de Gheorghe Pârja
De Sfânta Maria Mare mă aflam la Săliștea de Sus, la
cunoscutul Simpozion Cultură și civilizație românească în Maramureș. Printre
invitați s-a numărat și arhitectul Ionel Vitoc, iubitor și susținător al
culturii, director general al revistei de cultură urbană ORAȘUL. La evenimentul
de pe Valea Izei am primit câteva numere din această publicație, despre care
știam puține lucruri, deși are 17 ani de viață. Din lectura lor am aflat o
direcție sănătoasă din presa românească actuală. Revista a fost fondată la
Cluj-Napoca, în anul 2006, de către Fundația Culturală Carpatica, președinte
arhitect Ionel Vitoc, împreună cu un colectiv de oameni de cultură clujeni. Se
bucură de colaboratori de prestigiu de la academicieni, la oameni de cultură și
știință. Printre ei se numără și dr. Teodor Ardelean, directorul Bibliotecii
Județene Petre Dulfu din Baia Mare, care este senior editor al revistei.
Pentru a ilustra profilul de excepție al acestei
publicații mă voi referi la cea mai apropiată apariție a ei, care mi-a fost
dăruită (2022). De altfel, revista a fost premiată cu Distincția Culturală a
Academiei Române (2021). Academicianul, istoricul Ioan-Aurel Pop, președintele
înaltului for științific, scrie despre locul european al culturii românești:
“Cultura românească a fost, de la începuturile sale, parte a culturii europene,
deopotrivă prin geografie și prin istorie. Cultura română se exprimă în mare
parte prin limbă, capabilă să deslușească cel mai bine sufletul poporului care
a creat-o și căruia îi folosește ca mijloc de comunicare.”
Dr. Teodor Ardelean rostește o Rugăciune pentru
România, pornind de la monumentul falnic edificat la Câlnic (Alba) de familia
acad. Marius Porumb și Zoe Vida. Într-un alt articol, domnul Ardelean face
aprecieri asupra revistei “care a dobândit un prestigiu publicistic
incontestabil fiind la ora actuală cea mai bună revistă de cultură urbană din
România.” De acord, domnule Ardelean! Filosoful Vasile Muscă scrie despre
simțul istoric al românilor la Unirea din 1859, dar și despre gândirea lui
Constantin Noica. Pe aceeași temă, Cătălin Turliuc, într-un articol amplu, ne
aduce aminte de A.I. Cuza, care a rostit cu un prilej: „Alesul vostru vă dă
astăzi o singură Românie.” Profesorul Octavian Căpățână ne amintește cum a fost
dejucat un marș antiromânesc, în anul 1999, din care se vede unde poate duce
ignoranța, adică lipsa cunoașterii istoriei. O pildă de luat în seamă!
Andrei Bereschi publică un studiu despre Lucian
Blaga și matricea culturală a națiunii. Actorul Dorel Vișan ne spune că
Dumnezeu păstrează toate lacrimile noastre, iar omul trebuie să-și caute un
sens în viață. Comandorul aviator, Laurențiu Buzenchi, face un portret
Smarandei Brăescu, românca, eroina aeronauticii naționale și internaționale.
Cine nu știa că Sigismund Toduță a fost un muzician de geniu se poate convinge
din relatarea, minuțios elaborată, a compozitorului Constantin Rîpă. Scriitorul
și diplomatul Horia Bădescu face reflecții incitante despre schimbarea la față
a Europei, comentând competent modelul spiritual european și ciocnirea
civilizațiilor. Despre căderea lumii din poveste aflăm din eseul lui Florin
Ardelean. Adică despre felul în care oamenii se simt singuri, deconectați și
înstrăinați.
Trebuie să ne întoarcem la poveste, să reabilităm
imaginarul cu forță narativă, să ne apropiem o parte din veșmintele abandonate.
Ioan F. Pop povestește despre singurătățile filosofului Radu Enescu, care a
fost figura centrală a culturii bihorene, cu vocația aristocratică a risipirii.
L-am cunoscut și eu în Maramureș. Constantin Cubleșan ne reînvie figura lirică
a poetului Țării Moților, Vasile Copilu-Cheatră. Prozatorul Constantin Zărnescu
ne face educație gastronomică pornind de la concepte antice și ajungând în
lumea modernă. Sorin Vasiliu, vorbind despre istoria arhitecturii moderne,
comentează mișcările de avangardă, în special futurismul. Arhitectul Ionel
Vitoc se întreabă cine răspunde de oraș? Ilustrează răspunsul cu imagini din
imediata lui apropiere. Criticul de artă Negoiță Lăptoiu o prezintă pe distinsa
pictoriță și profesoară în învățământul de artă, Letiția Muntean, care a
activat și la Sighetul Marmației, unde pictorul Traian Bilțiu-Dăncuș, în anul
1932, i-a vernisat o expoziție. De asemenea, este prezentată viața pictorului
Alex Mohy.
Istoricul și diplomatul Alexandru Ghișa scrie un
documentar pe o temă mai puțin abordată, de mare actualitate. Ne prezintă
situația românilor din Ungaria. Ce înseamnă a fi român în Ungaria? Voi căuta,
într-un alt editorial, un răspuns la întrebarea istoricului. Profesorul Ion
Taloș se destăinuie Iuliei Scridon despre starea etnologiei în ziua de astăzi.
O revistă în care am aflat răspunsuri la multe întrebări pe care mi le pun.
Temele abordate, garantate de semnături consacrate, sunt o revelație pentru
cititor. Așa că împărtășesc opinia domnului Teodor Ardelean. Eu mă bucur că
m-am reîntâlnit cu arhitectul Ionel Vitoc, conducătorul revistei, la Săliștea
de Sus!
Felicitări domnule, Vitoc! Ați câștigat un cititor
care scrie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu