de Gheorghe Pârja
Pe 4 iunie s-au împlinit 105 ani de la Tratatul de
la Trianon. Guvernul României nu a spus o vorbă despre acest document capital
pentru destinul nostru ca națiune. Dar în vecini s-au lansat cunoscutele vorbe
potrivnice Tratatului. De aceea, e bine să ne mai aducem aminte de istorie. De
Tratatul care ne-a făcut dreptate peste veacuri. Se știe că două țări vecine –
România și Ungaria – au păreri diferite despre acest document internațional.
Noi nu ne-am ostenit prea mult să ne susținem dreptul câștigat printr-un proces
mai îndelungat de renaștere națională. Dar nici nu l-am neglijat.
Nu doresc a exagera importanța Tratatului, întrucât
el a fost un drum cu multe încercări și sacrificii. Unirea provinciilor
românești, nu doar a Transilvaniei, cu România nu s-a făcut în urma acestui
Tratat, ci în urma mișcării de emancipare națională, cu decizii luate la
Cernăuți, Chișinău și Alba Iulia. Tratatul de la Trianon nu a hotărât unirea
Transilvaniei cu România, ci doar a confirmat-o în plan internațional. După
primul război, au fost semnate mai multe tratate. Inclusiv ale României cu
Polonia și Bulgaria. Iar la Trianon s-a consumat episodul juridic legat de
granița noastră de vest. De obicei, când scriem despre istoria noastră, sunt
amatori care ne taxează de naționaliști. Nicidecum.
A scrie despre țara ta, cu echilibru și argumente,
este o datorie. Alții o fac cu pasiune științifică. Am la îndemână studiile
unor istorici străini, care s-au preocupat de acest eveniment. Cum este
istoricul american Larry Watts. El studiază, de o bună bucată de vreme, istoria
recentă a României. Îmi aduc aminte că Larry Watts a fost prezent în Baia Mare
cu lansarea cărții sale “Ferește-mă, Doamne, de prieteni”. O carte despre
războiul clandestin al blocului sovietic cu România. A mai cercetat și
relațiile țării noastre cu vecinii și a ajuns la concluzii surprinzătoare. La
el, informația este atestată de document. Face caracterizări scurte și
percutante. Larry Watts nu numai că știe unde sunt documentele, dar mai știe și
cine le-a îngropat și de ce.
Astfel, ne-a pus câteva semne, care arată unde ar
trebui să săpăm, iar comentariile lui despre Trianon au rigoarea documentului
și detașarea istoricului străin. Spune că situația etnicilor români din
Transilvania, în ajunul Primului Război Mondial, a fost sumbră. Autoritățile
vieneze au prevăzut că refuzul ferm al Budapestei de a acorda drepturi
fundamentale românilor, dar şi celorlalte etnii din imperiu, va duce la
sfârșitul monarhiei. Ceea ce s-a întâmplat. Momentul a fost interpretat de
istoricii maghiari ca o nedreptate extraordinară și o rană dureroasă. De fapt,
spune istoricul american, Tratatul de la Trianon a rezolvat una dintre cele mai
longevive nedreptăți din Europa.
Pentru prima dată, în câteva sute de ani, populația
majoritară din Transilvania și-a primit, cu adevărat, drepturi politice și
civile, a fost eliberată de discriminarea economică sistemică, i s-a permis
libertatea religioasă și nu a mai fost supusă naționalismului agresiv al unei
etnii pretinse superioară. Tratatul de la Trianon nu a inversat rolurile.
Minoritatea maghiară, privilegiată, nu a suferit restricții punitive, nu a fost
privită cu superioritate. Este timpul să spun că oamenii de rând, unguri și
români, nu alimentează crispări etnice. Ce ziceți de familiile mixte, care nu
țin seama de ideologii politice? Însă nu putem uita că Trianon a rămas o rană
pentru autoritățile din statul vecin. Budapesta a păstrat-o deschisă. În
perioada interbelică, a manifestat un interes statornic pentru a jeli
Trianonul. A căutat în mod activ să împiedice orice reconciliere etnică în
regiune, și o armonie între unguri și români. Horty și guvernele care s-au perindat
au insuflat în români și maghiari ideea că Unirea Transilvaniei cu România este
o ocupație temporară de către trupele ostile, în care minoritatea maghiară a
fost supusă brutalității. Larry Watts a studiat și situația din Transilvania
după Dictatul de la Viena. Deloc măgulitoare pentru amintiri. Nu putem uita
Moisei, Ip, Trăsnea.
Fac parte din generația care nu a fost educată
pentru revanșă. Ci doar pentru a învăța istoria, și a o spune și la alții,
pentru a nu se repeta. Larry Watts mai face o mărturisire demnă de reținut:
„Noi, americanii, nu am știut prea multe despre situația României, românii din
Transilvania, fiind nerecunoscuți ca naționalitate și religie în Imperiul
Austro-Ungar. Ba au fost catalogați foarte urât…” Mă opresc aici cu citatul,
tocmai pentru a nu provoca resentimente… Ca să conturăm imaginea epocii, și
imperativele ei, vin cu documentul lui Larry Watts, referitor la discursul
președintelui american Wilson, în fața Congresului, care a cântărit greu în
noua ordine europeană: „Aspirațiile naționale ale popoarelor trebuie respectate
în viitor, popoarele nu mai trebuie să mai fie dominate și guvernate decât de
propriul lor asentiment. Autodeterminarea nu este o simplă frază. Ea este un
principiu imperativ, pe care în viitor oamenii de stat nu-l vor ignora decât în
detrimentul lor”.
Sunt doar câteva din considerațiile istoricului
american. E bine să-i ascultăm și pe alții, atunci când vorbesc despre o
istorie care ne interesează.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu