Într-o societate tot mai dominată de comunicarea virtuală, taberele literare, taberele de creație sunt adevărate oaze de cultură, de normalitate. A rânduit Bunul Dumnezeu să-mi desfășor activitatea profesională în cea mai frumoasă clădire din Râmnicu Vâlcea, în cea mai importantă instituție de cultură, Biblioteca Judeţeană „Antim Ivireanul” din Vâlcea, o clădire unicat, a cărei cupolă – vitraliu, a intrat în Cartea Recordurilor. Șansa de a fi zi de zi printre cărți și autori este o mare binecuvântare, iar noi, cei ce trudim pe acest frumos ,, Ogor al Culturii ’’ ne străduim să fim cât mai bine pregătiți. Printre modalitățile de a fi la curent cu noutățile din domeniul scrisului contemporan se numără și taberele literare.La sfârșitul lunii mai 2022, în judeţul Sălaj s-a desfăşurat ediția a VI-a a Taberei Prieteniei Literare „De Amicitia”, organizată şi coordonată de doamna Mariana Moga. Alături de scriitorul Cornel Udrea (Uniunea Scriitorilor din România), scriitorul și jurnalistul Nicolae Băciuț (Uniunea Scriitorilor din România și U.Z.P.R. ) - director al Direcției Județene pentru Cultură Mureș, au venit colegi iubitori de slovă scrisă din toată țara. Prietenia, acest dar de preț care nu poate fi cumpărat sau vândut, este motivul pentru care an de an, doamna Mariana Moga, un Om și un promotor de cultură remarcabil, ne cheamă și ne adună în cele mai frumoase zone din România ,,Grădina Maicii Domnului’’ , cum a numit-o Papa Ioan al II - a, pentru a ne bucura de literatură, de prietenie, de clipe ce vor deveni amintiri frumoase. ,,Nu îmi iubesc prietenii nici cu inima nici cu mintea. Pentru că inima s-ar putea opri, iar mintea ar putea uita. Îi iubesc cu sufletul. Sufletul nu se oprește și nu uită niciodată!" -Rumi. În miezul unei primăveri călduțe, ne-am reunit într-un colț de rai, care ne-a fascinat chiar de la prima vedere, pentru a trăi momente de neuitat în cea de a VI- a ediție a Taberei Prieteniei Literare „De Amicitia”. Atunci și acolo, l-am cunoscut mai bine pe domnul Cornel Udrea, marele scriitor și ziarist pe care l-am întâlnit pentru prima dată în Tabăra de la Batiz din anul 2019. Împreună cu familia Triță, alături de colegii scriitori participanți la frumosul eveniment cultural, ne-am bucurat de prezența domnului Cornel Udrea, care la vremea respectivă a afișat o mină puțin sobră, probabil fiindcă era implicat în desfășurarea unor activități din program, dar la care a renunțat destul de repede. Îmi amintesc cu drag de o după-amiază petrecută la piscină alături de domnia sa, Ovidiu, Alin, Maria Vaida, Ionela Flood și alți câțiva colegi, ceilalți erau plecați să viziteze unele obiective istorice din zonă. Ne-a încântat cu umorul său spontan, cu epigrame și scrieri satirice. Apoi l-am revăzut la Sălaj. Atunci m-am convins că este foarte deștept, multe dintre schițele umoristice care au fost interpretate de marii actori ai anilor ’70, ’80 și difuzate de Televiziunea Română, au fost scrise de domnia sa, că este mucalit dar și bun, și blând... "Atașează-te de cei care te pot face mai bun, primește pe cei care, la rândul tău, îi poți face mai buni." – Seneca. Prietenia de care m-am bucurat în ultimii săi ani de viață este una dintre cele mai prețioase amintiri, ne citeam reciproc postările, făceam unele comentarii acolo unde se impunea, ne trimiteam binețe și urări de sănătate. Veste plecării sale în țara de peste veacuri m-a bulversat. Știam cu toții că este suferind dar ne doream să-l știm cât mai multă vreme aproape. Încercând să înțeleg mai multe despre Om-ul care mă onorase cu prietenia sa, am găsit și am selectat câteva frânturi din interviurile oferite colegilor de breaslă.
Iulia GHIDIU
- ,, CORNEL UDREA – omul care face cuvintele să zâmbească ’’, ... << Gena umorului a existat în mine,
este moștenire de la mama. Ea ne povestea basme, dar le interpreta, avea un
întreg registru de interpretare și asta se lipea foarte bine de sufletul
nostru, al meu și al fratelui meu. De acolo vine, de la acest exercițiu al
zâmbetului în familie. Umorul înseamnă o potrivire între suflet și realitate,
prin intermediul zâmbetului. Zâmbetul este cel care îmbogățește spiritual orice
ființă omenească, îi acordă credit în fața vieții. Umorul curat, sănătos, nu
cel căzut în vulgaritate, este cel mai important câștig al omului, pentru că
ține loc și de medicament și de terapii savante. Românul este un umorist
desăvârșit. Toate basmele de-a lungul istoriei au foarte, foarte mult umor.
Dacă ne gândim cum sunt descriși zmeii, Muma Pădurii, Zgripțuroaica, vedem că
se fac niște portretizări absolut colosale. În basmele noastre, umorul mai
poate fi stârnit și prin absurd, lucru unic în literatura, în cultura mondială.
Am publicat până acum 64 de cărți de umor dintre cele care mi-au apărut și ele
mă reprezintă în totalitate.... Am avut întotdeauna ușurința scrisului, o
ușurință pe care, uneori, am plătit-o, pentru că a dus, inevitabil, și la
superficialitate. Eu scriu tot timpul în gând. Și noaptea visez umor, mă scol
și pun pe hârtie. Fac asta de zeci de ani, somn întrerupt, un somn creator și
adorm la loc liniștit. Nu am o oră a zilei, dar cea mai bună perioadă este
dimineața, când optimismul locuiește cu tine. >>
Cu altă ocazie, într-un interviu realizat de realizat
de Florin Danciu ... <<Trăim vremuri complicate, avem nevoie de preoţi,
psihologi, doctori, etc. Ce să mai caute un umorist în lumea asta?
Vai de mine! Mai ales acum este nevoie de scriitorii
de umor, de cei care și-au făcut din zâmbet o meserie, având vocația aceasta,
s-o numim a facerii de bine, în sensul adevărat al cuvântului. Pentru mine,
întotdeauna și în toată viața, bucuria cea mai importantă a fost aceea de a
vedea oamenii venind spre mine cu un zâmbet pe buze știind că urmează un banc,
urmează o glumă, urmează ceva care înseninează cerul sufletului..... Da, este
nevoie de umoriști, este nevoie de oameni de spirit, pentru că umorul nu poate
fi făcut de oricine, umorul aparține –spun eu- oamenilor cu foarte multă
inteligență vie, cu un spirit ludic deosebit. Aș vrea să-i văd pe cei care se
uită la noi și ne confundă cu saltimbancii, ne confundă cu cei care fac tot
felul de giumbușlucuri verbale, de-a dragul de-a fi în linia întâi, să-i văd pe
aceia răspunzând unui test. Le dau 50 de cuvinte pe care să le facă să
zâmbească. Ei bine, ne întâlnim după o zi sau după un secol să vedem dacă au
reușit. Vremurile nu sunt complicate, vremurile sunt ostile, dar le complicăm
noi, îngrozitor de mult. În ceea ce privește umorul politicienilor, cei care ne
concurează serios pentru că au acces la sticlă, la televiziuni, ei bine, umorul
Acela va rămâne în câteva antologii, niște volume absolut serioase...>>
Printre cei care i-au fost colegi s-au numărat
Simona Vlasa de la Radio Renașterea , epigramistul Nichi Ursei care....
La aniversarea maestrului Cornel Udrea
Dacă tot trecură anii,
Aş dori, pentru Cornel,
Cartea să-i aducă banii
Fotbalistului Bănel!
(Nichi Ursei – Râmnicu Vâlcea)
La întrebarea domnului Ioan Vasiu /UZPR, - Ce
înseamnă Radio Cluj pentru Cornel Udrea?
Maestru a răspuns...<<42
de ani de activitate neîntreruptă, la care se adaugă anii de după, fiindcă
ziaristica nu este o meserie pe care s-o pui în cui la pensioare, așa cum fac
funcționarii sau alte categorii de oameni ai muncii care încep să trăiască o
altă viață, cu alte reguli, cu alte norme. Radio Cluj, pentru mine a însemnat
certificatul de intensitate profesională, o dragoste unică și irepetabilă. Am
un sentiment de bunăstare sufletească și încă în fonoteca Studioului de Radio
Cluj se află sute de benzi cu emisiunile mele, benzi de magnetofon ce sunt
crâmpeie de viață, viața însăși. Radio Cluj mi-a oferit prilejul nevisat de a
cunoaște oameni mari ai națiunii române, actori și scriitori, oameni de
știință, personalități nu numai transilvane, care ne-au îmbogățit viața și
sufletul. A fost o experiență excepțională, în care zi de zi mi-am perfecționat
condeiul, modul de a vorbi, de a exploata realitatea și, din toate acestea, a
consolida profesia și menirea>>.
Măsura talentului de scriitor satiric a lui Conel
Udrea este dată de o scrisoare pe care o afişează plutonierul-major Volea Duboi
Mânătarcă, din cadrul Miliţiei oraşului Puiuţi, înaine de plecarea acestuia în
concediu, din volumul ,, Chiar el a spus cu mâna lui ’’ (Editura Şcoala
Ardeleană, Cuj-Napoca, 2019). Este un text care concurează, ca stil şi limbaj,
cu textele lui Tudor Muşatescu:
“ÎNŞTIINŢARE
În perioada 1-15 ale lunii august curent
suntem plecaţi. Rugăm să vă apţineţi de la fapte! Cine îl mănâncă undeva, să
meargă în alte localităţi să efectueze.
În perioada amintită nu se permite
violuri, violări de domiciliu, bătăi bufet, în tren, gară.
Nemulţumiţi să puie în cutia de
Reclamaţii ce vor şi ce le trebuie. Se interzice cu desăvârşire lăsare căruţe
în faţa Primăriei, pentru caii care face anumite porcării şi femeia de serviciu
de la Consilul Local e în concediu şi ea ca şi noi la maternitate. Doar nu o să
adune tovarăşul Primar (Măturici, Panseluţă, iarmaroc) balegile cabaline.
Am fost informaţi că la Alimentara,
centru, cartier <<Proletarul Roşu>> nu mai bagă bere la sticlă.
Găsiţi la butoi, la cabana <<Pomelnic>> şi este şi mai ieftin.
Arătaţi numai buletinul de Puiuţi. Şi flotanţii poate!
Concedeu plăcut!” (p.
218)....’’ scris de Ilie Rad
Într-un dialog cu familia Titina și Florin Al.
Țenea, aveam să aflu că erau buni prieteni cu domnul Cornel Udrea, se respectau
și apreciau reciproc, se întâlniseră la editură chiar cu o zi înainte de
plecarea în veșnicie a marelui scriitor. O operă vastă, amintiri și momente de
neuitat pentru cei ce l-au cunoscut, lasă în urma sa, marele ziarist și
scriitor, Cornel Udrea.
Zenovia Zamfir
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu