de Gheorghe Pârja
De genul, am votat pentru progres și civilizație,
pentru bunăstare și afirmarea României în Europa. Corect! Am rămas surprins,
însă, când oamenii din partide au început să facă analiza generației tik-tok.
Nefiresc numită așa. Am notat câteva păreri, care m-au întristat. Au început
să-și verse năduful pe școală, pentru a ne demonstra că acești tineri nu ar fi
pregătiți pentru viitor și nici atât pentru viața politică. Nu voi da nume de
răzvrătiți, dar spun de la început că nu le împărtășesc toate părerile. Nu este
rău, însă, să știm ce gândesc tocmai cei implicați, într-un fel sau altul, în
coroana puterii. Spune unul că reforma perpetuă a dus la o adevărată catastrofă
pedagogică, la surparea pilonilor educației, la deturnarea scopului școlii
naționale spre scopuri străine menirii ei.
Au fost amendate reveriile pedagogilor
constructiviști, care au impus eliminarea muncii, a efortului din spațiul
școlar, educația trebuind făcută ușor și repede, pentru plăcere și distracție.
Este ocolită educația intelectuală, cu toate virtuțile minții. Profesorul
Constantin Toader vine să ne aducă aminte că, din păcate, se învață mai puțin
și mai prost, într-un climat de indisciplină, din ce în ce mai accentuat.
Reforma a ajuns să transforme școala într-o fabrică a noii ignoranțe. S-a adoptat
o politică a fragmentării cunoașterii și a subminării disciplinelor
fundamentale, dusă la exces, afirmă omul de la catedră. De pe margine, am
ascultat și alte păreri, pe care le-am notat cu devoțiune de scrib. Cică teoria
cunoștințelor minimale folositoare ar submina educația, munca intelectuală și
nu are legătură cu rigorile lumii moderne.
Prin aplicarea acestei pedagogii, școala strictului
necesar va produce oameni superficiali, refractari la orice fel de disciplină,
care nu sunt dispuși la efort și gândire. S-a ajuns la părerea, după atâta
vreme!, că educația nu se poate realiza fără cadre didactice pregătite, cu
dragoste de profesie. Ca fost om al catedrei, în vremuri apuse, știu că rostul
școlii este să învețe pruncii. A trecut multă vreme de când predam la școala
din satul Breb. Nu mi-a ieșit din reflex prețuirea pentru meseria de dascăl. De
aceea știu că orice reformă a școlii se referă la mersul țării. Acest adevăr
spus de Spiru Haret, cu adevărat un reformator al învățământului românesc, cu
idei prelinse până în ziua de astăzi, spun specialiștii din zilele noastre,
este redescoperit acum în Occident, unde studii și rapoarte ne arată că tinerii
din generația Z sunt dintr-o lume paralelă, le lipsește simțul lucrurilor, nu
au spirit critic și nici aplicare analitică.
Sunt păreri care pot fi contrazise prin atitudinea
absolventei, dată la televizor, mai zilele trecute, care, după ce și-a lăudat
dascălii, a spus că școala a învățat-o să mintă. Și alte stări de derută prin
care a trecut în timpul anilor de școală. Nu am văzut nicio reacție din partea
ministerului de resort. Comentariile politicienilor despre tinerii care au fost
pentru prima dată la vot în această campanie electorală mi s-au părut vorbe de
televizor, uneori bine ticluite, când tocmai ei au la îndemână pârghii de
îndreptare.
Dar vorba profesorului de la catedră: suntem
guvernați, în mare parte, de politicieni care fug de cultură, de educație.
Atenție, la ce fel de generații formăm pentru guvernările ce urmează! Cam asta
a vrut să spună și acest text; legătura dintre școală și alegeri nu e
aleatorie. Meditați, distinși cititori!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu