Volumul prezentat în cadrul Simpozionului Internațional „Lucian Blaga”, ediția a II-a – „Satul românesc - Izvor de spiritualitate și civilizație” are la bază și a fost „construit” pe temelia volumului „Mi-e dor de-o pohtă bună”, apărut în 2012 dacă nu mă înșel, de data aceasta mult îmbunătățit, cu povești încântătoare ale copilăriei, cu rețete culinare sănătoase, devenind astfel o „carte a cărților”.
Volumul „Pofta-n cui și alte pohte”, editura „eLitera”, ISBN 978-606-001-442-3,
este dedicat de către autoare familiei, soțului Nicolae Bud, celor doi copii și
nepoților! Strașnică soție, mamă și bunică au!
În „Cuvânt către cititor”,
Florica Bud își motivează demersul: „Dacă
cineva mi-ar fi prezis în copilărie, ori în preadolescență, adolescență și
chiar postadolescență, că voi decădea într-atâta, încât voi ajunge să
bucătăresc de plăcere, să mă laud cu asta, să am într-o revistă literară o
rubrică de amintiri și pohte din copilărie, ba mai mult să scot o carte și apoi
încă una în care să aduc pe tapet, ca să folosesc o expresie istorică, subiecte
legate de mâncăruri – aș fi zis, mai mult ca sigur, nu poate fi vorba despre
mine”.
Scriitoarea Florica Bud demonstrează
şi prin această nouă carte că este o prozatoare autentică, cu un stil propriu,
din care reiese puternica ei personalitate. Aşa cum afirmă criticul Alex
Ştefănescu „Florica Bud salvează de la
uitare ceva foarte frumos din lumea românească!”.
Cartea Domniei-sale este
o carte-document a vieţii de copil şi adolescent curios, trăitor în arealul
unde se întretaie Codru şi Chioar, satul şi mai apoi oraşul Ulmeni.
Cititorul este introdus
direct în lumea copilăriei, a vieţii arhaice a copilelor Florica şi Valeria-Ana
( Trif ) cu o emoţionantă descriere a localităţii unde au văzut lumina zilei,
şi neîmtâmplător, cu descrierea Gării, loc simbolic pentru ceea ce însemna în
acele vremuri gările – punct de plecare într-o lume necunoscută dar fascinantă
pentru deschiderea orizontului şi dezvoltarea eu-lui.
Personajul central al volumului este bunica autoarei, Valeria Maria. Este cel
mai bine descris personaj şi fiindcă
fiecare dintre noi am avut o „mămica Valeria” prozatoarea Florica Bud, aflată
în deplină maturitate creatoare zic eu, reuşeşte prin scrisul dumneaei să ne
facă să o respectăm, să o îndrăgim şi să ne-o apropiem de suflete. Îi dă
universalitate acestei bunici iubitoare de Dumnezeu, de învăţătură şi nepoţi!
În carte, în afară de cunoscuţii Emil Gavriş,
Petre Dulfu sau Florian Ulmeanu, vom întâlni şi alte personaje mai mult sau mai
puţin dezvoltate: regretatul poet Vasile
Morar, regretatul Emil Florescu, învăţătoarele Rozica, Maria şi Melania, vecina
Fina, ţiganca Maria Joski, bucătăreasa Leontina Covaci, vecinii Călin şi Mircea
Lupu, unchiul Florea, Aurelia Paşca, preotul Emil Negruţiu, croitoresa Helena, Tzitrom,
Lucica, Laura Berbecaru ş.a.
Întâlnim și altfel de
personaje, imaginar-reale, care îl fac pe cititor să intre într-o lume de basm
asemănătoare cu a lui Ion Creangă ori Sadoveanu cu „Dumbrava minunată” a
Lizucăi: Spiridușul Limbă Dulce, Flămânzilă New Age, Spiridușul Fără Mic Dejun,
Spiridușul Plata Domnului, Spiridușul Să Dăm Spiritului Întâietate, etc
Această carte poate fi
privită din mai multe unghiuri: în primul rând ne demonstrează forţa în scris a
autoarei, cu ajutorul sensibilităţii şi stăpânirii fără cusur a limbii române
şi mult mai greu şi dificil a arhaismelor din zona Ulmeniului, oraş înconjurat
de sate în care trăiesc şi etnici maghiari, romi, români ţărani, intelectuali,
dar şi „domnişcari”; apoi cartea poate fi citită şi în acelaşi timp să fie
utilă ca o carte de bucate, ceva în genul lui Radu Anton Roman. E drept că pe
mine m-a impresionat mai mult aceasta deoarece „sucitura, tocana, leveşa de
galiţă, prăjitura televizor, zămuca pe pthitoi, zama de mazăre, pthita coaptă
pe vatră, moşocoarnele, ratăta cu jumeri, salata de boeuf, piroşthile,
gomboţii, ghiveciul, silvoiţa”etc., toate îmi sunt cunoscute şi le-am mâncat
din primii ani ai vieţii; în al treilea rând este o carte - „Amintiri din
copilărie”. Şi aici avem o „mătuşă Mărioara”, numai că o cheamă Aurica şi
Floricăi îi tricotează căciuliţe de lână stranii, astfel încât colegii o numesc
„Regina Broaştelor”.
Pentru Florica Bud - Ozana este
Someşul, iar peripeţiile au loc în pădurile Ţicăului şi Chelinţei. Părinţii ei
dragi nu sunt Smaranda şi Ştefan ci Cornelia şi Ioan „ţărani harnici” care „de-a lungul celor şase decenii de când îşi
mănâncă împreună sacul cu sare, au avut grijă de cai, de mărhăi, de porci, de
galiţe, de raţe, de gâşte şi de thiurcani”. Valoarea ei este dată şi de
faptul că se adresează unui spectru larg de cititori: elevi, adolescenți, ţărani,
studenţi, intelectuali şi critici, bineînţeles.
Cartea „Pofta-n cui și
alte pohte” poate fi considerată şi un ghid medical pentru că de multe ori
prozatoarea Florica Bud ne îndeamnă să mâncăm sănătos: „…ne amăgim şi ne cumpărăm pe bani grei boala”; „… se renunţă la
roşiile noastre împărăteşti în favoarea celor de cauciuc, trase la xerox”.
Volumul „Pofta-n cui și alte pohte” este și un
jurnal, în care se descrie și toponomia sau harta locului. Exemplific: „De aici, am trecut Someșul cu podul
plutitor, pe malul celălalt, în satul Chelința”. Astăzi podul plutitor nu
mai există...
„Greutatea” scrisului ei
este dată şi de comparaţiile deosebit de reuşite gen „acul semn de carte pentru faţa de masă”, „o maioneză tăiată echivala
cu o intrare ratată în U.E., de nici vecinii nu te puteau salva”.
„Regina Broaştelor”,
„Mama pisoilor”, „Muta Fărinii”, adică autoarea Florica Bud în anii copilăriei,
are şi un simţ al umorului de calitate bine dezvoltat, un plus pentru a nu
plictisi în enumerarea atâtor ingrediente necesare unei reţete. „Pe sora Valeria o strigam Ita din motive
economice”, „supa pe piciorul de la scaun”, „prăjiturile cu moşina se păstrează
bine vreme îndelungată dacă scapă cu …viaţă”, „turcii se băteau de zor la gura
noastră”, „ptithoii şi pomniţele puteau să mai aştepte că doar nu plăteau
impozit”.
Şi această carte, la fel
ca precedentele demonstrează „temperamentul
artistic al autoarei şi gândirii ei asociative rapide” (Alex Ştefănescu) şi
adaug faptul că este una dintre prozatoarele contemporane care s-a impus
definitiv pe plan național și internațional, cărțile dumneaiei fiind traduse în
mai multe limbi de circulație. Mi-au plăcut titlurile date scrierilor sale: „Pthita
noastră cea de toate zilele”, „Războiul mamicelor şulmedhene”, „Zămucă de
încins…spiritele”, „Turtiţe fermecate pentru guri spârthicathe”, „Dureri vechi,
dureri noi” şi „Ghiveci existenţial”, „Amninosurile copilăriei”, „Viganăul
bubi-barson”, La Tănei” .
Cei trecuți de prima tinerețe
ne întâlnim cu expresii locale care rar se mai aud pe ulițele satului românesc
modern și ne este dor de salutul creștinesc „Lăudăm pe Isus” sau utilizarea
cotidiană a cuvintelor (arhaismelor): „silvoiț”, „mniere”, phita”, pophiroș”,
„tiriboanță”, „porodici”, „cucuruz”, scrijea”, „picioici”. Nu le-am tradus
deoarece autoarea a fost atentă să pună la finalul cărții un dicționar explicativ
pentru mai tinerii cititori.
Parafrazând titlul cărţii
spun şi eu în încheiere, mi-e dor de înţelepciunea milenară a ţăranului român
care se găsea în casa dumneaei, mi-e dor de bunica care îi făcea toate poftele
copilei cu părul auriu şi cârlionţat, mi-e dor de ÎNCĂ o carte semnată Florica
Bud!
Prof. Gelu DRAGOȘ, U.Z.P.R.
(Spicuiri din cuvântul meu la prezentarea volumului „Pofta-n cui și alte pohte”, 31 mai
2024, Fărcașa)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu