Un prieten stabilit
în Canada compară România de azi cu statuia lui Mihai Eminescu din Montreal,
unde Poetul naţional este sculptat cu un palton până la glezne dar cu capul gol
şi ...desculţ! În fapt, amicul meu mi-a sugerat telefonic că l-au dorit aşa,
ironizând până la urmă un simbol al României şi comparându-l pe patriotul,
poetul genial şi ziaristul nepereche Eminescu cu un ...cerşetor!
Păi, cum o duc
majoritatea românilor azi?! Faceţi un studiu, un sondaj în satele româneşti şi
vedeţi ce mănâncă grosul populaţiei! Nici nu mă gândesc la cei care sunt
şomeri, lucrează cu ziua şi au prunci de întreţinut sau sunt în şomaj tehnic!
Dar noi, şi mă refer strict la cei care ne conduc, nu au nici o grijă de viaţa
amărâtă a poporului nostru! Ei doresc pe cutare sau cutare să conducă justiţia,
ei doresc pe „x” la CSM, pe „y” la DIICOT, domnul preşedinte T.B. vrea să
conducă nave până mai ieri şi îşi prelungeşte carnetul de navigator ca apoi să
se răzgândească brusc şi vrea să conducă un partid după terminarea mandatului,
Preafericitul vrea să termine „Catedrala Neamului”( la fel de impunătoare ca
„Turnul Babilon” cândva ) şi cere bani tot mai mulţi pe an ce trece cu toate că
preoţii şi bisericile se înmulţesc iar enoriaşii din ele scad simţitor.
Aşa că, nu prea
m-am supărat pe româno-canadianul meu, din moment ce aflu că bugetul apărării a
crescut cu 15% faţă de anul trecut iar cel al serviciilor secrete cu şi mai
mult, de parcă ar fi România pe picior de război sau Doamne fereşte, am
construi bomba atomică şi serviciile ar trebui să-i „bruieze” pe inamici şi
să-i pună pe o pistă falsă!
Lipsa de strategie pe termen lung cu ţara asta
( din 1990 până azi ) a noastră, a celor mulţi, legile proaste şi corupţia din
justiţie, lipsa educaţiei sănătoase datorită unui sistem prost plătit,
neatrăgător şi a schimbărilor prea dese a L.E.N., analfabetismul electoral, aplecarea
aleşilor noştri prea des şi tot timpul a capului, a coloanei vertebrale în faţa
instituţiilor din Uniunea Europeană, a F.M.I-ului, a tuturor care vorbesc o
altă limbă - a făcut din România o ţară, care poate fi comparată, de cineva
care nu are grija zilei de mâine, nu are stresul cotidian şi nu trăieşte într-o
instabilitate şi prostie la maxim – cu statuia lui Eminescu! Măgulitor pentru
noi cei de aici, de acasă, cu comparaţia! Dar ce facem cu viitorul copiilor
noştri, că „luminiţa de la capătul tunelului” nu s-a arătat iar „vara nu-i ca
iarna” s-a mai schimbat şi nu poate fi luat ca un aforism sau dicton numai dacă
mă gândesc că de Crăciun era un noroi de plângeau covoarele persane!
Deocamdată,
politicienii noştri şi preşedinţii republicii după 1990 terminaţi cu „...escu”
au câştigat lupte mici, personale, au îndatorat România uitând că astfel vom fi
puşi la zid de chiar „prietenii noştri”care acum dictează cu neruşinare ce şi
cum să se facă în România! Ce să mai spui acum ?! Ei, politicienii după 1990 şi cei de azi, vor rămâne tot aşa de mici
ca faptele lor!!!
Gelu DRAGOŞ
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu