii au tăiat aprovizionarea
bulgarilor cu gaz.
Un eveniment de dată recentă mi-a atras atenția.
Ministrul de Externe al Ungariei, Péter Szijjártó, s-a întâlnit cu ministrul
român de Externe, Bogdan Aurescu, la București. Din discuțiile celor doi
diplomați reiese că Budapesta caută un sprijin în zona euro-atlantică. La
îndemână îi este România. Publicația Deutsche Welle crede „că Ungaria pare gata
să-și abandoneze, pe moment, marșul său economic în Transilvania, iar România,
în schimb, îi promite sprijin în criza gazelor, care a cuprins întregul
continent.” Cei doi diplomați și-au vorbit unul altuia, ca doi vechi prieteni.
Așa i-au văzut nemții.
O imagine nouă în relațiile dintre cele două țări,
care au practicat legături rigide la nivel înalt. Am fost martori la replici
tăioase, străine diplomației, în locul unor dialoguri care să caute soluții.
Ministrul de Externe al Ungariei a insistat să deschidă porțile unui dialog, în
condițiile în care Ungaria este cam izolată în Europa. Jocul politic, dublu,
dincolo de limitele admise, nu îi este, se pare, de folos. Politica orgolioasă
a Ungariei cedează în fața crizei economice, care a dus forintul la un minim
istoric. Mai nou, guvernul Ungariei a acceptat condițiile puse de Comisia
Europeană, pentru a putea beneficia de banii europeni.
Ungaria s-a angajat să schimbe regulile penale în
procesele de corupție, să acorde mai mult spațiu dezbaterilor publice, iar
banii europeni să aibă o destinație precisă: creșterea independenței
energetice! Publicația amintită mai spune, prin vocea ministrului maghiar de
externe venit la București, că Ungaria este dispusă la concesii simbolice și
diplomatice. De pildă, vizita anuală a premierului Viktor Orban la tabăra de
vară de la Tușnad, care va avea loc în această săptămână, nu va face valuri,
nu-i va incita pe tinerii maghiari la entuziasme politice excesive și pasiuni
apuse.
Vom vedea. Proiectele economice destinate de
Budapesta doar comunității maghiare nu vor mai fi discriminatorii. Să
constatăm și asta. În schimb, Ungaria se obligă să susțină aderarea României în
spațiul Schengen. România și Ungaria se vor susține reciproc în instituții
internaționale. Budapesta ar putea miza pe președintele Johannis în cursa
pentru șefia NATO. Se vede că vehiculata candidatură a președintelui României a
intrat și în mediile diplomatice. Ungaria nu se va opune, cum a făcut până
acum, primirii României în Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică
(OECD).
Criza economică a împins Ungaria și România să
renunțe la subiectele care incită la ură, denigrare, dezacorduri nemotivate.
După câte îmi dau seama, nu este vorba de o reconciliere, ci de un pragmatism
impus de împrejurări. Suntem în situația în care nevoia te învață să gândești
pentru soluții. Este îmbucurător că totuși cei doi diplomați au avut discuții
amabile, ca doi oameni inteligenți. Să vă țineți de bunul obicei al dialogului.
Că nevoia este mare Doamnă!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu