Sub liniile din palmă
„jumătate de amintire
jumătate de întâmplare
drumurile în cerc
sunt singurele căi de acces
exerciții de suportat
trecerea
de la un anotimp la altul
drumul e străbătut
şi încă nu e străbătut
cuvântul e spus
urmează sfaturile cerului
înţelepciunea
şi prevederea
sunt cele mai mari avuții ale omului
viaţa e mereu viitoare
nici nu mi-a trecut
nici nu mă doare
te ascunzi
sub liniile din palmă
citeşti
poezia este o coborâre
în zonele primejdioase
ale luptei cu sinele
vedem în cei dimprejurul nostru
ceea ce dorim să vedem
aura
iar faptul că uneori îl împovărăm
cu multe calităţi
care nu le sunt proprii
e o calitate a noastră
trebuie să fie un loc pe aproape
roagă-te
să-l găsești până nu se întunecă
culegătorii norocoși
recunoscuți după sclipirea ochilor
demult pierdut
este orice semn de întoarcere
gânduri obosite
se închid cu noi în odăi
răcorindu-şi obrajii
în pernele noastre
desigur credem că nu e departe
în cea se întâmplă
înţelepciunea şi prevederea
sub liniile din palmă”
Amintirile propriilor mişcări
„pasul nostru drept
strâmb
uşor s-ar putea ridica în văzduh
pe invizibile trepte de oxigen
şi azot
dacă nu l-ar reţine sufletul
ancora aceasta de plumb
despre trupuri
în spiritul însetat de real
un grăunte
se răsfață pe masa înțelepciunii
degete timide
strânse într-un pumn
în buzunarul hainei
o lovitură îndrăzneață
prietenii
au plecat au îmbătrânit
în camera de alături
cărămizile din pereti
o să-l asculte pe nicolae
o să înceapă frumos câte una
să plece la fabrică
să dea înapoi căldura cuptorului
să sfideze de data aceasta
presa malaxorul hârlețul
şi cu apa în spate
să se așeze la loc
în groapa care le-a născut
înveți
a şti să aștepți
în ceața deasă
lângă amintirile propriilor mişcări
alfabetu-l silabisești
după cum îţi permite oboseala zilei
semnele
care se transformă
în afecțiuni stânjenitoare
nu cred că visele
sunt neadevărate
rostul nostru
este de a lăsa lucrurile neterminate”
„ai încredere
în anticorpii civilizaţiei
singur așteptând
mai presus de orice distanţă
simțul datoriei
să-ţi coboare ca plumbul în tălpi
tunetul groazei
în spiritul însetat de real
şi cum se termină oare
toate acestea
nu te înverșuna prea mult
să-ţi închipui
de la un ceas la altul
se pune sare pe rană
zile cu două tăișuri
tulburat
de faptul că trebuie să fie
pași şi gesturi
realitatea adevărată a unei ființe
este doar o mică parte din ea
restul e tributul greu
pe care-l plătește
pentru faptul că există
în spaţiu
doar o sursă de amețeală
în care te rătăcești
tot mai adânc
iar timpul
te amăgește cu aparenta lui generozitate
există în vis
o admirabilă economie de mijloace
scrie julien
tot ce nu este esenţial se elimină
o intersecție descumpănitoare
de ambiguități
bolovanul
ne aşteaptă lângă cafeaua de dimineaţă
toate ies în ordinea dorită
din cutia pandorei
apa râului rămâne
pietrele trec
viaţa noastră este ceea ce facem noi
din ceea ce fac alţii
din noi”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu