Poesis – Vasile BELE

poemul rătăcirii mele

bună dimineața!

...

abia m-am trezit din noapte

înainte să adorm nici n-am avut timp

să vorbesc cu mine

să mă analizez să mă întreb și să-mi răspund unor întrebări

pentru că am și ajuns ziua de AZI

...

azi ... azi ... îmi doresc

azi îmi doresc să mă întâlnesc cu fericirea

azi îmi doresc să ofer nu o clipă de iubire

ci o veșnicie de iubire

azi îmi doresc să fiu prieten cu toată lumea

azi îmi doresc să nu mă cert cu nimeni

azi îmi doresc să fiu mai înțelegător

azi îmi doresc să arunc înspre prieteni

cu bunătate

azi îmi doresc să fac doar lucruri minunate

azi îmi doresc să rostesc o rugăciune

mâine o să-mi doresc să pot rosti două

poimâine trei

azi îmi doresc să fiu mai prietenos ca niciodată

azi îmi doresc să fiu astfel încât

nici prietenii să nu mă mai recunoască

azi îmi doresc să fiu eu

azi îmi doresc să mulțumesc tuturor de lângă mine

că mă suportă

azi îmi doresc să nu mă întâlnesc cu ură și răutăți

azi îmi doresc să fiu mai bun decât am fost până ieri

azi îmi doresc să respect pe toată lumea

azi îmi doresc să vorbesc doar lucruri frumoase

azi îmi doresc să iubesc pe toți de lângă mine

azi îmi doresc să mângâi un copil aflat în suferință

azi îmi doresc să-i aduc unui om aflat în suferință

un zâmbet într-un colț al gurii

azi îmi doresc să-l ajut pe cel neputincios

azi îmi doresc să mă întâlnesc cu mine

și să mă cert dacă greșesc

azi îmi doresc să iubesc

azi îmi doresc să dau un sfat prietenilor

amicilor și tuturor celor ce mă cunosc

să nu uitați să faceți din fiecare zi

mereu azi

Azi ...

și se făcu amiază ...

mă retrag în liniște pentru a nu mă vedea nimeni

și analizez cele câteva ceasuri din ziua de azi

azi ... azi ...

azi am început ziua incredibil de frumos

mi-am dorit atât de multe lucruri

și nu am reușit nimic din toate cele dorite

n-am oferit nici măcar o clipă de iubire

pe toți i-am privit cu ură și dispreț

m-am certat cu toți din jurul meu

am alergat în sus și-n jos fără să-mi dau seama

că jignesc pe cineva

n-am oferit dragoste n-am oferit iubire

n-am fost bun dimpotrivă am făcut pe cei din jurul meu să sufere

și iar am jignit

pe cât am fost de vesel la începutul de zi

pe-atât de trist sunt în această secundă

nimic din ce înseamnă stimă și respect

nu-mi sunt prietene

și niciunul de lângă mine nu mi-a spus o vorbă

m-a lăsat să excelez în prostie în ură

în neprietenie

acuma îmi dau seama lângă cine-mi petrec viața

câteva ore din viață

câteva ore din tinerețe câteva ore doar câteva ore

și câte-or fi pân-la final de zi

fac exerciții cu mine de stimulare a bunătății

a bucuriei a fericirii

nu cred să reușesc îmi este din ce în ce mai greu

azi încă nu am zâmbit

azi încă nu am fost fericit lângă cei din jurul meu

azi încă nu m-am bucurat de nimic

azi încă nu am oferit bunătate

azi încă n-am vorbit frumos

și încă este azi

da încă e azi

speranța oricum se crede că moare ultima

îmi dau cu apă rece pe față și-ncerc să-mi aduc aminte

de toate cele câte mi le-am propus dimineață

nici nu mi le mai aduc aminte pe toate cele

dar încă e azi ...

mai stau puțin aici și-apoi plec acasă

măcar acasă să fiu așa cum mi-am dorit

și bun și bucuros și fericit și amabil și recunoscător

și prietenos și iubitor

fără să mă mai gândesc

nici nu-mi dau seama că iar e seară

e seară?

Doamne când au trecut ceasurile din ziua de azi?

ce am făcut cu mine?

cum mi-am petrecut ziua?

ce am făcut azi?

sincer – NIMIC!

nici nu pot rosti rugăciunea  - ,,Doamne îți mulțumesc

pentru ziua de azi! Ajută-mă să ajung ziua de mâine!”

nici nu spun noapte bună

adorm fără rugăciune și în păcat

ăsta am fost eu azi

ăsta sunt eu azi

și precis ăsta voi fi și mâine

deci cine sunt – iertați-mă dar azi sunt UN NIMIC ... 

azi sunt UN NIMENI ...

azi sunt EU ...

și am vorbit doar de mine ...

o zi din viața mea arată cam așa ...

dimineața plin de speranță de optimism

la amiază – încă sper încă sunt optimist

seara – fără speranță fără doza de optimism

regrete și păreri de rău târzii

oricum ziua a trecut degeaba ...