„Dragă jurnal,
Pentru elevii clasei I ziua de 19 iunie nu va fi
uitată de acum, mult timp. A fost ziua când elevii școlii noastre au fost
răsplătiți pentru munca depusă, zi de zi, începând cu septembrie anul trecut.
Irina era bucuroasă într-un fel că se terminase anul
școlar și venea vacanța cea mare, dar și tristă pentru că timp de trei luni
nu-și va revedea colegii, prietenii mai mari și pe domnul învățător.
Este ora 9.30, soarele dogoritor își arată puterea
razelor lui. Lumea s-a adunat pe platoul din față școlii pentru a asista la
premierea elevilor silitori. Sunt prezenți părinți, mămici cu copilași mici,
bunici, frați mai mari sau mai mici, public.
Domnul director mulțumește deopotrivă elevilor,
părinților, dascălilor pentru implicarea continuă în acest an școlar, pentru
rezultatele meritorii obținute la concursurile extra-curriculare și pentru
imaginea bună adusă comunei noastre.
După clasa pregătitoare urmează premierea Clasei I.
Emoțiile cresc pe măsură. Inima-i bate mai tare ca de obicei Irinei. Știe că va
lua premiu. De aceea și-a pregătit împreună cu mama o coroniță din flori de
câmp. Ochii domnului învățător se luminează la vederea coroniței și-și
amintește de Niculăeș a lui Sadoveanu. „Pentru rezultate foarte bune la
învățătură și purtare se premiază elevul...” . Dintr-o dată se aude numele ei!
Irina sare sprintenă din rând și înaintează cu pași grăbiți către prezidiu. Îi
oferă domnului învățător un buchet mare de flori. La rândul ei primește mult
râvnita „Diplomă de merit” plus o carte de povești, pe care toată vara o să
aibă timp s-o studieze, s-o lectureze. Urmează pe rând celelalte clase.
La clasa a VIII-a emoțiile au fost mai mari pentru
că se desparte de ei iar Irina avea acolo o prietenă de nădejde, căruia putea
să-i spună toate necazurile ei, era un fel de mămică de-a doua, după mama
naturală. A impresionat-o cuvântul de încheiere citit de Rareș: „Dragi
absolvenți, Clopoțelul sună azi doar pentru voi. Ecoul lui îl întâlnește pe cel
de acum nouă ani. Totul a început ca un joc: au prins viață primele cifre și
litere, ați scris primele teme, ați rezolvat primele teste, apoi ați descoperit
cu ochișorii curioși tainele cititului; entuziasmul calificativelor a fost
înlocuit de notele bune și premiile sau distincțiile de la atâtea concursuri. Astfel
ați devenit jucători performanți în competiții, ați fost evidențiați și
răsplătiți.
Aceasta este școala – un joc al meritelor, al
cheilor ce deschid larg orizontul, oricât ar fi de departe”.
Ce emoționant este când se dau premii iar profesorii
primesc îmbrățișări și flori. Oare nu s-ar putea întâmpla acestea tot timpul la
școală? Luna „cireșar” este luna cu flori, căpșuni, cireșe și afine. Cu ochii
înlăcrimați doamna dirigintă le-a reamintit elevilor-absolvenți că de luni va
începe examenul de capacitate, primul examen major din viața lor!
S-a terminat și festivitatea. Domnul nostru
învățător ne-a poftim pentru ultima dată în clasă ca să ne dea câteva povețe
despre ce să facem în aceste luni de vară, care se anunță toridă de-a dreptul.
În primul rând să-i ascultăm pe părinți, apoi să nu uităm de caietul de vacanță
și să lucrăm în el, dar să ne și distrăm! Eu o voi face cu siguranță. Părinții
mei au pregătit cu minuțiozitate un concediu pe cinste la Marea Neagră. Parcă
aud deja valurile...
Cu ochii înlăcrimați m-am despărțit de colegi și
domnul învățător, dar voi ține legătura pe grupul clasei cu majoritatea dintre
ei și-n timpul vacanței!
Ne revedem în 8 septembrie pentru un nou început!
Până atunci, drag jurnal cred că o să
iau o pauză. Nu te superi, nu?”
Cu drag, Irina
Foarte emoționant! Felicitări! Succes dragi elevi! Vacanță plăcută și din partea mea!
RăspundețiȘtergere