De mult timp mi-am propus să scriu despre poetul Daniel Chereji dar timpul, indolența și alți factori perturbatori m-au făcut să neglijez acest lucru. Iată-mă acum în Postul Crăciunului 2023, când sărbătorim Nașterea Pruncului Isus, printr-o conjunctură favorabilă (mie) mi-au parvenit volumele de poezii ”În formă de El” (2016) și ”Am scris de pe cruce” (2017), ambele editate la editura clujeană ”Risoprint”.Pentru a ști mai multe despre autor atât eu cât și dumneavoastră, am apelat la site-ul Bisericii Baptiste ”Biruința” din Baia Mare: Fratele Daniel Chereji s-a născut la data de 16 iulie 1967 în localitatea Cehei din Şimleul Silvaniei, judeţul Sălaj fiind al şaptelea copil. Părinţii fratelui s-au numit Florian şi Emilia Chereji, credincioşi baptişti la a doua generaţie de naţionalitate română. La doar 15 ani, în data de 18 iulie 1982 a fost botezat de către păstorul Aurel Tanc de la Oradea în biserica din localitatea natală. În 11 august 1990 se căsătoreşte cu Mihaela Bucur iar Domnul i-a binecuvântat cu 2 copii, Rut şi Paul. În anul 1991 intră la Institutul ,,Emanuel” din Oradea la profilul teologie pastorală, cursuri de zi. La 12 ianuarie 1992, Biserica din Cehei îl alege ca şi păstor în cadrul Adunării generale a bisericii. În anul 1998 acceptă invitaţia Bisericii Baptiste ,,Sfânta Treime” din Baia Mare de a păstori alături de fratele Iosif Morcan. Aici slujeşte până în anul 2000. În perioada anilor 2002 – 2007 pune bazele unei noi biserici, a cărei construire este finalizată în iunie 2007. Biserica va primi numele de ,,Biruinţa”, de unde păstorul şi fratele nostru drag va boteza atâtea suflete pentru Domnul şi va organiza o mulțime de activități binefăcătoare. A fost un păstor cu multe calități, printre care amintesc: predicator binecuvântat de Dumnezeu cu mult har, un bun administrator, un scriitor și poet de o mare profunzime, a fost activ și nu s-a dat înapoi de la lucrarea Domnului, deși sănătatea îi era șubredă. În ziua de 11 decembrie 2020, fratele Daniel Ghereji este chemat de Dumnezeul pe care l-a iubit și glorificat în versurile sale, acasă, ca să nu mai fie în suferință, ci în bucurie veșnică.
Atât primul cât și al doilea volum cuprind poezii creștine scrise cu atâta ușurință cu cât credința în Dumnezeu sporea în inima lui Daniel Chereji. Are poezii inspirate din Cartea cărților, precum: ”Bocetul Rahelei”, ”Botezul Domnului”, ”Credința lui Iacov”, ”Duh de Sardes”, Fratele fiului risipitor”, ”Steaua Betleemului”, ”Venirea lui Mesia”, ”Ziua Domnului”, poezii dedicate familiei precum: ”Părinții noștri”, ori ”Fiului meu, Paul” sau, pur și simplu poezii scrise spre slava și înălțarea lui Dumnezeu, Tatăl.
Volumul
se distinge prin unitatea tematică a poeziilor, prin îndemnul la pocăință, la a
nu-ți face griji pentru ziua de mâine care este a Domnului: ”Să nu
te-ngrijorezi de mâine/ Dacă într-adevăr ești fiul Lui,/ Căci Domnul sigur îți
dă păine/ Din marele hambar al cerului.// Să nu te temi că-mbrăcămintea/ Sau
alte lucruri vor lipsi;/ De ce ai vrea să-ți frămânți mintea/ Când Tatăl tău te
va-ngriji?” („Îngrijorări”).
Cunoscător
al Bibliei cum puțini sunt ori am cunoscut eu, poetul Daniel Chereji găsește
rima potrivită la fiecare vers, dând pe lângă muzicalitate (oricând poeziile
lui pot fi puse pe note muzicale) și un
îndemn (imperativ) ca să te întorci la Dumnezeu, fiind singura cale spre
mântuirea sufletului: ”Sculați creștini din amorțeală,/ Lăsați în urmă starea
de marasm,/ Vă stă în față fără îndoială/ o viață nouă, mândră ca un basm.// Să
lepădați poverile-nvechite/ Ce nemiloase doar vă trag în jos,/ Și în puterea
stării înnoite/ Grăbiți la pas în urma lui Cristos.//(...) Uniți în cuget și
simțire/ Mărturisiți frumosul crez:/ Doar în Cristos există mântuire:/Un Domn,
o singură credință și-un botez.” (”Manifest”).
Poetul
Daniel Chereji ne reamintește că suntem muritori și neînsemnați pe acest pământ
iar viața nu ne aparține: ”Nu ești stăpân pe viața ta/ Deși repeți mereu, că-ți
place;/ Ai fost creat de Cineva/ Și-Acesta nu te lasă-n pace.// În planul Său a
vrut să fii/ Făptură sfântă și iubită,/ Să șezi în rai cu alte mii/ Spre slava
Lui necontenită.//(...) Lăsat prin har aici pe jos/ Nu să miroși mai mult a
lume,/ Ci spre-ntâlnirea cu Cristos/ Venit să-ți facă ție nume.// Nu irosi ce
ai primit:/ Căci viața este numai una/ Și-un păcătos nemântuit/ Nu poate
aștepta cununa.” (”Nu ești stăpân).
Ars
poetica și poezia de început, care dă și titlul volumului ”În formă de El” este
minunată, reprezintă chintesența idealurilor și trăirilor poetului, motiv
pentru care o transcriu în totalitate: ”Ce forme ciudate îmi bântuie firea,/
Urâte la chip, cu gând a pieri,/ Atâta de acre și amare ca fierea,/ Ce fost-a
din cer voiesc a sluți.// Părere de rău și noapte adâncă/ Plătind neascultarea
clipei de foc,/ Întors dinspre El cu drag de năpârcă/ Sufletu-i gol și pace
deloc.// O, de-ar mai fi sfânta chemare,/ Să umblu-n răcoare cu El/ Din harul
bogat să toarne iertare,/ Păcatul să-l șteargă să nu mai disper.// Sătul de
umblare ca rob prin țărână/ Mă prinde o foame și-o sete de rai,/ Că toate în
urmă aș vrea să rămână/ Și Domnul să-mi schimbe pârdalnicul strai.// Nu e ușor,
se cere o moarte/ Cineva să se frângă, pe pe Sine-a jertfi;/ S-ajung iarăşi
fiu, de-a Domnului parte/ Numai cu sânge se poate plăti.// Și-n ceasul astral,
al milei divine/ Vestea răsună în sunet frumos:/ Din tronul de sus, pe albe
coline/ Coboară să moară Isus Cristos.// Viața se naște din pârga cea nouă/
Gata să crească până la cer,/ Udată de Duhul, în șopot de rouă/ Capătă chipul
în formă de El”.
Un an
mai târziu editează volumul de poezii ”Am scris de pe cruce”, putând intui că
poetul Daniel Chereji a aflat despre boala care-i măcina trupul dar nu și
sufletul. Pe ultima copertă prof. Eva Corpoș scrie, printre altele: ”Fiecare
carte e o provocare, un act de curaj, deoarece conține amprenta scriitorului,
fiind rodul trăirilor sale interioare. Versurile lui Daniel Chereji sunt o
revărsare a clocotului său lăuntric, a trăirii intense și a dorinței
nestrămutate de a transmite adevărul divin. Tema centrală a acestui volum este
mântuirea omului cu toate etapele specifice acestui proces iar în acest
context, autorul își asumă cu vădită smerenie rolul unui îndrumător, al unui
pedagog pentru semenii săi”.
Aș
îndrăzni să afirm că este o prelungire, o completare a mesajului către cititori din celălalt volum
la care am făcut referire mai sus.
Pentru
poetul-creștin Daniel Chereji, masa de lucru este ”un loc de răstignire” dar
care te poate salva prin credința adevărată și urmarea căii drepte, indiferent
de obstacole: ”Masa mea de scris este un loc de răstignire/ Spre care merg
aproape-n fiecare dimineață/ Și după ce bat bine cuiele în mine/ Așteaptă toți
să vadă scurgându-se cuvintele din viață.// E locul răstignirii și mă doare,/
De-aceea încerc să mă alint cu scrisul,/ Eu sunt legat de El, cu răni ca ale
Sale/ Și vreau cu Dumnezeu să-mpletesc visul.//(...) Dar nu rămân om
neschimbat/ Căci răstignirea nu-i de șagă,/ Și-n timp ce stau agonizat/ Cuvinte
vii în mine se dezleagă.// Și cresc cuvintele în suflet/ Cu har nespus și
într-o pace dulce,/ Sunt liniștit în viață și în cuget/ C-am scris cuvinte de
pe cruce”.
Calea
mântuirii nu este ușoară, dar autorul se ghidează după spusele Scripturii că
Dumnezeu va merge înaintea lui și nu-l va părăsi niciodată, nici în clipele de
cumpănă, fiindcă ce este în om (credința) este mai mare ca ce este în lume: ”Să
nu te plângi când dai de greu/ Cu gând că ți se întâmplă numai ție;/ În sfinți
e timp de luptă tot mereu/ Căci ei sunt pregătiți cu sârg de Împărăție// Să nu
de uiți cu jiin *napoi/ Spre traiul șubred din Egipt,/ Căci nenăscuți și-n suflet goi/ Cei ce-au privit cu toți
s-au fript.// Să nu crezi că-i așa departe cerul/ Când doare mersul sub povară;/
Ca într-un vis dispare efemerul/ Și te îmbraci cu straiul nou de primăvară”
(”Atitudine”).
Noi
creștinii avem două nașteri: una în maternitate și una în Biserica Domnului.
Prima este după trup, pentru această lume, iar a doua este după duh, pentru
viața veșnică sau pentru Împărăția lui Dumnezeu. Fără nașterea prin Botez nu
putem intra în Împărăția veșnică, după cum spune Domnul Isus Hristos: „De nu se va naște cineva din apă și din
Duh, nu va putea să intre în Împărăția lui Dumnezeu” (Evanghelia după Ioan
3,3). Acest fapt l-a determinat pe poetul și pastorul Daniel Chereji să
scrie poezia ”Botezul întrupării” din care redau câteva versuri: ”S-a botezat
Cristos cu pământul/ Când a venit să se nască în iesle;/ Condamnații la moarte
să afle Cuvântul/ Și ieșirea din groapă să le fie mai lesne.// S-a botezat în
același timp cu durerea/ Vrând natura umană ca rob a cunoaște,/ Căci în minte
îi sta ascunsă plăcerea/ Pe cei păcătoși pentru Sine a-i naște.//(...) S-a
botezat Isus cu mormântul/ Ca noi să ne putem ascunde în El;/ A treia zi să fie
dat la o parte pământul,/ Ridicați spre înviere și crescând spre cer”.
Pentru
autor cuvântul ”catedrală” nu are însemnătatea dată de Dicționarul explicativ
al limbii române, ci un sens mult mai profund, fapt ce-l descoperim în minunatele
versuri: ”Întreaga locuință a sufletului meu/ S-a transformat demult în sfânta
catedrală/ Cu slujbe de-nchinare aduse tot mereu/ În duhul de iubire la fel ca
prima oară.// Pornesc din mine imnuri calde/ Ce scaldă către cer din plin
recunoștința,/ Spre Cel ce m-a îmbrăcat în haine albe/ Și-a așezat cu zel și
har credința” (”Catedrală”).
La tot
pasul, în volumul ”Am scris de pe cruce” vom întâlni poezii-rugăciune,
rugăciuni de laudă și închinare, rugăciuni de într-ajutorare, ode și imnuri
închinate lui Dumnezeu, scrise de autor cu sensibilitate, simplu, cu versuri
scrise într-un limbaj comun, ușor de înțeles, dar pline de profunzime și
metaforă, care să meargă direct la inima cititorului, să-l pună pe gânduri în
ceea ce-l privește propria mântuire: ” E prea târziu să știi muri/ Când stă în
praguri veșnicia;/ Întâi să-nveți a ști trăi/ Să nu te bântuie urgia.// Degeaba
vei striga când mori/ Că vrei cu El un loc în rai,/ De n-ai știut să te cobori/
Să-i ceri prin milă noul trai.// Căci a trăi cum Domnul cere/ Din răsărit și
până la apus,/ E să te naști spre înviere/ Prin jertfa crucii lui Isus”
(”Câștiguri”).
Ca o
concluzie a ceea ce reprezintă viața omului pe acest pământ, autorul Daniel
Chereji, din propria experiență și
trăire (închinată lucrării Domnului , mai bine de 50 de ani), scrie poezia
”Lucruri care rămân”: ” Toamne și ierni vin și se duc/ Numai primăvara din
suflet rămâne,/ În cel înnoit la minte și duh/ Prin sângele sfânt ce-i curge
prin vine.?? Frig a mai fost și iar va mai fi,/ Așa este datul sorții să fie,/
Dar timp însorit ce nu va fugi/ Rămâne să aibă cei sfinți în vecie”.
Consider că Daniel Chereji poate fi de acum așezat alături de alți
mari poeți creștini români precum Traian Dorz, Costache Ioanid, Vasile
Militaru, Ioan Alexandru ș.a.
Un frate
de credință a afirmat despre poeziile lui Daniel Chereji următoarele: ”De sub
pana lui, condusă de Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, ies versuri de o profunzime
și frumusețe divină. Poezia lui, nu vine din darul artistic, din mintea sclipitoare
a poetului, ci din cu totul alte resurse. Resursa poeților este natura, Daniel
prinde în vers pe Cel ce a creat natura atât de frumoasă. Poeții adoră
dragostea, iar Daniel, pe Dumnezeu care este Dragoste. O altă resursă este
locul de inspirație al poetului. Legat la niște aparate, destul de des, Daniel
nu se uită la suferință, la vremea ce o pierde acolo, nu caută întrebări „De ce
Doamne?”, ci el spune: „Doamne m-ai pus
aici să stau cu fața către Tine, aici stau și te iubesc și te privesc mai bine
decât în orice alt loc”. Într-o legătură atât de armonioasă, Dumnezeu revarsă
în mintea lui Daniel mesaje pătrunzătoare în minte și suflet. Citind poeziile
lui, te vei umplea de profunzimea mesajului Sfânt, te vei îmbogăți spiritual,
într-o lume săracă și parcă tot mai fără valori. Citind, vei învăța să te uiți
la adevăratele comori care rămân veșnic. Citind, vei învăța să te raportezi mai
bine la Cel care ne iubește cu adevărat și a cărui dragoste nu produce
suferință sau dezamăgire”.
Gelu Dragoș, UZPR
Pace frate. As vrea si eu volumes de poezii. Cum pot ajunge in poses ia lor?
RăspundețiȘtergereIubitor de Cuvânt, Oameni și Eternitate!
RăspundețiȘtergere