Motto:
„Am petrecut în cale,
tăcut și-ncrâncenat
Și mi-am uitat
menirea, ce-n urmă mi s-a dat.
Tot curăț în grădină,
de vină înrobit,
Cu șarpele alături,
prin pomul cel oprit".
(Adrian Donca, „Mărul lui
Adam")
ADRIAN DONCA
MEDITAȚII TIMPURII -
ÎNSPRE TINE, ANOTIMP MEDITATIV
sau
MEDITATIV, POETUL, ÎȘI PUNE AMPRENTA SUFLETULUI ÎN TIMP...
(cuvânt de întâmpinare, autor Vasile Bele)
Iar se arată curcubeul
plin de albastru necălcat
doar seninul inimii și lacrima
îi vor înțelege drumul printre
picuri,
Roua dimineții s-a trezit
iar cuvântul și-a deschis porțile,
Este timpul toamnei în rod
dar și pentru câteva
MEDITAȚII TIMPURII culese din
frământările
seninului din suflet...
Dinspre strada sufletului senin
ne aduce bucurie netulburată,
El, Poetul! Cel care culege cuvinte
peste vremuri
și libertate în amiezi de veșnicii
CAUT să-i prind versul
pentru a-l atârna de rouă și
albastru curat
Verdele-miracol îl voi lega de altă
primăvară ce va să vină...
CAUT - frământare de cenușă
și mai caut scânteia de rouă
pierdută în alt anotimp de gânduri…
Voi culege semințe din DESTIN
pentru a le sădi într-o cruce de
drum
- sub o tăcere răstignită
și voi face o INVOCARE de iertare
pentru lacrimi necurse
și pământul dintre două priviri,
STRIG foșnetul de vânt uscat
și-l chem la rugăciune
pentru o COMPRIMARE - zâmbet și
lumină
clipă și adevăr mângâiat de muze
rugăciune și libertate,
Așa voi alunga APOCALIPSA...
Poetule,
AI MILĂ de umbra gândului rătăcit în
visare
ține lângă tine anotimpuri întomnate
și alungă tristețea frunzelor căzute
NU URA te va conduce spre senin
ci dragostea de adevăr și dreptatea
zâmbetului de vânt...
Pasul următor să-ți fie PURIFICARE
gândul lumină neîncepută
și dăruire în speranțe
Ecoul întreabă DILEMA vieții
de ce-și asculta clepsidra?
Fără un răspuns, Euterpe
împrăștie cu lumină și dans,
Iar MĂRUL LUI ADAM
așteaptă coacerea de rod
la Facere a fost martor rătăcit
în visare și neascultare...
În jurul meu ochi de sticlă
ascund o ENIGMĂ de rouă
până când clipa de lumină și cuvânt
netulburat
vor cerne tăceri ALTFEL
viața își adună culoare
stâncă culege FALS și nisip
în zbor de umbră TREC ANII
iluziile îmblânzite adună MEDITAȚII
TIMPURII
pentru un alt veac ce se va naște
în anotimp senin...
Niciodată nu este PREA TÂRZIU
pentru a sădi iubire și frumusețe
în seninul câmpului plin de maci,
Izvorul dintre două clipe de adevăr
a făcut PACT cu limpezimea de piatră
și mirul care-și plânge umbra
departe, foarte departe TRENUL
vieții
își urmează calea fără a privi
înapoi,
Doar marea și câmpul îi sunt
frați-fârtați!
Am și eu VINĂ la răstignirea
zâmbetului!
După un veac de speranță
și unul de CĂINȚĂ, gândul crește
curat și liber,
doar ecoul își strigă umbra cernută
„NU PLÂNGE, IUBITO!"
sărut izvorul de lacrimă
iar la prima noastră ÎNTÂLNIRE
îl voi sădi în liniștea vântului
care-și vă lua tributul dintr-un alt
DESTIN
de vise!
(N.A. - ce apare scris cu majusculă sunt
titlurile unor poeme din volumul „Meditații timpurii″, autor Adrian Donca)
Caut! Citesc! Recitesc! Imi place ce am în
fața ochilor, pentru un cuvânt de întâmpinare (poate chiar o prefațare), sau
pentru o părere critică, la ceea ce va fi, nu peste multă vreme, un volum,
numit „Meditații timpurii", avându-l ca autor, pe Adrian Donca - pentru
care, trebuie să recunosc, scrisul este precum o binecuvântare. Sau, poate va
fi o postfață. Autorul va hotărî ce o să fie, în definitiv.
Timid, dar concret, autentic și cu mesaj
direct, acesta este, în fapt, volumul de debut în nume personal. Debutul
literar s-a întâmplat să fie, nu cu multă vreme în urmă, în câteva reviste
literare, care promovează, după principiul exigenței literare, autenticitatea
și valoarea. Este vorba despre revistele „Contraste literare", „Din vatra
satului" și „Moldova literară" - astea mi le-am amintit în acest
moment. Felicit curajul poetului și îl susțin, deopotrivă.
Din câte observ, volumul va fi conceput, pe
șase „mici secțiuni", astfel: „Meditații timpurii" (1), „Epigonice"
(2), „Nostalgii" (3), „Cugetări" (4), „Întrebări" (5) și „Din
sat" (6), fiecare avându-și partea sa de originalitate. Poemele abordează
o tematică diversă. Este cam devreme să-ți dai cu părerea despre stilul liric
abordat. Cert este un lucru - autorul aderă și la versul clasic (cel cu rimă),
dar nu îi este străin nici versul alb, mult uzitat în literatură. Rimează „gânduri"
și „scânduri", „adunare" și „cântare", (vezi „Înmormântare în sat"), „țepușe"
și „cenușe", „mișcare" și „uitare", (vezi „Sate atârnate de biserici"), „poze" cu „roze" (vezi poemul
„Altfel"), „tăcere" cu „durere"
(vezi „Prea târziu"), „răspuns"
cu „ascuns" (vezi poezia „Te caut")...
sunt doar câteva exemple, așa la primul răsfoit al manuscrisului. Cu siguranță,
veți mai găsi exemple!
Sunt convins că poetul își va urma visul, croindu-și
în literatură un drum bazat pe originalitate și valoare. Noblețea vieții îi
este scut. Întreabă și răspunde, după cum îi dictează sufletul. Admir
frământările poetice și personalitatea literară - puternică și luminoasă.
Titlul volumului provoacă curiozitate și
interes - „Meditații timpurii",
dar și un semn de întrebare referitor la tematică și stil. Mesajul poemelor, în
general, pune (transpune) cititorul, într-o lume nouă, o lume creată în lumina
gândului, în identitatea cuvântului. Poeziile sunt rodul emoțiilor, trăirilor,
ideilor, viziunilor, sunt „îmbrăcate" într-o realitate clară sau
imaginară, fapt care îi dă autorului, autenticitate.
Autorul este un temerar, un cutezător. Afirm
acestea având în vedere curajul poetului de a ne dărui, fără niciun preț,
câteva revelații despre viață - a se vedea poemul cu același titlu - „Revelație":
„În mine-a fost
izvorul dulce al deșertăciunii
Și l-am băut în șir de
ani, nepotolit nesaț.
N-am cunoscut vreo
mare mai adâncă-a lumii,
Ca dorul meu nebun,
nestăpânit, neîmpăcat".
Oricare ar fi considerațiile poetului asupra
operei sale (asupra poemelor!), cititorii vor constata viziunea poetică, o
viziune nouă, cu gând liber, îndreptat spre emoțiile trăitorului de rând, o
viziune îndreptată spre expresivitate și, clar, spre originalitate. Așa mi-am
dat seama că autorul este pasionat de lectură, apoi de scris, dar nu orice fel
de scriere - profundă și pătrunzătoare.
Il.
MEDITAȚII TIMPURII
sau
TIMPUL MEDITATIV ȘI
POETUL...
Mi-a
crescut în suflet mir
făcusem
un DESEN din culorile curcubeului
iar
UMBRA dimineților răstignite
întreba
zorile DE CE plâng?
Ecoul
încă nu se trezise
izvorul
de lacrimă albastră
cerne
lumină și cuvânt,
„SUNT
O IARNĂ, TOT!", striga busuiocul
către
clopotul bisericii
„Și
PREA MULT VIS!", răspunde UMBRA...
Voi
scrie pe cer o URARE,
pentru
tine, vânt călător prin vise
TE
CAUT să te sădesc în frământări de lacrimă
iar
tu să-mi chemi iasomia
la
nunta de stele peste vremuri
„Îți
voi aduce în DAR
trei
veacuri de rugăciune!", vorbi teiul.
„VINO
atunci când răsare apusul
și
se duc la culcare diminețile!",
Ți-am
citit pe buze sărutul,
DE-AȘ
PUTEA aș rămâne ofrandă veșniciei,
după
trei ceasuri
de
REFLEXII NOCTURNE se auzi
primul
cântat al cocoșului,
Se
mai născuse o dimineața!
TE-AI
DUS după maci înfloriți în decembrie...
APRINDE
O STEA din Univers și cuvânt
Apoi,
culege răbdare și emoție
dintr-o
TRECERE de timp înmugurit.
Dacă
TE-NTREBI de unde se culeg vise
Nu
cred că vei ajunge la un răspuns.
Între
DESPĂRȚIRE și depărtare
nu
există sens unic,
Lacrima
de rouă albastră
căzută,
în tine, anotimp
te
va însoți în NOSTALGII
și
tăceri
eu,
CĂLĂTOR, prin tablouri de gheață
voi
răsări lângă AȘTEPTARE de muze
„CE
MULT AȘ VREA SĂ VII!", strigă umbra
dintre
două veacuri paralele,
într-un
veac tu, în alt veac eu...
Da!
MEDITAȚII TIMPURII
și
timp al poetului prin rouă și cuvânt,
Simt
COMPASIUNE pentru o tristețe blândă
purtată
de val și vânt
simt
cum UMBRA naște ploaie
iar
visul se-mbrățișează
în
cuvânt cu toamna...
(N.A.
- ce apare scris cu majusculă sunt titlurile unor poeme din volumul „Meditații timpurii″, autor Adrian Donca)
Vasile Bele, octombrie 2022
- președinte ASCIOR, filiala Baia Mare;
- membru L.S.R., filiala Cluj-Napoca;
- membru U.Z.P.R., filiala Vâlcea;
- Asociația Scriitorilor din Maramureș;
