În cadrul podcast-ului „Armonia lu’Mina”, Dan Puric a discutat o serie de teme care ating inima culturii și spiritualității românești, oferind o viziune autentică asupra societății moderne și provocărilor sale. Printre subiectele abordate, el a explorat atât problema alienării tineretului, cât și presiunile globaliste care afectează tradițiile românești.
Dan Puric face o radiografie pe cât de dură, pe atât
de reală a societății românești aflată în perioada de degradare a spiritului
creștin și a culturii. Interlocutorul, după ce îl parafrazează pe Simion
Mehedinți, care spunea despre români că nu lovesc animalele și că aceasta este
deosebirea dintre un migrator și românul autentic, arată că, în fapt
“migratorii au ajuns parlamentari” , nu românii, pentru că „România are un
popor cu milă”.
„Acolo e umanitatea: să iubești și să fii
recunoscător prin sârmă ghimpată!”
Dan Puric a reflectat asupra degradării
semnificației iubirii într-o lume dominată de interese materiale și
superficialitate. El consideră că, într-o societate tot mai rece și pragmatică,
iubirea autentică a devenit o valoare desuetă. În viziunea lui Puric,
reîntoarcerea la dragostea profundă, autentică, nu doar între oameni, dar și
față de Dumnezeu și față de propria țară, este un pilon de bază al
redescoperirii spirituale.
Comparativ cu Turcia care poate produce filme de
promovare a valorilor sale, România nu poate face asta, pentru că “Noi suntem
sub ocupație”.
Sursa:
Napocanews.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu