de Gheorghe Pârja
Sunt manifestări literare, în această țară, care fac
atât de bine literaturii române că întrec multe instituții culturale care sunt
suficient de nevăzute, timide ori împotmolite. Scriitorii sunt, prin traduceri,
ambasadorii unei culturi, ai unei literaturi. Iar întâlnirile lor fac parte din
mesajele peste timp ale prieteniei și cunoașterii. Într-o lume deschisă este
neapărat nevoie să-i cunoaștem pe alții, pentru a ne cunoaște și ei pe noi.
Scriitorii sunt oamenii nopților, care scot lumina din Cuvânt. Pansează rănile
acestei lumi. Navighează pe mări învolburate pentru a ajunge în Parnas.
Corăbiile lor adăstează la marginea Țărmului Promis. Așa se adună în agora, în
umbra Templului, și își vorbesc limbile lor. Care trebuie descifrate. Dar
Poezia are limba ei, unificatoare.
Acest sentiment l-am încercat citind Antologia
EUROPOESIA, a Festivalului – Brăila 2022, Ediția a VII-a (Editura Cronedit,
Iași). Lucrarea a fost îngrijită de Mariana și Valeriu Stancu, care au făcut și
traducerile. O carte de lirică europeană, cu mențiunea că ediția din acest an a
Festivalului a fost dedicată poeziei contemporane din Turcia. De altfel,
prefața cărții, semnată de criticul literar și poetul Metin Cengiz, este
dedicată poeziei turce, din perioada otomană, până în zilele noastre. Metin
este și un om admirabil, curios și cult, pe care l-am cunoscut la Iași. De la
care aflăm că „evoluțiile din poezia și literatura turcă au fost inspirate de
artele și literatura occidentală și, în special, de mișcările poetice
europene”. Recunosc că antologia mi-a înlesnit să fiu mai aproape de lirica
turcă actuală, de manifestele poetice care arată nu numai evoluțiile
intelectuale, ci și relația profundă dintre poezie și schimbările economice,
sociale, spirituale.
Interesant să aflăm că frământările sociale din
Turcia și-au găsit răspunsul la nivelul estetic și artistic. Depun mărturie
poeții turci: Metin Cengiz, Muzaffer Kale, Tugrul Keskin, Yavuz Ozdem și
Muesser Yeniay. Apoi, cartea cuprinde un regal poetic european, cu autori din
Franța, Luxemburg, Belgia, Italia, Ungaria, Spania, Portugalia și Grecia.
Remarc și prezența prietenului Jean Poncet, cu care am avut mai multe întâlniri
la Cluj-Napoca și la Iași. A fost distins cu Premiul „Lucian Blaga” pentru
întreaga activitate de promovare a literaturii române în spațiul cultural
francez. Urmează eșalonul liricii românești, compus din poeți validați ca
valoare de critică și cititori. Dintre ei îi amintesc pe Varujan Vosganian,
Ioan Es. Pop, Daniel Corbu, Valeriu Stancu, Adi Cristi, Leo Butnaru, Cassian
Maria Spiridon.
În acest evantai liric de valoare l-am întâlnit și
pe confratele și prietenul Gheorghe Mihai Bârlea, o voce mai discretă în
peisajul poeziei românești contemporane, dar cu o viziune bine conturată,
rimând cu funcția primordială a poeziei, lirismul. Ana Blandiana îl consideră
un poet fericit, într-o lume în care poezia înflorește din suferință. El
transmite, în poeme cu un lirism dramatic, o meditație asupra împlinirii, a
credinței, bunătății, recunoștinței. Se înconjoară cu aura legăturii cu
părinții și nepoții, cu fericirea de a fi acasă. Și-a făcut un crez din a-și
asuma valoarea poetică a propriei creații, deși cariera lui a lăsat, și lasă,
urme adânci în peisajul cultural, administrativ și universitar al
Maramureșului.
Pentru el, poezia a rămas ecranul nevăzut pe care se
proiectează sensibilitatea. Îmi pare nespus de bine că un confrate de la noi a
intrat în corul unor poeți europeni. În acest context, poetului Gheorghe Mihai
Bârlea i se vede conturul original al poeziei sale. Ispitele poeziei lui sunt
profunde și vaste. Un poet cu toată puterea Cuvântului. Un poet poate fi cât o
instituție. Eu mă bucur de izbânda poeților români a căror voce se aude până
departe. Este un pas spre calmul lumii!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu