Moara lui Gelu: septembrie 2025

marți, 30 septembrie 2025

Informare cititorii blogului MOARA lui GELU

Datorită faptului că-n perioada 2-5 octombrie voi fi plecat în Republica Moldova, mai exact la Chișinău, luam o pauză pe blogul MOARA LUI GELU. Vom reveni în schimb cu știri și fapte proaspete imediat după reîntoarcerea în țară!

GDL

Exemplaritatea nuvelisticii cervantine (IV)

S-a tot vorbit despre caracterul picaresc al nuvelelor Rinconete, Ilustra rândăşiţă şi Colocviul câinilor. Dar, aşa cum se ştie, picaro este de fapt un antierou singuratic (nepotrivire cu eroii cervantini), întrucât el nu e decât un vagabond care rătăceşte împins îndeosebi de foame, slujind mai multor stăpâni, cerşind, furând şi înşelând (potrivire doar parţială şi accidentală cu Rinconete şi Colocviul, nici urmă de aşa ceva în Ilustra rândăşiţă).

Impresionează în această nuvelă atât savurosul limbaj argotic (gelep e hoţul de vite, scârba e cazna, răgăi – măgarii) şi formidabila precizie portretistică („în vârstă de patruzeci şi cinci, patruzeci şi şase de ani, înalt de stat, oacheş la obraz, cu sprâncenele împreunate, cu barba neagră şi foarte deasă”, starostele Manglipodio întruchipează „cel mai necioplit şi cel mai pocit bărbos de pe lume”), cât şi comicul de calitate izvorât din inepuizabila onomastică cervantină (Labă-de-fier, Gologanca, Fluierică, Renegatu, Cârcăiacu, doamna Poloboacă, Sclivisitu, Bucălata etc.), o pârghie stilistică de nesecată forţă artistică, având în vedere contribuţia ei la desăvârşirea estetică a romanului Don Quijote.

Dacă în Spaniola englezoaică, cea de-a cincea nuvelă, motivul insularităţii (oraşul Cadiz din care Isabela fusese răpită de Clotaldo, căpitanul unei escadre de nave englezeşti) se îmbină cu sensul de mişcare nord-sud (de la Londra spre Cadiz), un sens de deplasare aproape obsedant în opera lui Cervantes, şi cu tema naratorului narat, respectiv cu cea a instanţei secundare de neuitare şi reflectare a „realului” (eroina fu rugată să aştearnă toată acea istorie în scris, iar ea promise că aşa va face), licenţiatul Sticloanţă, protagonistul nuvelei cu acest nume, nu numai că pe perioada nebuniei sale îşi este propria insulă, dar după vindecare, nemaifiind admis de societate ca martor critic-incomod al abaterilor ei de la cinste şi chibzuinţă, este nevoit să îmbrăţişeze cariera armelor şi să plece în Flandra, adică spre nord, astfel punând la lucru simbolismul armelor, un simbolism eminamente masculin şi ascensional.

Este vorba, ne înştiinţează Mărculescu, „de singurul caz de re-căutare a centrului în Nord şi de virilizare comportamentală a protagonistului”, nu înainte ca acesta să anatemizeze curtea printr-o judecată pe cât de adevărată, pe atât de curajoasă: „O, curte, care lungeşti nădejdile pretendenţilor îndrăzneţi şi le scurtezi pe cele ale virtuoşilor modeşti! Îmbuibi pe lichelele neruşinate şi-i laşi să moară de foame pe înţelepţii sfioşi!” Dar curajul şi dezamăgirea proaspătului avocat Rueda sunt floare la ureche în comparaţie cu curajul de care dă dovadă îndelung nedreptăţitul Cervantes prin această străvezie manevră stilistică, deoarece degetul acuzator al eroului este îndreptat către Curtea de Justiţie, pe când al autorului arată în primul rând spre ingrata Curte regală!

În Puterea sângelui, următoarea nuvelă după Licenţiatul Sticloanţă, asistăm la o atare restrângere spaţială, încât motivul insularităţii se lasă absorbit de tema centrului în sens geografic, nu doar simbolic. Nuvela induce în mintea cititorului ideea de centru al Spaniei, căci la fel ca în Ilustra rândăşiţă, acţiunea este plasată în Toledo, vechea capitală a regatului şi oraş labirintic prin excelenţă, atât pe orizontală cât şi pe verticala straturilor succesive de civilizaţie (spaniolă, ebraică, maură), fiecare în parte – ne asigură Mărculescu – generând „emanaţii legendare ce au înrâurit literatura şi plastica spaniolă din toate timpurile”.

Nu numai că spaţiul nuvelei este închis între zidurile vechii cetăţi, dar – prin procesul stilistic specific centrelor absorbante – el se restrânge la o cameră, acea cameră numită de Mărculescu centru-vortex, unde, în întuneric deplin, tânăra Leocadia este posedată de Rodolfo cu sălbăticie. Adică un autentic act banditesc (răpire plus viol), cu mult mai grav decât acela din Spaniola englezoaică: Într-o noapte, în timp ce se întorcea cu părinţii şi fratele mai mic de la plimbare, tânăra de 16 ani este răpită de Rodolfo şi prietenii lui de petreceri, cu toţii având feţele acoperite, ea leşină, el o duce pe braţe în acea cameră întunecoasă şi-şi satisface poftele mârşave cu trupul ei inert, fără a se sinchisi câtuşi de puţin mai apoi de nelegiuirea săvârşită.

Ca în cele mai multe dintre nuvelele sale, Cervantes îndreaptă asemenea strâmbătăţi printr-o suită de adevărate miracole (tatăl lui Rodolfo se află pe stradă taman atunci când nepotul lui născut din păcat, nepot de care habar nu avea, este grav accidentat şi, cucerit prin puterea sângelui de trăsăturile micuţului ce-i aduc aminte de cele ale fiului aflat la acea dată în Italia, duce rănitul la el acasă pentru îngrijiri medicale, după care urmează vindecarea şi identificarea locului de către Leocadia), astfel încât întâmplările miraculoase îşi dau mâna pentru pregătirea unui final de basm: Rodolfo este chemat la iuţeală de părinţi pentru căsătoria pusă la cale, pur şi simplu acesta se îndrăgosteşte de Leocadia de cum dă ochii cu ea, aceasta la rândul ei deja-l iubeşte „mai mult decât lumina ochilor”, întâmplările din trecut sunt dovedite de eroină cu ajutorul unui crucifix sustras în noaptea violului din camera fărădelegii şi sunt integral recunoscute de făptaş, iar căsătoria celor doi pe dată încheiată.

Atât de departe una de alta prin locurile alese de autor pentru desfăşurarea acţiunilor, prin modul diametral opus în care este pusă la treabă dragostea şi prin marile diferenţe dintre finaluri, Gelosul extremaduran şi Ilustra rândăşiţă, următoarele două nuvele, sunt totuşi unite prin supratema insularităţii (casa-grădină din Sevilla în cazul celei dintâi, care după căsătoria-târg devine temniţa-grădină pentru soţia-copilă şi însoţitoarele ei, respectiv renumitul han din Toledo în cazul celeilalte).

Ba mai mult, rolul de liant ce-i revine locuinţei centripetale în toate cele trei nuvele vecine – Puterea sângelui, Gelosul extremaduran şi Ilustra rândăşiţă, i-a determinat pe cervantologi să inventeze şi să întrebuinţeze sugestiva sintagmă triptic median, elogiu pictural adus unităţii lor compoziţionale...

Cum spuneam mai sus, diferenţele dintre Gelos şi Ilustra sunt de ordin geografic (peregrinările în tinereţe prin Indiile Occidentale ale septuagenarului şi gelosului Carrizales stabilesc hotarul vestic al Exemplarelor, limita lor estică fiind Ciprul), de ordin compoziţional (Carrizales pur şi simplu îşi cumpără o soţie de 13-14 ani, pe care după căsătorie o zăvorăşte într-o veritabilă fortăreaţă, concepută şi construită după absurdele lui planuri de bătrân bogat, egoist şi hipergelos, pe când tânărul cavaler Tomás de Avedaño nu pregetă – din dragoste pentru preafrumoasa rândăşiţă Constanza şi mai înainte de a-i afla obârşia nobilă – să se facă argat la acelaşi han, altfel spus să fie iubit şi acceptat de ea prin „munci iniţiatice”) şi de ordin moral-educativ prin enorma diferenţă dintre finalurile gândite de autor întru împlinirea artistică a celor două exemplare (Gelosul extremaduran, singura nuvelă din volum în întregime sumbră şi cu un final dacă nu chiar tragic, atunci întru totul surprinzător, căci, deşi iertată pentru încercarea nefinalizată de-a cunoaşte cu adevărat dragostea şi deşi bogat înzestrată, ba chiar insistent îndemnată de Carrizales ca după moartea lui să se căsătorească cu simbolicul emasculat Loaysa, foarte tânăra văduvă Leonora preferă să se călugărească, iar Loaysa pleacă în Indii, astfel luând locul lui Carrizales şi – cine ştie? – poate că pregătit de destin, după părerea lui Mărculescu, să rescrie „circularitatea unui destin asemănător”, pe când tinerii eroi din Ilustra rândăşiţă îşi împlinesc dragostea şi respectul reciproc printr-o nuntă ca-n poveşti).

Sighetu Marmației, George PETROVAI

Articol propus pentru Gala Premiilor UZPR 2025, secțiunea concursului „Presă online”

* * *

ERORI în acordarea indemnizației stabilite

prin Legea nr. 8/2006, acordate cu 1 septembrie 2024.

SOLUȚIA de rezolvare[1]

30.09.2025 Conf. univ. dr. N. Grigorie Lăcrița

Cuprins:

1.PRECIZĂRI care trebuie avute în vedere în înțelegerea cât mai corectă a demersurilor făcute de subsemnatul pentru rezolvarea problemei în discuție

2. ERORI în acordarea indemnizației stabilite prin Legea nr. 8/2006, acordate cu 1 septembrie 2024. SOLUȚIA de rezolvare

3. Instituțiile statului cărora li s-au transmis materialele prin care s-a solicitat a interveni în acordarea indemnizaţiei, în baza art. 1, alin. (3) din Legea nr. 8/2006, la nivelul a 50% din pensia cuvenită unei luni începând cu septembrie 2024, și NU la nivelul pensiei unei luni anterioare datei de 1 septembrie 2024

4. Ziarele, revistele, site-urile, în care sunt publicate articole de Nicolae Grigorie Lăctrița, pe tema erorilor comise, prin lege, începând cu 1 septembrie 2024, în acordarea indemnizației stabilite prin Legea nr. 8/2006

Rezumat:

Începând cu pensiile cuvenite pentru luna septembrie 2024, pensionari beneficiari ai indemnizaţiei acordate în baza art. 1, alin. (3) din Legea nr. 8/2006, au primit indemnizația la nivelul a 50% din pensia cuvenită unei luni anterioare datei de 1 septembrie 2024, ceea ce este nelegal, și NU la nivelul pensiei cuvenită unei luni începând cu septembrie 2024.

Prin articolul „ERORI în acordarea indemnizației stabilite prin Legea nr. 8/2006, acordate cu 1 septembrie 2024. SOLUȚIA de rezolvare” se demonstrează, pe bază de prevederi legale, clare, precise și la modul imperativ:

1) că și începând cu 1 septembrie 2024, indemnizaţia în discuție trebuie acordată tot la nivelul a 50% din pensia cuvenită în fiecare lună și NU la nivelul a 50% din pensia cuvenită unei luni anterioare datei de 1 septembrie 2024, și

2) se impune să se recalculeze diferența de indemnizație și să se acorde celor îndreptățiți retroactiv (cu 1 septembrie 2024), de Casa Naţională de Pensii Publice.

Conform „Legii nr. 287/2009 privind Codul civil”, termenul prescripţiei este de 3 ani.

Deci, în termen de 3 ani, respectiv până la 30 august 2027, pensionari, beneficiari ai indemnizaţiei acordate în baza art. 1, alin. (3) din Legea nr. 8/2006, care NU au mai primit indemnizația la nivelul a 50% din pensia cuvenită unei luni anterioare datei de 1 septembrie 2024, au dreptul legal la acțiunea în justiție prin care să solicite:

1) acordarea indemnizației la echivalentul a 50% din pensia fiecărei luni cuvenită și după data de 1 septembrie 2024,

2) recalcularea diferenței de indemnizație și acordarea celor îndreptățiți, retroactiv, cu 1 septembrie 2024, la echivalentul a 50% din pensia fiecărei luni cuvenită începând cu 1 septembrie 2024.

Personal consider că:

1) până la 30 august 2027, până la care expiră termenul de prescripție, este suficient timp pentru a introduce acțiunea în justiție, numai că trebuie așteptat și folosit „momentul favorabil”;

2) în cazul în care acest „moment favorabil” nu apare (= stabilitate politică, reducerea deficitelor bugetare etc.), se poate introduce acțiunea în justiție, cu convingerea fermă că se va obține o hotărâre favorabilă, bazat pe faptul că, atât elite în domeniul pensiilor, cât și avocați de elită mi-au confirmat temeinicia argumentației.

1. P R E C I Z Ă R I

care trebuie avute în vedere în înțelegerea cât mai corectă

a demersurilor făcute de subsemnatul pentru rezolvarea problemei în discuție[2]

Cuprins:

1. Precizări cu privire la esența problemei în discuție

2. Termenul prescripţiei este de 3 ani, între 1 septembrie 2024 și 30 august 2027

3. În sistemul de drept din România, practica judiciară nu este izvor de drept

4. Precizări pentru acțiunea în justiție

1. Precizări cu privire la esența problemei în discuție

Începând cu pensiile cuvenite pentru luna septembrie 2024, cei circa 14.061 de pensionari, beneficiari ai indemnizaţiei acordate în baza art. 1, alin. (3) din Legea nr. 8/2006, au primit indemnizația la nivelul a 50% din pensia cuvenită unei luni anterioare datei de 1 septembrie 2024, ceea ce este nelegal, și NU la nivelul pensiei cuvenită unei luni începând cu septembrie 2024.

Cele 9 uniuni de creatori legal constituite și recunoscute ca persoane juridice de utilitate publică sunt: 1) Uniunea Scriitorilor din România; 2) Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România; 3) Uniunea Compozitorilor și Muzicologilor din România; 4) Uniunea Artiștilor Plastici din România; 5) Uniunea Teatrală din România; 6) Uniunea Cineaștilor din România; 7) Uniunea de Creație Interpretativă a Muzicienilor din România; 8) Uniunea Autorilor și Realizatorilor de Film din România; 9) Uniunea Arhitecților din România.

Prin mai multe materiale întocmite, dintre care baza o constituie articolul „ERORI în acordarea indemnizației stabilite prin Legea nr. 8/2006, acordate cu 1 septembrie 2024. SOLUȚIA de rezolvare”, completat cu „Noi argumente care susțin că indemnizația la Legea nr. 8/2006 trebuie acordată începând cu 1 septembrie 2024” se demonstrează, pe bază de prevederi legale, clare, precise și la modul imperativ:

2) se impune să se recalculeze diferența de indemnizație și să se acorde celor îndreptățiți retroactiv (cu 1 septembrie 2024), de Casa Naţională de Pensii Publice.

Pentru rezolvarea problemei în discuție, materialele întocmite pe această temă au fost înaintate următoarelor instituții ale statului: 1) Casa Naţională de Pensii; 2) Ministerul Muncii și Solidarității Sociale; 3) Prim-ministru - Guvernul României, Marcel Ciolacu; 4) Guvernul României; 5) Camera Deputaților; 6) Senatul României; 7) Avocatul Poporului; 8) Consiliul Legislativ; 9) Curtea Constituţională; 10) Administraţia Prezidenţială.

[1] Precizez că abordez problema în discuție ca o persoană care, timp de peste 20 de ani, m-am preocupat temeinic și de perfecționarea sistemului de pensii din țara noastră. Am participat, până la cel mai înalt nivel (prezidenţial, parlamentar şi guvernamental), cu elaborarea unor materiale în vederea fundamentării unor soluţii practice, care au fost apreciate până la superlativ și care au fost avute în vedere în îmbunătățirea sistemului de pensii din țara noastră. Cu titlu de exemplu, menționez: 1) cărțile: „Sistemul de pensii bazat pe contribuţii şi venituri corelate”, Editor Tribuna Economică, Bucureşti, 2005. ISBN 973-688-031-1, „Sistemul de pensii bazat pe principiul contributivităţii. Necesitate. Posibilităţi de aplicare. Metodologie de calcul”, Editura Sitech, Craiova, 2010. ISBN 978-606-11-0698-10; 2) peste 100 de studii și de articole, ușor de văzut pe Internet.

[2] Am abordat problema în discuție ca o persoană care, timp de peste 25 de ani, m-am preocupat temeinic și de perfecționarea sistemului de pensii din țara noastră. Am participat, până la cel mai înalt nivel (prezidenţial, parlamentar şi guvernamental), cu elaborarea unor materiale în vederea fundamentării unor soluţii practice, care au fost apreciate până la superlativ și care au fost avute în vedere în îmbunătățirea sistemului de pensii din țara noastră. Cu titlu de exemplu, menționez: 1) cărțile: „Sistemul de pensii bazat pe contribuţii şi venituri corelate”, Editor Tribuna Economică, Bucureşti, 2005. ISBN 973-688-031-1, „Sistemul de pensii bazat pe principiul contributivităţii. Necesitate. Posibilităţi de aplicare. Metodologie de calcul”, Editura Sitech, Craiova, 2010. ISBN 978-606-11-0698-10; 2) peste 100 de studii și de articole, ușor de văzut pe Internet.

Diana-Maria Brăgaru: Specia care a ajuns să conducă România de optzeci de ani nu e umană

Tot mai des am senzația ca realitatea în care trăim este sufocantă. Efectiv, când vad ce se întâmplă, nu am aer, simt ca ma sufoc, parca oxigenul a fost absorbit din jur.

Asist neputincioasă la un circ grotesc în care urmașii direcți sau ideologici ai celor mai împuțite jarle bolșevice și comuniste parazitează Țara, din capul ei până în ultimul sat.

Vă par dură?! Cum e să o vedeți pe Alinușa Pippidi, fosta șefă UTC, promovând eliminarea banilor lichizi ca să aibă “reformele” lui Bolojan efect?! Cum e să vezi un Dinescu sau Bănescu, care s-au însurat din interes cu fiice de bolșevici și comuniști atacând acum suveranismul?!

Cum e sa vezi intelectuali care au păpat cozonac de la gospodăria de partid pana le-a venit rău la lingurică, deveniți acum mari susținători ai soroșismului, pentru ca i-a cumpărat Soroș în anii 90 cu un bilet de avion, o imprimantă sau un copiator?! Ăștia s-au vândut precum amerindienii, pe sticlă colorată și acum își găsesc scuze, de mă întreb dacă sunt cu adevărat idioți sau sunt doar niște lichele narcisiste!

Da, bursele lui Soroș și “ajutoarele dezinteresate” au trimis mulți la studii. Dar, în principal, I-au trimis pe cei mediocri, ușor de cumpărat, ușor de manevrat. Excepțiile s-au ales după ani, când foști beneficiari ai pomenilor “Societății deschise” i-au trimis în pistele mamelor lor pe progresiști, ba chiar unii le-au demascat jocurile murdare. Restul, majoritari, sugacii la țâța Satanei, nici prea frumoși, nici prea deștepți, având însă instinct de vierme, și-au continuat “munca” de îndobitocire a populației. Iar un procentaj mic, deloc prost, dar lipsit de caracter, a rămas cu soroșismul din interes.

Mă gândeam ieri cum unei găști de intelectuali de marcă din vremea comuniștilor le-a tăiat Ceaușescu brusc plimbările în Occident. Dar nu tuturor intelectualilor, ci numai unei părți. Coincidență, ăștia după 90 au început sa mănânce, să transpire, să vomite și să cace progresism non-stop. Și mă întreb dacă nu cumva Ceaușescu aflase că toți ăștia fuseseră deja recrutați. O ipoteză care are logică!

Mă ingrozesc, efectiv, când vad cum intelectuali idioți și lichele barate au fost infiltrate peste tot! Cred că și la morgă au adepți!

Deja e prea mult, a ajuns poporul să ia lumină de la copchii și nepoții vânzătorilor de țară, ai lingailor bolșevicilor și ai comunistilor care s-au “europenizat” și de la toți stupizii!

Efectiv am senzația că toți aceștia dintre noi, cei care înțelegem ce se întâmplă, suntem luați de marea de imbecili, lichele, spălați pe creier și criminali care ne împinge pe toți, într-o masă amorfă, spre hău. Parcă suntem prinși într-o masă Imbecilă din care nu ne putem extrage, oricât de mult ne împotrivim, că gloata se înghesuie, nu te lasă nici să miști, nici să respiri, nici să ieși dintre nebuni și izăltați…

Si ne strivesc cu prostia, obediența și avântul lor real în dorința de a distruge totul, chiar omenirea însăși, pentru a se simți ei împortanți și deștepți!

Și cum ar putea fi altfel cu o populație îndobitocită și terorizată, care a înlocuit frica și dragostea de Dumnezeu cu frica de ruși și dragostea de banane brusseleze?!

De vreo optzeci de ani suntem conduși de diferite forme de viață care nu se pot numi “oameni”…

Dumnezeu să aibă milă de noi.

Chiar nu mai am aer…

~~~~~~~~~~~~~~~~

ACEST TEXT ESTE O COMPILAȚIE DE OPINII. DREPTUL LA OPINIE ESTE GARANTAT DE CĂTRE CONSTITUTIA ROMÂNIEI ȘI DE LEGISLAȚIA INTERNAȚIONALĂ!

Autor: Diana-Maria Brăgaru

Câtă nesimțire la bolovani și neicușori!

La rectificarea bugetară, partidele politice primesc mai mulți bani decât Educația. Bolojan ia de la învățământ să le ajungă banii la politruci!

Se ia de la Educație să ajungă banii la partide. Guvernul va aloca prin rectificarea bugetară din septembrie 2025 mai mulți bani pentru rambursarea cheltuielilor electorale decât pentru Educație. Potrivit notei de fundamentare a proiectului de OUG, Autoritatea Electorală Permanentă (AEP) primește în plus 169 milioane lei pentru decontarea cheltuielilor partidelor din campania pentru alegerile prezidențiale din acest an, în timp ce Ministerul Educației și Cercetării (MEC) primește doar 140 de milioane lei de la bugetul de stat, transmite edupedu.

Ce scrie Guvernul în document:

Autoritatea Electorală Permanentă: „+169,0 milioane lei în vederea asigurării fondurilor necesare pentru rambursarea cheltuielilor electorale din campania pentru Președintele României din anul 2025”.

Ministerul Educației și Cercetării: „+140,5 milioane lei per sold, în principal pentru asigurarea implementării proiectelor cu finanțare din PNRR; s-au suplimentat fondurile pentru proiecte cu finanțare din sumele reprezentând asistența financiară nerambursabilă aferentă PNRR (953,2 milioane lei) concomitent cu diminuarea unor cheltuieli având în vedere gradul de execuție și necesarul estimat a se plăti până la finele anului. S-au identificat economii în principal la fondurile aferente proiectelor cu finanțare externă nerambursabilă (-330 milioane lei) și rambursabilă (-30 milioane lei), precum și la «Alte transferuri» (-77,6 milioane lei)”.

Suplimentarea de buget de la AEP vine pe fondul unui buget deja existent pentru capitolul respectiv de 517.400.000 lei. Asta urcă suma plătită partidelor politice pentru acest an (2025) la 685 de milioane de lei, potrivit Legii Bugetului și proiectului de OUG privind rectificarea bugetară.

Aceasta este prima rectificare bugetară după adoptarea „Legii Bolojan” de austeritate. Documentele arată însă că, în timp ce educația își vede limitată capacitatea de investiții și dezvoltare, Cercetarea fiind afectată cu o scădere de 1,3% din buget pe credite bugetare și de peste 6% pe credite de angajament, fondurile pentru finanțarea partidelor cresc, fiind mai mari decât suplimentările nete alocate ministerului responsabil cu școala și cercetarea. În plus, MEC a fost singurul minister până la ora actuală, care a luat măsuri de limitare a cheltuielilor de personal pentru angajații pe care îi are în subordonare, angajații din școli și inspectorate școlare.

Sursa: NN

Regele Charles nu a uitat România!

Regele Charles al III-lea al Regatului Unit nu poate sta departe de România. Chiar dacă, de când a devenit rege, nu a mai putut veni în țara noastră din mai multe motive, monarhul nu uită de locurile sale dragi.

Acesta poate fi unul dintre motivele pentru care Majestatea Sa a vizitat expoziția „Maria a României. Regina artistă“. Evenimentul are loc la Garrison Chapel a Fundației Regelui – Chelsea Barracks, 8 Garrison Square London, SW1W 8BG, expoziția este deschisă publicului larg până la 12 octombrie, iar accesul este gratuit.

Organizată de Institutul Cultural Român Londra, expoziția prezintă acuarele florale ale Reginei Maria păstrate în manuscrisele Academiei Române. Lucrările Reginei sunt într-un dialog vizual unic cu acuarele florale din colecția Transylvania Florilegium, un proiect comisionat de Majestatea Sa Regele Charles al III-lea, care prezintă lucrări botanice cu flori rare din România, semnate de artiști invitați. 

Lor li se adaugă două lucrări realizate chiar de Majestatea Sa Regele Charles al III-lea, reprezentând peisaje rurale din România.

(Foto: Alex Coman)

Aniversare poetul Adrian DONCA. La mulți ani binecuvântați!

Mi te-am văzut pe cer – o stea
purtai haină de mătase precum curcubeul
aveai DURERE ȘI SPERANȚĂ în privire
mureai puțin câte puțin
trăind din amintirile viitoare
erai cea mai frumoasă dintre albastru de stele…

Te CAUT și te strig primăvară
îmbrăcată în haină de iasomie
ai trezit curcubeul când ai sunat
pentru întâia oară din GONG
– să se adune muzele.
S-au prezentat. TE-AI DUS spre foșnetul vântului
pentru a îmbrățișa urmele din privirea
unui zbor spre alt tărâm
… se mai născuse o zi!

Ți-am scris pe-un bilețel cu rouă
SĂ NU UIȚI IERNILE petrecute sub cupola
primei nopți de iubire
AI MILĂ striga și cerul și verdele unei alte primăveri
doar luna mai cernea amintiri
VINO – clipă de răsfăț să te luminez
cu gând de vise
și-apoi să ne-aducem aminte cum TREC ANII

DE-AȘ PUTEA te-aș trimite într-o altă toamnă
să culegi rodul amintirilor pierdute printre
lacrimi de fericire
Se rătăcise uitarea pe cărare întrebând
zborul spre tine DE CE
se termină visele?
Mi-a răspuns privirea dintr-o clipă de iubire
am început să STRIG spre stele
DAR nu-mi asculta nimeni glasul mut
afară APOCALIPSA cerșea iertări nevindecate…

Totul mi se părea FALS – doar luna ce-mi ținea parte
sosise la ÎNTÂLNIRE și mirul dintr-o cupă
cu iertare. NU PLECA – era parola ce-mi
aducea aminte de primele urme prin zăpadă
o fi răscruce de drum?
o fi tăcere răstignită?
o fi DESTIN?
Și da! Și nu! Ne-am promis veșnicie în iubire
de-atunci TE CAUT pentru a-ți mărturisi
DIMINEȚILE cuprinse de albastru…

ÎMI VINE SĂ PLÂNG! Crudul adevăr stabilise reguli noi
făcusem PACT cu roua și cu rodul toamnei
să nu știrbim niciun colț din raiul tău
Pe cerul plin de senin muzele își cântau refrenul
dimineților fără verde
– LĂSAȚI LUMINA SĂ VINĂ
spre infinitul din cărările de vise
ALTFEL ne va cuprinde întunericul
și vom cădea în AȘTEPTARE…

Afară, pictam un altfel de DESEN cu zâmbet
și flori de crin alb iar pe cer luna
mai APRINDE O STEA. Se mai născuse o muză
UMBRA PURĂ A IUBIRII – aduna PĂSTORII
în cete de verde cununi de albastru
iar vioara greierului flămând de iubire
își cernea refrenul toamnei târzii –
NU PLÂNGE, IUBITO!
nu plânge… iar ecoul aduna refrene.

Plecase și apusul la culcare printre stele
adormise și așteptarea dintr-un val
clepsidra curgea
DOAR EU AM RĂMAS – singur să adun
tristețile timpului târziu
din MĂRUL LUI ADAM curgeau amintirile
unei îmbrățișări nepermise
– era prea târziu – Se trezise Ursitoarele
iar ea, Erato, întreba roua și visul
UNDE EȘTI, DOAMNE? De ce nu m-ai trezit?
era prea târziu… se născuse păcatul…

OARE CINE SUNT? Oare ce voi fi?
întrebări puse unui răsărit de primăvară
iar curcubeul își aduna culorile toamnei
pentru a îmbrățișa ploaia
Afară totul era un ZBUCIUM – furtună cu lună plină
timpul s-a vopsit în AMINTIRE
scara viselor adormise la umbră de nuc
ÎNCHISELE FERESTRE adunau URME de
asfințit iar izvorul de iubire
dădea întâiul ROD…

SINGURĂTATE de ce mă ții legat cu frânghii
de UMBRA PURĂ A IUBIRII?
unde să te caut? Pe cine să strig?
încotro să-mi îndrept pasul?
RĂII de lângă mine nu-mi lasă timp
să trăiesc deși-mi promisese muza
că va chema TRENUL ce duce spre fericire
spre tine rai
spre tine rugăciune
Ce VINĂ am că m-am născut în acest anotimp?

O SĂ TE-AȘTEPT peste veacuri
iar zborul spre lumină
nu va fi decât o ultimă DESPĂRȚIRE
frunzele toamnei croiesc o singură URARE
și-apoi ecoul trimite răspuns
SUNT O IARNĂ TOT
Tot sunt un anotimp… așa voi rămâne
să aștern amintiri pe-o oglindă
plină cu rouă din care se văd depărtările
albastre
doar dorul îmi știe cărările
era ultima noapte de lumină
se adunase PREA MULT VIS în clepsidra
vieții…

de Vasile BELE,

1 iunie 2022

(N.A. – ce apare scris cu majuscule sunt titlurile de poezie din volumul semnat Adrian Donca, Amprente peste timp, editura „Maestro Tip” Fersig, 2023.)

Aniversare poeta Lucia Virginia POP. La mulți ani binecuvântați!

Rămâi o muză

Voi zămisli din amintiri iubire

și voi clădi

din boabele de lacrimi valuri

să îți sărut cu-albastrul mării

malul,

când, învelită-n haina toamnei,

îmi lași o frunză-n fiecare urmă.

Să nu te rătăcești, iubire,

când norii se destramă!

Rămâi pe țărmul sufletului meu

a toamnei muză iar!

Da* proști ne mai țin aștia din U.E.!

Noi cu mușchii ca oțelul... mai dăm o jumătate de miliard de dolari pentru tancuri!

Ministerul Apărării a cerut aprobarea Parlamentului pentru a începe procedura de atribuire pentru a cumpăra tancuri cu sistem Abrams. Întreaga achiziție este în valoare de peste 460 de milioane de dolari, fără TVA.

„Ministerul Apărării Naţionale a cerut Parlamentului aprobarea pentru a începe procedura de atribuire a contractelor din programul de înzestrare „Tanc principal de luptă”, etapele I (faza 2) și II. Scopul este creșterea capacității operaționale a armatei, pentru a putea îndeplini atât misiunile de apărare a țării, cât și angajamentele internaționale.

Etapa I (faza 2) a programului de înzestrare, cu valoarea estimată de 458,20 mil. USD fără TVA, presupune completarea capabilităţii batalionului de tancuri dotat cu tancul Abrams M1A2 SEPv3. În acest sens, sunt planificate a fi achiziţionate mitraliere, muniții, piese de schimb, echipamente de simulare și testare, servicii suport şi asistenţă tehnică, transport, servicii de instruire.

Etapa II a programului de înzestrare, cu valoarea estimată de 6.488,34 mil. Euro fără TVA, urmărește achiziţia a 216 tancuri şi 76 de derivate pentru dotarea structurilor de tancuri şi de infanterie din cadrul Forţelor Terestre, precum şi achiziţia de suport logistic şi echipamente specifice de instruire şi antrenament.

De asemenea, etapa II a programului prevede măsuri de protejare a securității României prin cooperare tehnologică și industrială, astfel încât tancurile și subsistemele lor să fie produse și întreținute în țară.

Programul de înzestrare „Tanc principal de luptă” are în vedere operaţionalizarea ţintelor de capabilităţi asumate în cadrul procesului NATO şi UE de planificare a apărării, pentru realizarea obiectivelor Programului privind transformarea Armatei României până în anul 2040. 

Menționăm că Etapa I (Faza 1) a programului de înzestrare a fost iniţiată în anul 2023 şi a presupus achiziţia a 54 de tancuri Abrams modernizate, varianta M1A2 SEP v3, şi a 12 derivate pe şasiu de tanc, în uz, din stocul Armatei SUA. 

Această etapă este în derulare printr-un acord „Guvern la Guvern” cu Statele Unite ale Americii, având o valoare de 1.068.526.880 dolari, cu termen de livrare estimat pentru toate echipamentele – anul 2028.”, arată Ministerul Apărării.

C.L.

Despre o lume cu seniori mai puțini

de Gheorghe Pârja

Acest text l-am scris în locul părintesc, unde am învățat legea respectului pentru omul ajuns la senectute. Dar profesia mă îndeamnă să nu mă rup de veștile zilnice. Tot mai des, aud știri despre mersul lumii, despre viitorul ei. Analize și sinteze despre criza care ne înconjoară. Teorii fabricate de personaje stranii. Cu insistență vin spre noi vești despre soarta seniorilor acestei lumi. Deși mi se par crude, imposibile pentru mințile lucide, nu am cum să le ocolesc. Prea se insinuează în liniștea noastră, suficient de neliniștită. Dar să mă întorc în vremea când respectul pentru bătrâni era onoare, demnitate și lecție pentru viață. De care am ținut seama până în ziua de astăzi. Pe când eram elev, într-un manual de limbă română era o povestire despre un sat, în care tinerii au hotărât să-i alunge pe bătrâni de lângă ei.

Când tocmai au reușit să rămână singuri, au năvălit necazurile peste sat. Au început certurile între tineri. Unul, mai așezat la minte, le-a spus că ar fi bine să-i cheme pe bătrâni la obârșii, să le descurce ițele încâlcite. Așa, înțelepciunea și-a luat locul cuvenit, iar viața și-a reintrat în rost. Morala este ușor de înțeles. Dar eu nu trebuia să învăț din cărți să prețuiesc seniorii vârstei. Am avut privilegiul să am bunici, care au bătut pragul octogenar. De la care am primit sfaturi date în pilde, mângâieri sugerate, mustrări din sprânceană. Au fost oameni gospodari, cu sânge iute, tăcuți când trebuie, apăsați la vorbă, când îi tulbura lumea din jur. Nu le plăcea să spună o vorbă de două ori.

Bunicul de pe mamă – tata bătrân – avea un pas calculat, de parcă nu dorea să tulbure ordinea lumii. Avea cai, vaci, câteva oi. Prețuia armata, caii și tutunul. Îi plăcea munca, dar și sărbătorile. Ploile și vremea rea îl trimiteau în colejnă, unde meșterea furci și greble. De la el am deprins taina cositului. Când a murit, eram militar în termen. Am venit de la Beiuș în grabă, cu învoire de o zi, am participat la înmormântare și m-am reîntors sub arme. Mama bătrână era pricepută la treburile casei și ale câmpului. Iarna țesea țoluri și cergi. Nu i-am văzut necăjiți niciodată, nu foloseau vorba aspră ca armă a răfuielii, nici sfada pentru a potoli patimi ascunse. Aveau neamuri și prieteni pe sate și se bucurau de întâlnirea lor. Își împrumutau caii, carul și lucrau clacă. Nu am auzit, de la ei, vorbe de ocară. Salutau creștinește „Lăudăm pe Iisus”.

Doamne, ce rânduială lumească mi-a fost dat să am în pruncie! După cum îi roata lumii, parcă lumea aceea s-a scufundat. Dar eu sunt, în bună parte, produsul ei. Prin satele Maramureșului mai sunt răsfrângeri vizibile din armonia evocată aici. Ce se întâmplă acum? Criza financiară, care ne-a pus pe jar, a scos la suprafață teorii care mocneau în societățile de consum. Vin să alimenteze variante crude ale vieții. În timpul pandemiei s-au conturat opinii neguroase pentru bătrâni. Că spre ei se îndreaptă nemilosul virus. S-a dovedit a fi o diversiune, deoarece au murit și oameni de vârste mature, chiar tineri. Cert este că longevitatea a devenit o pacoste pe lume. Simt și eu această stare.

Până acum, ne mândream cu viața lungă. Era rezultatul descoperirilor în domeniul medical, acum a devenit suspicioasă. Oamenii trăiesc prea mult, zic autorii teoriilor oculte. Unele state sunt îngrijorate că bătrânii au nevoie de medici, de ocrotire socială, iar ei nu produc nimic. Se aud sunete stridente în acest sens. Ne aducem aminte, la începutul pandemiei, în Italia, datorită sufocării spitalelor cu bolnavi, s-a ajuns ca medicii să decidă soarta pacientului. Dacă era mai tânăr, în barca de salvare, cei bătrâni, la mâna hazardului.

Aminteam cândva un scenariu al prietenului meu, dramaturgul Matei Vișniec, trăitor în Franța, inspirat din fapte reale. El relata că jocul morții, în Hexagon, începea cu tragediile din casele de bătrâni, unde se murea cu trei cifre zilnic. Cu asemenea spor, oamenii se mută, mai repede, în urne funerare, sau în cimitire. În câteva luni, statul ar răsufla ușurat că nu trebuie să plătească atâtea pensii. Economia și-ar reveni, locuitorii lumii rămași pe fața pământului ar fi mai relaxați. Crud scenariu, replici din el se aud și astăzi. După ce-și face treaba, spiritul malefic se retrage în natură. Timpul trece repede. Generația care respiră în voie la plecarea bătrânilor va ajunge și ea la 70 de ani.

Și într-o bună zi, spiritul malefic își face din nou apariția. Cei foști tineri, ajunși acum bătrâni, par nedumiriți că sunt căutați. Ba se revoltă. Spiritul malefic, care la noi are o coasă, le spune franc: „Cine face un târg cu mine, este pentru totdeauna.” Deși timid, ni se propune o altă optică a lumii. Dar dreptul la viață este sfânt. Totuși, nebunia s-a cuibărit în lume. Se enunță catastrofa, ca apoi să fie retrasă de pe piață, fără mari reușite. Rămâne zvonul pe post de adevăr. Așa este afirmația scriitorului, economistului francez Jacques Attali, fost consilier politic al unui președinte francez, că, în viitor, va trebui să găsim o modalitate de reducere a populației. Se vehiculează și soluții cumplite. Apoi vine negarea acestei spuse, dar rămân produsele imaginației. Ce să mai crezi?

Eu cred că, pe la noi, respectul pentru bătrâni încă nu a dispărut. Deși mulți bătrâni au rămas singuri, iar copiii sunt plecați în străinătate. Privesc la preotul Ioan Ardelean, din Desești, care are grijă și de copii, și de bunicii lor. Iar pe Plaiul soarelui, se conturează așezăminte ocrotitoare și pentru copii, și pentru bătrâni. Că viața ni se dăruiește o singură dată.

PS. În imagine, Centrul medical multifuncțional pentru vârstnici din Desești.

Aforismul zilei - Gelu DRAGOȘ

„Fiecare poet își dorește să transmită odată cu poeziile sale gânduri sau sentimente, trăiri, neîmpliniri, sau visări de o clipă, furat de măreția ideii creatoare. Și, totuși, inpirația este izvorul creației”.

O călătorie spirituală și culturală în memoria ierarhilor vâlceni Justinian Patriarhul și Bartolomeu Mitropolitul

Cărţile şi călătoriile – sunt cele mai frumoase moduri de a cunoaşte lumea, ele te fac mai tolerant şi mai modest, te ajută să înțelegi viața și să o trăiești frumos. Adevărat spune Andrew Zimmern: “nu fi un simplu turist, ci un călător. Încearcă lucruri noi, întâlneşte oameni noi şi uită-te mai departe de ceea ce se află în faţa ochilor tăi. Acestea sunt cheile pentru a înţelege minunata lume în care trăim ”. Bunul Dumnezeu mi-a oferit șansa de a lucra în ,, Casa Cărții” vâlcene, la Biblioteca Județeană ,, Antim Ivireanul ” Vâlcea. Aici, printre cărți și autori din toate timpurile, mă bucur de o lume imaginară frumoasă și plină de provocări. Și a mai rânduit Domnul Dumnezeul nostru să cunosc cuvântul, să-l pun în paginile unor cărți și să-l trimit spre cititor cu un strop din sufletul meu. La început de septembrie 2025, într-o zi de toamnă aurie, când razele soarelui mângâiau blând frunzele copacilor iar roadele pământului erau în hambarele gospodarilor, am pornit la drum ,, Pe urmele marilor ierarhi vâlceni Justinian Patriarhul și Bartolomeu Mitropolitul ”. Cu sprijinul doamnei Cornelia Moț și al soțului, domnul Adrian, cu participarea doamnelor Maria Nicolae și Valentina Ioana, am pornit dis de dimineață din Deva prin România ,, Grădina Maicii Domnului ”. La Cluj, am avut onoarea de a primi binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Andrei, Arhiepiscopul Vadului, Feleacului și Clujului și Mitropolitul Clujului, Maramureșului și Sălajului, precum și a Preasfințitului Părinte Samuel Bistrițeanul, Episcopul-vicar al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului și Clujului. Chipul blând, vocea catifelată, sfaturile alese, întâlnirea cu Părintele Mitropolit Andrei a fost o mare onoare și bucurie. Înaltpreasfinția Sa, povestea în anul 215, la un eveniment dedicat comemorării Mitropolit Bartolomeu Anania cum l-a cunoscut și ce amintiri frumoase i-au rămas... „Eram încă student, sora mea mai mică era la Liceu în Sighetul Marmaţiei şi ea mi-a spus că acolo se joacă o piesă de-a Mitropolitului Bartolomeu. Auzisem de numele lui, dar atunci am văzut pe viu harul pe care i l-a dat Dumnezeu şi l-a pus în lucrare. Era vorba de «Mioriţa». Mai apoi, carte după carte, când s-au tipărit, i le-am citit cu mult drag“. La 15 martie 2025, la Muzeul Mitropoliei Clujului, în prezența Înaltpreasfințitului Părinte Andrei, Arhiepiscopul Vadului, Feleacului și Clujului și Mitropolitul Clujului, Maramureșului și Sălajului, a fost lansată cartea „Bartolomeu Valeriu Anania (1921-2011). Omul și Istoria”, scrisă de arhimandritul dr. Dumitru Cobzaru, exarhul mănăstirilor din Arhiepiscopia Vadului, Feleacului și Clujului. De asemenea, a fost evocată personalitatea Mitropolitului Bartolomeu Anania. „Prin tot ceea ce a fost și a înfăptuit pentru Biserică și pentru Neamul românesc, arhiepiscopul și mitropolitul, scriitorul și teologul Bartolomeu Valeriu Anania a sădit în noi neliniștea datoriei de a-i păstra memoria vie, neștirbită și cât mai deplină. Din această neliniște s-a născut preocuparea de a evoca, ori de câte ori permit împrejurările, cuvintele-i memorabile, faptele sale pilduitoare sau episoade din deopotrivă impresionanta și dramatica poveste a unei vieți pline și împlinite. Și tot această neliniște este cea care ne-a condus la o abordare din perspectivă științifică a vieții și activității sale. (…) Astfel, scopul lucrării de față este acela de a oferi o prezentare cât se poate de imparțială – îndeobște bazată pe mărturiile participanților direcți la evenimente și pe documentele oficiale, arhivistice – a episoadelor în care Bartolomeu Valeriu Anania s-a implicat sau a fost implicat, fără voia sa, însă păstrându-și mereu verticalitatea. Fără faptele, atitudinea și cuvintele sale, istoria recentă a țării noastre ar fi arătat cu siguranță altfel. Considerăm că evocarea acestor evenimente cruciale din istoria României și a unei personalități ca Bartolomeu Valeriu Anania se impune cu necesitate în actualitate. Nu pot trece cu vederea că l-am cunoscut îndeaproape, iar multe din amintirile sale mi le-a transmis direct, ceea ce mă obligă să (re)cunosc realitatea și să las o mărturie, cât se poate de onestă, în ce-l privește, dar și pentru posteritate”, a mărturisit autorul. Acum, la finalul călătoriei, pot spune că, momentele frumoase și emoționante petrecute în biroul Părintelui Mitropolit Andrei Andreicuț, vor rămâne vii în memoria noastră. În anul 2011, domnul Remus Rădulescu, spunea la Radio România Actualități, că...,, Noul Mitropolit al Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului, Andrei Andreicuţ, a fost un colaborator apropiat al înaintaşului său Bartolomeu Anania...( )... "Un urmaş vrednic şi demn, credincios Bisericii Ortodoxe, responsabil, integru, adversar al corupţiei de orice fel şi sub orice formă", scria cândva Bartolomeu Anania că şi-ar dori ca succesor. Înainte de a intra în Cancelarie, ne-am întâlnit cu părintele Ovidiu Feldiorean pe care l-am cunoscut la ICUTR Cluj Napoca, în timp ce se ocupa de semenii aflați în suferință. Am fost impresionată de harul său de a aduce alinare, speranță și încurajare acolo unde era multă suferință. Plăcut surprins de faptul că purtam iile oltenești, părintele Cătălin Ghit de la Revista ,, Renașterea ” ne-a întrebat de unde venim, când a aflat că suntem pentru cei doi mari ierarhi vâlceni ne-a felicitat pentru inițiativa de a păși cu ,, cu evlavie și respect pe urmele lor ”. La invitația doamnei Simonei Vlasa am mers în studiourile Radio Renașterea pentru un interviu. În prezentarea făcută pentru ascultători spunea...<< „Invitată în studio a fost doamna Zenovia Zamfir, scriitoare și vicepreședinte al Ligii Scriitorilor „Valeriu Anania” din Vâlcea, care revine cu bucurie la Cluj-Napoca, așa cum a devenit deja o frumoasă tradiție. Domnia sa este inițiatoarea ,, Pelerinajului Spiritual-Cultural pe urmele Marilor Ierarhi Vâlceni, Mitropolitul Bartolomeu și Patriarhul Justinian”, eveniment ajuns la cea de-a treia ediție, ce reunește scriitori și oameni de cultură din întreaga țară. Pelerinajul nu este doar un itinerar geografic, ci și unul de suflet, o călătorie spirituală și culturală care aduce împreună credința, literatura și memoria ierarhilor. În cadrul dialogului, doamna Zenovia Zamfir a dăruit și cea mai recentă apariție editorială, volumul „Mărturii în lumina icoanei Maicii Domnului”, o carte care completează armonios acest parcurs interior pe care îl propune cititorilor>>. Slavă Domnului pentru bucuria de a vorbi ascultătorilor despre marii ierarhi vâlceni ai Bisericii Ortodoxe Române. Spre seară am ajuns la Mănăstirea Nicula. La câţiva kilometri de Cluj-Napoca, undeva, aproape de culmea unui deal mereu verde, se înalţă mândra Mănăstire Nicula, unde vin oamenii cu zecile de mii să se închine icoanei făcătoare de minuni a Maicii Domnului. În acest loc, devenit cel mai mare centru de pelerinaj al ortodocşilor din Transilvania, Bartolomeu Anania, şi-a găsit a doua casă. Aici a terminat aici de tradus versiunea sa din Biblie, și-a scris memoriile, şi-a primit oaspeţii de soi, a trăit în tihnă cu dorul de casa natală, de părinți, de fratele Dumitru. Și de această dată Măicuţa Galineea, ne-a întâmpinat cu zâmbetul pe buze dar vizibil obosită de trecerea anilor. Mergem în Bibliotecă pentru a ne bucura de o colecție impresionantă de cărți, ne plimbăm prin cameră, admirăm canapeaua de piele și biroul rămas neatins de la plecarea „Leului Ardealului“ în veșnicie. „Părea mai aspru, dar nu era rău la suflet”, spunea într-un interviu, maica. Pe numele de civilă Georgeta Strugaru, i-a stat alături Mitropolitului Bartolomeu aproape 25 de ani. Ea a ajuns să fie apreciată de mitropolit pentru discreția și diplomația de care dădea dovadă, dar și pentru jovialitatea pe care o manifesta cu oaspeții. Împreună cu Maica Galineea admirăm după terasă apusul soarelui, depănând amintiri. Din când în când râsul său cristalin străbate liniștea pădurii din spatele Casei Mitropolitului. Privind cerul senin îmi vin în minte ,, Cerurile Oltului”, una dintre multele lucrări ale ierarhului vâlcean și mulțumesc Bunului Dumnezeu pentru șansa de a savura frumusețea locurilor de la Nicula pe unde odinioară își purta pașii ,, Vrednicul de pomenire Mitropolitul Bartolomeu Valeriu Anania ”.

Zenovia Zamfir