1 Decembrie - Ziua Națională a României! Vivat!

 

Ziua Națională a României. Parada militară de 1 Decembrie 2025

Ziua Națională a României este marcată în fiecare an prin ceremonii militare și evenimente culturale organizate în București și în principalele orașe ale țării.

 Luni, 1 decembrie 2025, capitala devine centrul manifestărilor oficiale, cu o paradă militară impresionantă la Arcul de Triumf. Peste 2.900 de militari, 220 de mijloace tehnice și 45 de aeronave vor participa la ceremonia care începe la ora 11:00.

Ceremonia oficială a paradei militare de Ziua Națională începe la ora 11:00 în Piața Arcul de Triumf. Evenimentul debutează cu intonarea Imnului Național, însoțită de 21 de salve de tun trase în zona de sud-est a Parcului Regele Mihai I, conform tradiției militare. Defilarea propriu-zisă a detașamentelor militare și a tehnicii de luptă se va desfășura între orele 11:10 și 12:30.

Organizatorii recomandă publicului să ajungă în zonă cu cel puțin o oră înainte de începerea ceremoniei, pentru a asigura o poziționare favorabilă, având în vedere aglomerația anticipată.

Participanții la evenimentele din Capitală sunt sfătuiți să se echipeze corespunzător condițiilor meteorologice din decembrie și să folosească transportul în comun pentru deplasarea în zona Arcului de Triumf.

                                                      ***

Instituţia Prefectului, Primăria Municipiului Baia Mare și Garnizoana Baia Mare anunță organizarea unei serii de manifestări dedicate Zilei Naționale a României, ce vor avea loc luni, 1 decembrie 2025, începând cu ora 11:00. Ceremonialul militar și religios este programat să înceapă la ora 11:00, pe Bulevardul Unirii, în zona Catedralei Episcopale „Sfânta Treime”. Evenimentul va debuta cu prezentarea onorului, salutarea Drapelelor de Luptă și trecerea în revistă a Detașamentului de Onoare, marcând astfel momentul solemn al zilei.

După încheierea oficială a ceremoniei, autoritățile locale și județene vor continua programul dedicat Zilei Naționale cu o serie de activități publice. Pe Bulevardul Unirii va putea fi admirată tehnica din dotarea structurilor Ministerului Afacerilor Interne, a Serviciului Public Județean Salvamont și a Direcției Generale Poliția Locală. De asemenea, pe platoul din fața Palatului Administrativ (fostul sediu BCR) va avea loc un moment artistic cu interpretări de cântece patriotice.

GDL

Adunarea Generală a Sindicatului din Administrație Maramureș-președintele Nicolae Mureșan, a fost reales!

Vineri, 28 noiembrie, a avut loc Adunarea Generală a Sindicatului din Administrație Maramureș. Nicolae Mureșan, a fost reales în funcția de președinte și a fost ales Biroul Executiv pe următorii 4 ani.

La Adunarea Generală a Sindicatelor din Administrație a luat parte Bogdan Șchiop, președintele Federației Naționale a Sindicatelor din Administrație și Florin Hossu, președintele Cartel Alfa Maramureș.
”Este un vot care mă onorează, dar în același timp mă obligă la a continua activitatea de consolidare a drepturilor și de apărarea drepturilor colegilor noștri pe care îi reprezentăm, sunt peste 40 de grupe sindicale în unitățile administrativ teritoriale și instituțiile maramureșene de la Primăria Baia Mare, Consiliul Județean Maramureș, ITM, DGASPC, primăriile unor orașe din județul Maramureș, al căror interese le reprezentăm atât la nivel local, cât și la nivel central, ne străduim să obținem cât mai bune rezultate prin activitatea pe care o desfășurăm”, a declarat Nicolae Mureșan, președintele Sindicatului din Administrație Maramureș.

Pe 18 decembrie 2025, va avea loc un miting la București la care vor participa și membrii Sindicatului din Administrație Maramureș.

 Sursa: MaraMedia

Supărarea primarului...

Minaur Baia Mare a pierdut acasă cu o echipă de care n-a auzit nimeni, Crișul Sântandrei, scor 1-4, reușind astfel „performanța” de a pierde primul loc în clasament.

Și, cum în etapa următoare gloabele noastre vor juca în deplasare la Zalău, echipă aflată la doar un punct în spate, e de așteptat ca să ajungă pe locul trei.

Rușinea și umilința pricinuite de comportarea mizerabilă a șmecherașilor cu aere de fotbaliști, l-a supărat rău pe primarul Ioan Doru Dăncuș, așa cum se vede din intervenția sa scrisă:

„O echipă al cărei obiectiv este promovarea în Liga 2 și care pierde două meciuri la rând, cel de astăzi la un scor absolut rușinos de 1-4, acasă, împotriva unei formații mediocre, nu are cum să reprezinte clubul Minaur și Baia Mare! Iar asta o spun cu tot respectul față de adversarii noștri.

Pe cât de mult prestigiu au adus astăzi campionii noștri de la CSM Știința Baia Mare orașului și băimărenilor, prin calificarea în finala Cupei României la Rugby, pe atât de multă rușine a adus echipa de fotbal a orașului. O echipă care pare mai degrabă dornică de retrogradare, dacă asta e ceea ce arată pe teren. Pe actualul Stadion „Viorel Mateianu" unde, odată, obțineam un egal împotriva Real Madrid!

Le plătim salariile din bugetul orașului. Ne străduim să îi susținem și să îi promovăm. Găsim soluții să le oferim tot ce au nevoie pentru a performa. Singurul lucru pe care nu îl facem este să intrăm pe teren în locul lor.

Spre deosebire, băieții de la secția de handbal care au învins zilele trecute campioana Sloveniei, iar astăzi au făcut egal cu Potaissa Turda, una dintre pretendentele la podiumul campionatului! Asta în timp ce fetele de la Minaur au obținut calificarea în grupele EHF European League!

Da, sunt încă multe de îmbunătățit, la fel ca peste tot. Dar nu există scuze pentru lipsa de caracter, de orgoliu și de iubire față de culorile acestui club!

Așadar, le transmit clar tuturor, de la jucători la antrenori și până la conducere: cei care nu înțeleg obiectivul asumat și spiritul Minaur vor avea suficient timp să se relaxeze, începând cu iarna aceasta. Sau, de ce nu, chiar de mâine!”

Doamne, ajută! E păcat să-i mai lași pe împiedicații ăștia să se chinuie în neputință. Stop și gata! La Drusal cu ei, deși nici acolo nu cred că pot face față...

Gr. C.

Școala Mireșu Mare prezentă în paginile revistei „Al cincilea anotimp” nr. 8/2025

 

Semnalez faptul că despre un eveniment cu tradiție la Școala Gimnazială Mireșu Mare (director prof. Dorca Raul, director adjunct Zah Monica) „Serbările Toamnei, ediția XXII, a fost consemnat în paginile de început ale prestigioasei reviste de cultură și civilizație a Cenaclului „EXPRESIA IDEII” - AL CINCILEA ANOTIMP, nr. 8 (septembrie, octombrie, noiembrie 2025), ISSN 3061-6875 ISSN-L3061-6875, prin grija prof. Dragoș Gelu (membru de onoare al publicației fondate de către scriitoarea și profesoara Bendou Mariana). Mulțumim pentru spațiul oferit!

În paginile de mare intensitate informativă și spirituală vom regăsi rubrici deja consacrate, dar și unele noi care vor stârni interesul și curiozitatea cititorilor,  precum: „Evenimente și întâlniri”, „Medalion literar”, „Texte evidențiate”, „Tradiții și spiritualitate”, „Critică literară”, „Cele șapte arte”, „Poezie”, „Portret de autor”, „Om și societate”, „Șoapte de iubire”, „Eseuri”, „Biblioteca Marianei”, „Călători și călătorii”, „Publicații recomandate”, „Premiile revistei”, „Experiment literar”, „Interviuri”, etc

La final, vă las în compania vorbelor doamnei scriitoare Bendou Mariana, care spun multe despre demersul cultural și educațional al revistei: „Chiar dacã publicaţia “Al cincilea anotimp” trateazã subiecte şi prezintã autori din diverse colţuri ale lumii, ea îşi rezervã totuşi o preferinţã naţionalistã reliefând dragostea pentru România şi poporul român, pentru valorile şi tradiţiile acestora, militeazã pentru pãstrarea şi promovarea identitãţii naţionale ceea ce îi conferã acestei reviste, cel puţin din punctul nostru de vedere, unicitate şi distincţie. Considerãm demn de remarcat şi de reţinut acest ultim aspect, mai ales în condiţiile actuale ale liberalizãrii presei care a generat o inflaţie de reviste culturale supuse riscului imitaţiei şi autoimitaţiei... Revista “Al cincilea anotimp” nu este o publicaţie comodã şi prea lesne de realizat, pentru cã îi propune cititorului nu doar materiale dintr-o paletã foarte amplã şi complexã de domenii ci îl şi obligã la interacţiune, la reflecţii ori schimbãri. Prin intermediul Cenaclului literar - artistic numit “EXPRESIA IDEII”, oameni de cultură valoroşi, provenind din diverse domenii şi medii sociale, au înţeles ca să-şi manifeste împreună talentul de care dispun în vederea unor nobile finalităţi şi prin intermediul variatelor instrumente informatice pe care le pune la dispoziţie astãzi tuturor reţeaua de internet numitã facebook! Felicitãri şi mulţumiri tuturor! În speranţa cã revista"Al cincilea anotimp” va reuşi oarecum sã se ridice la nivelul aşteptãrilor dumneavoastrã, redacţia publicaţiei vã doreşte multã sãnãtate, lecturã plãcutã şi spor la scris!”. 

Primiți din Maramureș, de Ziua Națională a României, felicitările noastre sincere!

Gelu DRAGOȘ, UZPR

Despre evreii din Chioar

 

Nu îmi place să merg la înmormântări și, după cum am mai zis, nu m-aș duce nici la a mea! Mă mai duc la câte un priveghi, mai stau de vorbă cu oamenii, mai aud câte ceva despre ce a fost sau sperăm să (nu) fie. De la Vasile Lupuțiu (Țâca (după cum îl știam noi de când era mic), Blondu' (după cum e știut prin Șomcuta) am aflat multe lucruri sâmbătă seara. Printre altele, mi-a zis că a fost ghetou în Văleni, în zona unde a fost apoi sediul CAP-ului, unde au fost adunați evreii din sat, ce urmau să fie duși în lagărele de exterminare. I-au ținut trei zile acolo, fără apă și mâncare, păziți de jandarmi maghiari. Oamenilor din sat li s-a făcut milă de ei și au găsit o cale de a le duce apă și mâncare. Reghina Gavriș, care atunci avea cam 8 ani, a fost trimisă să le ducă evreilor un coș cu fân. Jandarmii au râs, spunând că asta li se dă voie să mănânce. Numai că sub fân erau cocuți, făcuți de vălenășițe.

După vreo 30 de ani, prin anii 70, unul dintre evrei s-a întors în sat, și-a adus aminte de episod și a căutat-o pe lelea Reghina. Soțul ei, om cu situație financiară bună, a negociat să cumpere mașina cu care venise evreul. Arăta altfel decât Daciile comuniste... Acesta i-a zis că i-o vinde, numai că ar avea de plătit vamă cam de trei ori prețul mașinii. Tranzacția a căzut.

Acum în sat nu mai este niciun evreu, a rămas doar un cimitir cu câteva pietre funerare. Cel puțin așa era cu zeci de ani în urmă, îl vedeam când mergeam prin Tămâieni, către Șomcuta. Mai este un evreu în Șomcuta Mare. Pe vremea când eram la ”Glasul Maramureșului”, am scris despre el. Am aflat că mai trăiește și tot singurul evreu din zonă a rămas...

Ioan BUDA TZETZU

În sfârșit se face lumină în ceea ce privește petardele și pocnitorile periculoase!

 

Petardele periculoase, interzise definitiv. Amenzi de până la 75.000 lei pentru cine nu respectă noile reguli.

În România, petardele considerate periculoase au fost interzise definitiv, după ce autoritățile au raportat un număr tot mai mare de accidente, răni grave și incendii provocate de materialele pirotehnice folosite ilegal.

Noile reglementări aduc amenzi uriașe, de până la 75.000 lei, pentru orice persoană sau firmă care:

• comercializează petarde neautorizate

• folosește materiale pirotehnice interzise

• aprinde artificii în zone unde este ilegal

• nu respectă normele de siguranță și transport

Poliția atrage atenția că sancțiunile pot fi aplicate pe loc, iar în cazurile grave poate fi întocmit și dosar penal.

Petardele din categoriile F2, F3 și F4 – cele care produc zgomote puternice sau pot provoca explozii – sunt acum strict interzise pentru populație.

Singurele artificii permise sunt cele decorative, de mică intensitate, folosite în spații private și cumpărate doar de la comercianți autorizați.

Autoritățile spun că măsura vine pentru a proteja:

• copiii

• animalele

• persoanele vârstnice

• proprietățile

și pentru a reduce numărul accidentelor din perioada sărbătorilor.

C.L.

PATRIA ŞI OŞTIREA

În fiecare an, la 1 Decembrie, românii au fericitul prilej de a sărbători Ziua Națională României. Un prilej pentru reflecție, pentru meditație asupra destinului nostru ca români, ca neam, ca țară. A fi român înseamnă să iubești numele de român, pământul, neamul și țara. A fi român înseamnă să înțelegi că valorile nu se cumpără, ci se trăiesc: Dumnezeu, familia, Patria. Înseamnă să porți tricolorul nu doar pe balcon, pe casă, pe mașină. Nu. Ci să-l porți veșnic în inima și în sufletul tău. A fi român înseamnă să știi că darul nu se cumpără și harul nu se negociază. Să știi că între un „lasă că merge și-așa” și un „hai că se poate”, e o lume întreagă de potențial nevalorificat. A fi român e un legământ nevăzut cu glia, cu limba, cu credința, cu neamul. Și o datorie imensă față de generațiile viitoare.

Așezată la răscruce de drumuri europene și interese politice, România, în decursul istoriei bimilenare, și-a probat răbdarea, curajul, eroismul și patriotismul cetățenilor ei. Așadar, sunt cunoscute vitejia, eroismul și patriotismul marilor voievozi români (Mircea cel Bătrân, sfântul voievod Ștefan cel Mare, Mihai Viteazul, Bine-credinciosul voievod Constantin Vodă Brâncoveanu ș. a.), precum și ale marilor comandanţi, precum mareşalul Averescu, Prezan, generalii Eremia Grigorescu, Dăscălescu, Dragalina, şi mulţi alţii, caractere exemplare de mare forţă morală şi militară, care au luptat până la supremul sacrificiu, apărând glia, neamul și credința strămoșească. Este semnificativ și profund răspunsul dat de voievodul Mircea cel Bătrân lui Baiazid (1395) „Eu îmi apăr sărăcia și nevoile și neamul”.

Patria înseamnă țara ta, locul unde te-ai născut, unde-ți sunt rădăcinile. Patria înseamnă trecutul, prezentul și viitorul tău și al generațiilor viitoare. Creștinii vorbesc de două patrii: patria pământească și patria cerească. Ai datoria să îți iubești Patria, pentru că ea te-a educat, te-a făcut să însemni ceva pentru oameni, ți-a dat respectul și demnitatea ce ți se cuvine. Patria înseamnă totul. Desigur că patria cerească este mult mai scumpă și mai vrednică de cinstire decât aceasta, fiindcă este veșnică. Ai datoria să îl cinstești pe Părintele acestei Patrii care este Dumnezeu.

Oștirea a fost, este și trebuie să fie în continuare o instituție de prestigiu a statului nostru, păstrătoarea tradițiilor militare și a valorilor de înaltă ținută etică, spirituală, militară și civică: adevărul, dreptatea, demnitatea, onoarea, gloria, iar membrii armatei, fie că sunt ofițeri, subofițeri, maiștrii militari, gradați profesioniști, voluntari sau personal civil contractual, trebuie să fie tot mai respectați de societatea civilă, de instituțiile statului, de guvern, pentru că ei sunt cei care își riscă viața în orice moment, în țară sau în afara acesteia, pentru apărarea interesului național al României și nu numai. Cu toate că a fost pângărită, în ultimii douăzeci de ani de politicieni, iar militarii au fost umiliți, armata trebuie să fie armată și să nu uite niciodată că este o putere, și-un stâlp de bază al societății.

Ostaşul nu este impresionat şi uimit de nimic, el pune în practică din cunoştinţele acumulate. Un strălucit strateg de oşti întrebat fiind: cum poate omul deveni erou, el a răspuns; „Pot să spun cum să ajungi soldat nemuritor ... să ai mari comandanţi”. Pentru că întâmplarea nu ajută decât spiritele pregătite. Iar, trăsăturile esenţiale ale ostaşului foarte bine pregătit pentru a se confrunta cu spaimele morţii sunt curajul şi îndrăsneala, aşa cum avea să ne prevină şi marele Plutarh: „Nimic nu este de necucerit pentru cei curajoşi, nimic nu este greu pentru cei îndrăsneţi!”. Instituţia soldatului este una de vocaţie, dar şi de cunoaştere.

Aşadar, orice am spune şi orice am face, fie că ne convine sau nu, armata trebuie să fie armată şi să-şi îndeplinească cu dăruire şi devotament misiunea ei istorică, după îndemnul marelui istoric Nicolae Bălcescu: „Nu ziceţi suntem slabi! Când Dumnezeu dă o misie dă şi puterea de-a o împlini. Nu ziceţi suntem puţini! Ei erau numai doisprezece, acei apostoli care reformară lumea. Dar ei au izbutit căci aveau în inimile lor dragostea umanităţii şi jertfirea. Fie acestea şi simţămintele dumneavoastră şi veţi regenera armata. Dară, doamnelor şi domnilor, o veţi regenera!”

Cu prilejul Zilei Naționale a României, Statul Major al Apărării prin cele patru categorii de forţe armate (forţele terestre, forţele aeriene, forţele navale, forțele de operații speciale) și Ministerul Afacerilor Externe, în București și Alba Iulia, desfășoară ample parade militare, iar în celelalte garnizoanele militare din municipii, organizează şi desfăşoară ceremonii militare şi religioase dedicate acestui mare eveniment din viaţa neamului românesc.

La mulți ani, România!

La mulți ani, români, oriunde vă veți afla!

Comandor (r) Ştefan Popa

Vasile Goldiș – profesorul care a pus în cuvinte Marea Unire și a refuzat „osul de ros” oferit la Budapesta

Origini modeste, destin incomod pentru imperiu

Vasile Goldiș s-a născut în 1862, în județul Arad.

Chiar și azi, istorici încă se contrazic asupra locului exact:

Seleuș–Cigărel – așa cum a scris chiar el în Autobiografie;

sau Mocirla / Lunca Teuzului (localitate care azi îi poartă numele și aparține de comuna Beliu).

Școala primară a început-o la Cermei, unde tatăl său era preot ortodox.

În anul 1881, a absolvit ca șef de promoție Gimnaziul Superior din Arad – actualul Colegiu Național „Moise Nicoară”.

De acolo, drumul lui a ieșit repede din „normal”.

Budapesta, Viena și ideea care nu îl mai lăsa să doarmă

Ca bursier al Episcopiei Ortodoxe Române, Goldiș a studiat la Budapesta și Viena, mari centre universitare ale vremii. A obținut diploma de profesor de istorie și limba latină.

În paralel, s-a implicat în societățile studențești românești:

„Petru Maior” la Budapesta;

„România Jună” la Viena – organizație culturală a tinerilor români din imperiu.

Mai târziu avea să scrie, cu un amestec de emoție și luciditate:

„În sufletele noastre tinere s-a plămădit intensificarea luptei pentru a grăbi realizarea sfântului ideal ce ne îndulcea viața și ne întărea sufletele.”

Tradus în limbajul de azi: acolo a înțeles că nu mai era loc de jumătăți de măsură.

Profesor printre români, nu „printre străini”

După un an de profesorat la Liceul de stat de aplicație „Eötvös” din Budapesta, i s-a oferit un drum mai comod: putea rămâne „la centru”, cu carieră sigură între străini.

În schimb, a acceptat propunerea episcopului Ioan Popasu și a mers profesor la Preparandia din Caransebeș (școală de formare a învățătorilor români) între 1886–1889.

Apoi, între 1889–1901, a predat la Liceul ortodox român din Brașov – actualul Colegiu Național „Andrei Șaguna”.

În Jurnalul său, nota simplu, dar tăios:

„Îmi pare bine că n-am acceptat să rămân printre străini. Neamul meu are mare nevoie de mine și eu vreau să fiu la înălțimea veacului ce vine.”

Nu era o poză pentru afiș. Era o alegere de viață care urma să-l coste confort, carieră, liniște.

Aradul – tipografie, școală de fete și începutul luptei pe față

Din anul 1901, Goldiș a devenit:

profesor și director la Școala română civilă de fete din Arad;

secretar consistorial al Episcopiei ortodoxe române din Arad;

apoi, din 1905, director al Asociațiunii arădene (o structură locală cu rol cultural și comunitar).

Între anii 1906–1910, a fost deputat de Radna în Parlamentul de la Budapesta. Acolo, nu s-a mulțumit cu prezența de decor. S-a remarcat prin:

discursuri dure, directe;

refuzul oricărui compromis când venea vorba de drepturile românilor.

Când contele Apponyi i-a oferit o funcție de consilier ministerial, Goldiș nu a ezitat:

„N-am venit aici să-mi câștig vr-un os de ros, ci am venit să lupt pentru drepturile națiunii mele. Dați acestei națiuni drepturile ce i se cuvin, mie nu-mi trebuiește nimic”.

Într-un timp în care oportunismul era regulă, replica lui a sunat aproape periculos.

„Românul” – ziarul care a devenit voce de națiune

În anul 1911, Vasile Goldiș a fost numit director executiv al Institutului tipografic „Concordia” din Arad. Scopul era clar:

editarea ziarului „Românul”;

tipărirea de cărți în limba română.

Sub conducerea lui, „Românul” a devenit:

„vocea națiunii”;

oficiosul Partidului Național Român (PNR) – principala formațiune a românilor din Transilvania de atunci.

Obiectivul declarat:

„Recunoașterea și asigurarea ființei naționale a poporului român și garantarea acestei recunoașteri prin validitatea ideologică a națiunii noastre în raport cu însemnătatea sa numerică, economică și culturală.”

În 1916, guvernul maghiar a impus o declarație de fidelitate. Goldiș a refuzat să o semneze.

Consecința: suspendarea ziarului „Românul”. Publicația a reapărut abia în noiembrie 1918, când istoria deja se schimbase.

Toamna lui 1918: cuvintele lui devin arme

Pe 12 octombrie 1918, la Oradea, Vasile Goldiș a participat la întrunirea Comitetului Executiv al PNR.

Acolo, el a redactat „Declarația privind dreptul de autodeterminare al românilor din Transilvania”, document citit în 18 octombrie 1918 de Alexandru Vaida-Voevod în Parlamentul de la Budapesta.

Au urmat câteva săptămâni în care totul se putea prăbuși sau construi:

pe 30 octombrie 1918, a militat pentru formarea Consiliului Național Român Central (CNRC) – organism care reprezenta românii din Transilvania;

a devenit unul dintre cei 12 membri ai acestuia;

a redactat „Nota ultimativă” din 9 noiembrie 1918, prin care CNRC cerea guvernului maghiar o declarație oficială de recunoaștere a preluării puterii în Transilvania de către români.

După eșecul tratativelor din 13–14 noiembrie, purtate la Arad, presiunea a crescut. Unii doreau proclamarea imediată a Unirii, printr-un cerc restrâns de lideri.

Goldiș s-a opus.

A considerat că o hotărâre atât de mare nu trebuia să fie vreodată atacată pe motiv că a fost decisă „de câțiva”.

„Către popoarele lumii” și chemarea către Alba Iulia

Ca să scoată hotărârea din zona negocierilor de culise, Vasile Goldiș a redactat:

manifestul „Către popoarele lumii” – tipărit în română, franceză și engleză, trimis ziarelor de circulație internațională și difuzat prin stația de telegrafie din Praga;

„Convocatorul Adunării Naționale de la Alba Iulia”, publicat și în „Românul”, cu imperativul limpede: „Istoria ne cheamă la fapte!”

El a fost cel care, la 1 Decembrie 1918, a prezentat în fața celor 1.228 de delegați ai națiunii române „Rezoluția Marii Adunări Naționale de la Alba Iulia” – documentul care consfințea Unirea Transilvaniei cu România.

Momentul acesta a fost apogeul unei vieți puse în slujba unei idei.

După Unire: funcții, dezamăgiri și retragere

După 1 Decembrie 1918, ca recunoaștere a rolului său, Vasile Goldiș a fost:

ales în Marele Sfat Național;

membru al Consiliului Dirigent – instituția care administra Transilvania până la integrarea completă, unde a condus portofoliul Instrucțiunii, Cultelor și Naționalităților;

pus în fruntea delegației (alături de Miron Cristea, Alexandru Vaida-Voevod, Iuliu Hossu, Caius Brediceanu) care a prezentat Regelui Ferdinand actele Unirii.

În anul 1918, a fost ales membru de onoare al Academiei Române.

În anul 1923, a devenit președinte al Astrei – asociație culturală uriașă pentru epocă, în cadrul căreia s-a dedicat mai ales înființării bibliotecilor sătești.

A fost deputat în Parlamentul României și a făcut parte din mai multe guverne ale României Mari (cabinetele Brătianu și Averescu).

Dar, treptat, entuziasmul primilor ani de după Unire s-a lovit de realități dure, interese, jocuri de culise.

Dezamăgit, Vasile Goldiș s-a retras în locuința sa din vechea clădire a ziarului „Românul” din Arad. De acolo, cel care rostise rezoluția de la Alba Iulia a privit, în tăcere, cum idealurile se ciocneau de micimi omenești.

„Cad pe rând brazii din pădurea Ardealului”

În 1934, la moartea lui, i s-au organizat funeralii naționale.

A fost înhumat la Cimitirul Eternitatea din Arad.

Fostul său elev, poetul Octavian Goga, a spus atunci, cu voce frântă: „Cad pe rând brazii din pădurea Ardealului.”

Tot el îl numise pe Vasile Goldiș, cu ani înainte, „părinte al patriei”.

Astăzi, memoria sa este ținută vie prin:

monumente de for public;

instituții care îi poartă numele:

- Universitatea de Vest „Vasile Goldiș” din Arad;

- Colegiu Național, Colegiu Particular;

- Muzeu Memorial;

- Inspectoratul pentru Situații de Urgență „Vasile Goldiș”;

străzi și chiar localități botezate după el.

Ce rămâne, dincolo de statui

Vasile Goldiș a fost profesor, ziarist, deputat, organizator, vizionar.

Dar, dincolo de titluri, a rămas ceva mai greu de dus: standardul.

A refuzat „osul de ros”.

A transformat un ziar în voce de națiune.

A scris texte care au mișcat frontiere.

Și, când gloria s-a instalat, a ales să se retragă discret, nu să se agațe de ea.

Într-o epocă în care totul se reducea ușor la compromis, el a preferat să rămână incomod.

Iar asta ne lasă, nouă, o întrebare neliniștitoare: câți dintre cei care vorbesc azi în numele „națiunii” ar mai refuza un „os de ros” așa cum a făcut-o Vasile Goldiș?

C.L.