În cel puţin 28 de zile cresc puii care ajung în magazine, a
doua dintre cele mai consumate cărnuri de către români. Miracolul creşterii
ultra-rapide este dat de rasă, obţinută genetic, în laborator, furajele
vitaminizate şi lumina intensivă. Aceiaşi pui de carne cresc în 90 de zile în
gospodăriile ţăranilor. Gândul vă prezintă în premieră cum cresc puii de carne
în România şi cine este faimosul hibrid Ross 308. Gândul va continua serialul
cărnii care ajunge pe masa noastră, prezentându-vă în zilele noastre şi
varianta naturală de creştere a lor. Ceea ce trebuie să ştie consumatorii e că
în România puii invectaţi cu apă sau cu hormoni de creştere sunt interzişi.
Producătorii şi comercianţii care recurg la asemenea practici comit o
ilegalitate.
Am pornit de la un mit, care - ca orice mit - era socotit
adevărat de fiecare dintre noi: puii din supermarketuri sunt umflaţi cu apă şi
hormoni, puii de ţară sunt mai sănătoşi, pentru că se hrănesc natural. Pentru
verificarea/demontarea mitului, reporterii gândul au vizitat ferme de păsări în
care carnea se procesează industrial, dar şi gospodării ţărăneşti, în care
gâinile cresc tradiţional. Au urmărit procesul de sacrificarea în abatoare, au
mers în supermarketuri, au stat de vorbă cu specialişti în domeniu.
O primă concluzie: puii din sistemul industrializat din
România, sunt, la fel ca fraţii lor din Europa, nişte campioni ai creşterii. De
regulă, puii industriali ajung din stadiul de ou la cel de friptură în 38-40 de
zile, dar sunt şi pui sacrificaţi la 28 de zile, care ajung în rotiserii. La 38
de zile au circa 2,2 -2,5 kilograme. Sunt sacrificaţi, ajung în galantare şi de
acolo în farfuriile românilor. Puii din fermele româneşti se înalţă precum
“Făt-Frumos” în comparaţie cu cei din bătătura gospodarilor, care ajung să fie
tăiaţi cam la 90 de zile.
Specialiştii spun însă că acest lucru este normal şi că
întreg procesul de creştere al păsărilor în sistem industrial a fost îndelung
timp studiat şi îmbunătăţit pentru a ajunge la acest nivel de productivitate.
Dacă puii care ies din ou în gospodăriile ţărăneşti sunt
hrăniţi cu porumb, grâu sau orz, cei din ferme consumă aşa numitele “nutreţuri
combinate”, gândite pentru a asigura aportul potrivit de proteine, energie sau
de vitamine în alimentaţia lor. Acestea le asigură, totodată, creşterea
accelerată, spun cei care lucrează în domeniu. Legislaţia europeană interzice
folosirea hormonilor sau a făinurilor animale, iar antibioticele sunt utilizate
doar la nevoie, cu acceptul medicului veterinar. De unde vine şi a doua
concluzie: dacă producătorii injectează puii cu apă sau cu hormoni, ei se
plasează în afara legii din România.
A treia concluzie vă invităm să o trageţi dumneavoastră:
este mai „sănătoasă” carnea puilor din gospodăria ţăranilor decât cea a puilor
industriali descendenţi din hibridul Ross 308? Dar ce este hibridul Ross 308?
Hibridul Ross 308
Pentru a vedea cum cresc puii în sistemul industrializat
din România, Gândul a mers în mai multe
ferme avicole. Cum nu am reuşit să obţinem acceptul de a filma într-o fermă de
pui din apropierea Capitalei, am mers până la Buzău. Prima oprire, avicola
Verguleasa, modernizată în 2007 printr-un program Sapard.
La Verguleasa sunt 11 hale, fiecare cu o mărime de circa 2.080 mp. Înainte de a intra în ele
trebuie mai întâi să îţi pui un combinezon din cap până în picioare şi să treci
picioarele prin mai multe ligheane cu soluţie dezinfectantă, totul pentru a nu
aduce microbi de afară în zona în care cresc puii. În hala în care am intrat se
aflau zeci de mii de pui. Au vârsta de trei zile, că sunt „născuţi” în
incubatoarele proprii ale Avicola Buzău, în condiţii de biosecuritate maximă,
din „părinţi” hibrizi Ross 308 aduşi de la vârsta de o zi de la o fermă de genetică
din Germania.
Secretul unei
creşteri industriale performante
Hibridul Ross 308 a fost creat pentru producţia de piept şi
pulpe, fiind destul de bine proporţionat. Necesită un furaj mai scump pentru a
obţine performanţe dar, prezintă o rezistenţă mai bună la condiţiile de
microclimat. „Ouăle pentru incubaţie de la ei se folosesc doar când aceştia au
vârsta de 26 de săptămâni”, afirmă unul dintre medicii veterinari ai Avicola
Buzău. Pentru că popularea halei durează o săptămână, celor aflaţi aici urmează
să le mai vină fraţi. La final, aici, ar trebui să crească, teoretic, 42.000 de
pui.
Încerc să mă apropii de ei. Sunt sfătuită să o fac cu grijă
pentru a nu-i speria. Cum intru la ei, încep să alerge. Cei mai mulţi se opresc
la recipientele cu mâncare. Pentru a le
stimula apetitul, angajaţii fermei trec rând pe rând printre ei. De câte ori?
„Chiar şi din oră în oră, de câte ori este nevoie”, ne spun reprezentanţii
Avicola Buzău.
Mortalitatea în rândul puilor este de 2,5%, potrivit
reprezentanţilor SC Avicola S.A. Ce se întâmplă cu puii morţi? Sunt materie
primă pentru fabrica societăţii, specializată în biogaz, unde ajung toate
resturile şi de la abator. „Şi morţi sunt buni, din ei se produce energie”,
afirmă unul dintre medicii veterinari ai Avicola Buzău.
4,5 ore îi ia puiului
să ajungă în caserolă de la intrarea pe poarta abatorului
Când ajung la termenul de tăiere, puii sunt recoltaţi manual
şi duşi la abatorul societăţii. “Din momentul in care puii ajung la abator,
există o perioada de aşteptare care variază între 30 min – 1,5 h, pentru a se
linişti şi a elimina stresul de dupa transport. Procesul propriu-zis de
sacrificare, răcire, tranşare şi ambalare durează 3 h fără a lua în considerare
perioada menţionata anterior”, afirmă reprezentanţii societăţii.
Situat într-o clădire modernă, abatorul are capacitatea de a
tăia un pui la 2,5 secunde şi 100 de tone pe zi. O cifră care pare impresionantă. La 40 de
zile, cu o greutate în viu de 2,4 kg, pieptul pentru gătit cântăreşte 400 de
grame, iar pulpele integrale pentru gătit sunt la 420 – 440 de grame amândouă.
În abator, totul este automatizat. Singurele momente când
oamenii intră în contact cu puii sunt când îi agaţă în linia mecanizată care îi
duce la sacrificare şi când îi pun în casolete spre ambalare. Înşiraţi precum
un trenuleţ pe bârnele mecanizate, puii intră în camera unde sunt sacrificaţi
prin electronarcoză (asomare electrică) după care are loc automat secţionarea
vaselor de sânge. Parametrii de sacrificare şi durata curentului livrat către
fiecare pasare sunt monitorizaţi cu ajutorul tehnologiei existente.
După ce trece prin sistemul de opărire, „trenuleţul” format
din pui trece prin nişte cuţite laterale, care taie gâturile păsărilor. Urmează
apoi scoaterea penajului, care se face tot automatizat, spălarea şi răcirea în
camera de răcire. De acolo, vin agăţaţi de cabluri în camera unde li se scot
organele. Un aparat le scoate pe toate integral şi le separă, păstrându-le doar
pe cele de consum – pipote, ficăţei, inimi. Puiul grill îşi continuă ulterior
traseul pe bandă, trece iar printr-un sistem de curăţire, ajungând în hala de
tranşare. Sistemul automatic este foarte bine pus la punct. Astfel, în funcţie
de comanda setată din calculator – de exemplu, puii grill de 1,8 kg – cad în nişte cuve, după ce s-au desprins de
pe cablurile mişcătoare în momentul în care ajung la senzorii care au preluat
comanda. „Avem practic senzori pentru fiecare client de al nostru”, afirmă
reprezentanţii SC Avicola S.A., care deşi ne-au permis accesul video în ferme
şi abator, nu au dorit să le atribuim afirmaţiile cu nume şi prenume.
Dacă sunt pentru tranşare, puii îşi continuă drumul până la
senzorii care activeză lamele pentru tăierea aripilor, a pieptului şi a
spatelui. Rămase singure, copanele cad când ajung în zona destinată ambalării
lor. Abia în momentul în care cad păsările grill sau părţi din ele, intervine
din nou mâna omului care le strânge pentru a le duce spre ambalare. Înainte de
a ajunge în abator, toţi lucrătorii trebuie să treacă prin filtre de
dezinfecţie. De asemenea, nu au voie cu bijuterii, ceasuri sau telefoane
mobile.
Ambalarea se face în atmosferă controlată, cu gaz, în
caserole aduse special din Germania, despre care reprezentanţii firmei spun că
păstrează carnea fresh, la frigider, până la 14 zile. Ce se întâmplă cu carnea
rămasă nevândută? Reprezentanţii SC Avicola S.A. afirmă că au răspundere doar
asupra celor 32 de magazine proprii, unde carnea se vinde proaspătă şi rar
expiră.
„Hypermarketurile, ceilalalţi solicitanţi sunt cumpărători.
Odată plecată carnea către ei, e treaba lor. Noi sperăm să o vândă şi să o
folosească proaspătă”, mai spun reprezentanţii SC Avicola S.A, care raportează
un efectiv mediu de păsări de aproximativ 3,2 milioane capete / serie. “Anual
se pot obţine până la 6,5 serii”, adaugă sursa citată.
Puii de carne din
gospodăriile ţăranilor cresc în 80 – 90 de zile
La 350 de km de Buzău, în comuna Malaia din judeţul Vâlcea,
doamna Ioana cumpără pui din rasele de carne, aduşi de la Sibiu, la vârsta de
14 zile. „În primele două săptămâni îi creştem cu concentrate (furaje cu care sunt
hrăniţi puii în ferme n.r.). Când ajung pe la o lună, începem să le punem câte
un pic de calciu şi le dăm mălai uscat, apă separat. Am constatat că dacă
continuăm cu concentrate, li se blegesc picioarele. Când mai cresc, le dăm
grâu. Dacă ajung la stadiul de găină,
merg şi boabele. Le mai dăm verdeţuri, plus insectele de prin grădină”, spune
ea. Pentru a ajunge la o greutate de 2,5 - 3 kg, puilor de carne crescuţi în
gospodăriile românilor le ia circa 80 – 90 de zile.
Doamna Adriana creşte pui de când se ştie. A renunţat să mai
pună cloşcă şi să scoată pui tradiţionali, pentru că cei de carne pe care îi
cumpără cresc mai repede. Cei obţinuţi de la cloşcă ajungeau la 1,5 - 2
kilograme, în acelaşi interval de creştere.
Cum au ajuns puii
Feţi - Frumoşi
De-a lungul anilor, vârsta la care erau sacrificaţii puii
pentru carne în ferme a scăzut, dar greutatea la care aceştia intră în abator a
crescut. Explicaţia este, potrivit specialiştilor din domeniu,încrucişarea
raselor, şi crearea unor hibrizi performanţi, precum şi îmbunătăţirea
furajelor.
“Puiul de carne care se găseşte în comerţ este un hibrid
provenit din încrucişarea de diferite linii din mai multe rase. Ritmul de
creştere al acestui pui specializat pentru producţia de carne s-a îmbunătăţit
continuu prin utilizarea metodei de selecţie tradiţională”, a declarat pentru
gândul Ilie Van, preşedintele Uniunii Crescătorilor de Păsări din România
(UCPR).
Practic, an de an sunt selectate păsările care au crescut
cel mai bine şi au oferit cel mai bun randament furaj/carne. “Această metodă
este practicată de mii de ani nu doar pentru păsări, ci pentru toate animalele
domestice”, a ţinut să sublinieze Van.
Potrivit acestuia, cu 50 de ani în urmă, la apariţia
aviculturii industriale în România, puii se livrau la trei luni şi la
+greutatea de un kilogram. „În ultimul timp, vârsta de sacrificare s-a redus la
şase săptămâni şi la greutatea de 2,2 - 2,4 kilograme”, adaugă Ilie Van.
În cazul puilor pentru tranşare, a căror greutate trebuie să
fie mai mare decât a celor destinaţi livrării în carcasă, sacrificarea se face
la mai bine de şase săptămâni de la intrarea în fermă. “Puii mai tineri sunt
mai dietetici, iar cei mai vârstinici mai savuroşi, conţinând mai multă
grăsime. Nu există contradicţii de consum. Firma care scoate pe piaţă hibrizii
le-a stabilit şi vârsta economică şi fiziologică normală de sacrificare”,
explică preşedintele UCPR.
Acest fapt este confirmat şi de către unii dintre jucătorii
importanţi de pe piaţa cărnii de pasăre, estimată anual la circa un miliard de
euro. “Puii stau în fermă în jur de 40 de zile. Aşa se întâmplă în toată
lumea”, a declarat pentru gândul Grigore Horoi, preşedinte Agricola Bacău,
fermă cu un efectiv mediu de 2,6 - 2,7 milioane de păsări.
“Puii cresc în 35 - 42 de zile. La 35 de zile se face o
rărire. Nu poţi să tai totul într-o zi. Puiul începe să fie tăiat de la 2,1
kilograme la 2,5 kilograme”, a declarat pentru gândul şi Ghiorghi Safir,
fondator Safir Vaslui, fermă cu un efectiv de 420.000 de păsări.
În afară de Ross 308,
pe mesele românilor ajung şi pui din rasele Rock şi Cornish. În România există
şi un centru de producere a unor pui cu o creştere înceată, ce au
caracteristici mai apropiate de pasărea ţărănească. Acesta se află în judeţul
Braşov, la Stupini.
De ce creşte puiul de
curte mai greu
Hrana este dată de către experţii în domeniu drept
argumentul care susţine creşterea accelerată a puiului de fermă faţă de cei
ţărăneşti. Ei spun, totodată, că dezvoltarea mai înceată a acestora din urmă
este o dovadă a carenţelor din nutriţia păsărilor de curte.
“Puiul crescut în gospodăriile ţărăneşti este hrănit în
principal cu cereale, hrană care nu este completă din punct de vedere al
nivelului de proteine, energie, vitamine şi minerale. Din această cauză
păsările îşi completează nivelul de proteină din natură, cu musculiţe,
gândăcei, râme, viermişori. Sigur că în aceste condiţii creşterea puiului este
lentă, consumul de cereale este mare, iar costurile pentru realizarea unui
kilogram de carne sunt foarte mari”, explică Ilie Van.
El susţine, totodată, că puiul de curte nu este nici
protejat împotriva bolilor şi a contaminărilor microbiologice, având în vedere
că porumbul sau grâul pe care acesta îl mănâncă nu este controlat. De asemenea,
puiul poate intra în contact cu diferite rozătoare sau cu păsări sălbatice.
Puiul injectat cu
hormoni
În rândul gospodinelor pe care le întâlneşti în faţa
galantarului sau în faţa vitrinei frigorifice din hipermarket circulă şi mitul
puiului crescut rapid cu hormoni şi injectat cu apă pentru a “trage mai greu la
cântar”.
Unele persoane sunt înclinate, de asemenea, să aleagă
caserolele cu etichete pe care găsesc menţiuni precum “fără hormoni de
creştere”, “fără făinuri animale” sau “fără procese de injectare”.
Motivul pentru care românii ajung să fie induşi în eroare de
“puiul fără hormoni” este unul simplu. Nu mulţi cunosc prevederile legislaţiei
europene pe care România, ca stat membru al Uniunii Europene, trebuie să le
respecte. Acestea au fost transpuse în legislaţia naţională, iar din anul 2007,
reprezentanţii Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa
Alimentelor (ANSVSA) le-au implementat. Astfel, hormonii de creştere, făinurile
de origine animală şi aditivii alimentari au fost interzişi în cazul cărnii de
pasăre aproape de un deceniu.
Injectarea cărnii de pui cu apă este şi ea interzisă. Vezi
AICI mai multe detalii!
Cât de populară este
carnea de pui la români
Românii sunt mari amatori de carne, având în vedere că doar
în anul 2012, fiecare a consumat în medie 55,3 kilograme de carne şi de produse
din carne, potrivit celor mai recente date furnizate de Institutul Naţional de
Statistică (INS).
Pasărea ocupă locul al doilea în topul preferinţelor
consumatorilor în materie de carne, tot în 2012, fiecare român consumând în
medie 18,2 kilograme din acest sortiment, aproape de 4 ori mai mult decât
carnea de vită. Acest lucru se va schimba însă în următorii ani, sunt de părere
unii dintre producătorii români. “Ritmul de creştere al consumului de pui este
mai mare şi într-un orizont de timp nu foarte îndepărtat se va schimba situaţia
nu doar în România, ci la nivel global”, spune Grigore Horoi, preşedinte
Agricola Bacău.
Primul loc în clasament este ocupat de carnea de porc, având
în vedere că un român mănâncă aproape 30 de kilograme din acest sortiment
anual. Sursa: Gandul
Autor: Mihaela Stoica
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu