Este de
pomină ce se întâmplă în România cârmuită și până la sânge secătuită de
tandemul Dan-Bolojan! Nu numai că actualul președinte calcă zdravăn pe urmele
predecesorului, cu vădita intenție (rentabilă pentru el, păguboasă pentru țară)
de a-l depăși într-ale tăiatului frunzelor la câini, și asta exact atunci când
se impune rezolvarea gravelor probleme cu care se confruntă românii (vezi
nebăgarea lui în seamă pe plan extern și neinspiratele lui drumeții pe plan
intern), respectiv prin celeritatea și seninătatea cu care continuă să-și
încalce promisiunile făcute în campania electorală din primăvară, dar favoritul
Ilie Bolojan, odată uns șeful Executivului și – cică – intens preocupat să
aducă bani la buget pentru potentați, înarmarea noastră și susținerea în
continuare a Ucrainei, l-a ajutat (!) pe straniul chiriaș de la Cotroceni să se
facă de râsul lumii cu solemnul său angajament scris că, dacă românii îl
votează și ajunge primul (ne)om în statul eșuat, în ruptul capului nu va admite
să crească Taxa pe Valoarea Adăugată (TVA).
Aâta
doar că tot el a trebuit să înghită gălușca, zâmbindu-le prostește milioanelor
de naivi păcăliți, după ce gașca bolojăniților, coalizați din interes
politico-economic, i-au demonstrat cu cifre și statistici ticluite că, fără așa
ceva (calea sigură de sărăcire a celor mulți), nu se poate în statul nostru
opresiv și mafiot, stat aflat la cheremul marilor tâlhari interni și externi,
cu toate că există o sumedenie de căi mult mai lesnicioase pentru aducerea de
însemnate sume la buget, fără necontenitul atentat la buzunarul cetățeanului.
Mai ales că hăurile din buget (deficitul de peste 9% și datoria externă de
circa 200 miliarde euro), n-au apărut nici cu știrea cetățenilor de rând și
nici spre folosul acestora, ci este rezultatul logic al tuturor guvernărilor
postdecembriste (deseori necalificate, mereu necinstite), ceea ce înseamnă că
enormul prejudiciu provocat avuției poporului de indivizi, dinastii, clici și
partide, ar putea fi recuperat prin aplicarea cu fermitate a Legii privind
declararea și controlul averii demnitarilor, magistraților, funcționarilor
publici și a unor persoane cu funcții de conducere (averea declarată la
începutul mandatului și cea existentă la sfârșitul acestuia), lege care doar cu
numele înlocuiește din 1996 eficienta și mult urâta Lege a ilicitului din anul
1968 (evident, urâtă de profitorii și ciocoii din perioada ceaușistă).
În
articolul Bani pentru România din
11iunie 2025, chiar eu am prezentat principalele trei căi „care ar contribui
simțitor și de îndată la însănătoșirea finanțelor statului”: (1)Impozitul progresiv, care „s-a aplicat
și continuă să se aplice în toate țările dezvoltate”; (2)Reducerea cheltuielilor și echilibrarea acestora cu veniturile (prin
disponibilizarea și/sau diminuarea
drepturilor salariale mai puțin sau deloc cuvenite, economii la nivel politico-guvernamental și la cele comunitare
inferioare – județ, municipiu, oraș, comună, regionalizarea și comasarea comunelor depopulate, desființarea funcției de viceprimar, recuperarea prejudiciilor); (3)Scutirea de întreaga datorie externă sau
măcar de cea mai mare parte din ea, prin dovezile prezentate creditorilor de
către experții români, cum că cele 200 de miliarde euro intră în categoria datoriilor odioase, potrivit sensului
atribuit acestei sintagme de economistul rus Alexander Naum Sack („O datorie
personală a puterii care a contractat-o, în consecință ea cade odată cu căderea
acestei puteri”).
Însă,
deși cândva mulți români cu discernământ (astăzi numărul lor s-a redus simțitor)
erau conștienți de necesitatea unei reforme și/sau a unui program de
austeritate (avem peste 1,3 milioane de bugetari, un raport de 1 la peste 100
între veniturile minime și cele de lux, o droaie de sinecuriști și de
habarniști în instituții, agenții, consilii, comisii și comitete etc.) și deși
se cam știu sfidătoarele avantaje financiar-materiale ale privilegiaților, în
principal ale magistraților (venituri lunare de mii de euro, pensionarea la
45-50 de ani, sporuri necuvenite, locuințe de protocol după pensionare și
pentru care plătesc chirii de 100-150 lei ș.a.m.d.), stare de lucruri
înfățișată de mine în articolul Să tot
fii magistrat în România din 25 iulie 2023 („Adică toți aceia care taie și
spânzură în țara asta oropsită, sunt plătiți regește pentru mulțimea erorilor
comise și a prestațiilor de tot rahatul în situații clare ca lumina zilei, iar
atunci când calcă zdravăn pe bec la întocmirea dosarului și pronunțarea
sentinței, ei «nu pot fi cercetați, reținuți, arestați, percheziționați sau
trimiși în judecată fără avizul ministrului Justiției» - vezi
daunele/despăgubirile plătite nedreptățiților nu de ei, judecători și
procurori, ci de statul român, după
hotărârile CEDO”), iată că acești atotputernici ai statului paralel nu numai că
au intrat în grevă pe o perioadă nedeterminată și nu numai că-și plâng de milă
(ba că veniturile lor ar fi cu mult mai mici ca cele vehiculate în spațiul
public, ba că muncesc pe rupte toți cei 4600 de judecători, ceea ce înseamnă 24
de juzi la 100.000 locuitori, pe când media europeană - la același număr de locuitori
– era în 2019-2020 de 21,5, iar în Franța de doar 11,5...și cu pensii mai mici),
dar mai nou chiar au trecut la contraatac – se răfuiesc cu politicienii
decidenți, care „instigă la violențe prin minciunile spuse la adresa lor”.
Fiind
compus din cei mai cu moț oameni ai legii (nu neaparat și ai dreptății!),
Consiliul Suprem al Magistraturii nu putea în situația invocată să nu facă
sesizare la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție (pentru
„fapte de pedofilie îndreptate împotriva membrilor de familie ai unor
judecători”) și să nu facă următoarele precizări pentru tot românul prost de
bun: (a)„(...)veniturile mari sunt ca o compensație pentru viața privată de
libertăți și că pensiile și salariile nu sunt atât de mari pe cât s-a susținut
până acuma”; (b)„(...)volumul mare de muncă este un alt factor care își pune
amprenta pe întreaga activitate”; (c)„(...)în ceea ce privește venitul brut și
cel net al unui judecător la început de carieră, analiza datelor comunicate de
27 de state indică faptul că România se situează pe locul 20, cu un venit
similar celui din Lituania”; (d)„În ceea ce privește pensia de serviciu,
reamintim că în România există astăzi peste 215.000 pensii de serviciu, din
care doar în jur de 5000 sunt cele ale magistraților”, ocupând „un procent de
maximum 4% din totalul pensiilor de serviciu”...
Tot ce
se poate ca bolojăniții să fie bine intenționați în încercarea lor disperată
de-a scoate bani chiar și din piatră seacă prin economii, disponibilizări,
desființarea unor sinecuri etc. Însă, zic eu, nu numai că alta trebuia să fie
ordinea pachetelor de măsuri (de ce s-a început cu cei mulți și nevoiași, nu cu
înciocoiții și vinovații de dezastru?!), dar haosul spre care este împins
învățământul, îndeosebi cel preuniversitar, de către sinistrul ministru Daniel
David, rezultă cu claritate atât din justele critici și avertismente ale specialiștilor,
cât și din prelungitele proteste la nivel național ale dascălilor .
Da, căci
în aberanta goană după o posibilă economie de circa 400 de milioane lei (taman
subvenția pentru partide), prin mărirea normei didactice la 20 de ore, tăieri
de burse și disponibilizări masive,
oficialilor li se pare absolut firesc să ajute firmele unor ortaci cu zeci de
milioane (vasăzică pentru alde ăștia sunt bani!) și – prin netaxarea marilor
companii cu 1% - să piardă aproximativ un miliard și două sute milioane lei.
Și
iarăși spun că, indiferent de ordinea măsurilor de austeritate, categoriile
noastre socio- profesionale s-ar fi
condus în gândire și acțiune după neaoșa „rețetă” a lui I.L.Caragiale: ori „Să
fie reformă, dar pe noi să nu ne afecteze cu nimic”, ori și mai bine „Să fie
orice, dar să nu se schimbe nimic în olatul nostru”...
Sighetu
Marmației,
George PETROVAI
4 sept. 2025
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu