marți, 25 februarie 2014

Cuvinte-ncuminție XIX (Pilule fără efecte secundare)


1.Mincinosul de jos minte pentru a putea exista, mincinosul de sus există pentru a putea minți.
            2.Din om tupeul face-un mincinos, ce-n timp prin zel va fi faimos.
            3.Oricât ar fi de mic un infinit, nu-și pierde-al său nemărginit.
            4.Că-i mic un infinit sau că e mare, de logică-i la-aceeași depărtare.
            5.Infinitul – zburdălnicia finitului scăpat din legătoarea raționalului.
            6.Incultul nu-i atâta de nociv ca falsul cult mereu activ.
            7.Strict necesarul nu-i la fel pentru bogat și pentr-un biet de el.
            8.Când pasărea-i înfometată, cântă mai fain ca niciodată.
            9.De la Dumnezeu cer pace până și aceia care refuză să-și lase semenii în pace.
            10.Justiția la om nu caută căință, ci-și vrea voința peste a lui voință.
            11.Îmbătrînită-n rele și absurdă, justiția română nu-i doar oarbă ci și surdă.
            12.Paradoxul justiției: Cu cât apar mai multe legi, cu-atâta-s mai multe fărădelegi.
            13.Când legea-i bine întocmită, nu trebuie cu alte legi proptită.
            14.Cum legile-s folositoare
            în primul rând pentru borfași,
            ai următoarea-ncredințare:
            va fi justiție corectă
            când juzii vor fi...îngerași!
            15.Justiția pentru plevușcă-i doar năvod,
            căci peștii mari cu dinții legii-l rod.
            16.Nelegiuirea-n țară guvernează, ai legii oameni când o priveghează.
            17.Decât cu legea-n spate ne-ncetat, mai bine-n spatele legii curat.
            18.Oricât e cineva de galonat, de n-are minte-i tot zero barat.
            19.Mai marii hoților fac legi fără cusur,
            ca treaba la furat să meargă șnur.
            20.De când penalii-s prieteni cu legile la toartă,
            hoția-n România a devenit o artă.
            21.Oricât am vrea să stăm pe loc, nu-s halte-n viață spre soroc.
            22.Timpul este aliatul de nădejde al valorii în confruntarea sa cu nonvaloarea.
            23.Valoarea îndoielnică – varianta îmbunătățită a nonvalorii prin sporul de aroganță și perfidie.
            24.Prejudecata – judecata sortită să nu se maturizeze niciodată, cu toate astea capabilă ca din când în când să-i vâre logicii pumnul în gură.
            25.Doar unul fără judecată-i înclinat să-i judece pe alții, sperând că n-o să fie judecat.

            Sighetu Marmației,                                                      George PETROVAI

                20 dec. 2013

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu