capătul proprietății
pe lemne erau chitanțe,
sobele aveau numere de serie,
cărbunele venea din mine cu contract.
dar fumul nu are acte.
nimeni nu semnează de recepție pe cer.
iese din coșuri ca o amintire
care și-a uitat protagoniștii,
își lasă poalele peste grădinile zgâlțâite de culori,
șterge acoperișuri cu pârși prin jgheaburi,
nimeni apt nu spune:
„ăsta e fumul meu.”
așa arată sfârșitul oricărei proprietăți:
o fantomă care-ți intră în ochi
și nu-ți mai iese niciodată
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu