CEZARINA ADAMESCU - POEŢI ROMÂNI SLĂVIND DUMNEZEIREA

  CRONICĂ DE ÎNTÂMPINARE  

CUVÂNT ŞI SPIRIT SPRE CALEA DE LUMINĂ. LITERATURA RELIGIOASĂ – CA MODALITATE DE A-L SLUJI PE DUMNEZEU  

POEŢI ROMÂNI SLĂVIND DUMNEZEIREA, ANTOLOGIE, Volum dedicat Sfinţilor Mucenici Brâncoveni, Coordonatorul Ediţiei: Elena Armenescu, Editura, 2014  

Această lucrare este un semn de neuitare faţă de martirii neamului românesc care nu au vrut să se lepede de credinţa lor. Ce poate fi mai frumos, mai înălţător, mai vrednic de laudă, decât să aduci slavă Dumnezeului Creator? Acest lucru te edifică în ochii lui Dumnezeu şi ai oamenilor. Sinceritatea trăirii cuvântului este însă necesară. Aici nu încap mistificări pentru că nu e bine să te joci cu Dumnezeu.  

Literatura religioasă s-a impus în ultimele decenii ca fiind unul din cele mai căutate şi apreciate genuri care au legătură directă cu sufletul omenesc. Literatura despre Dumnezeu şi despre suflet este domeniul cel mai sensibil pentru că se bazează pe credinţă şi se referă la acea plămadă de inefabil existentă în om: suflarea de Duh. Tot ce presupune acest aspect spiritual al omului în raportul lui cu Dumnezeu, este socotit sacru.  Nenumărate sunt chipurile în care creştinii îl slăvesc pe Dumnezeu. Nu numai prin gând, rugăciune, adoraţie, faptă, dar şi prin mărturia lor rostită şi scrisă, după percepţia lor asupra dumnezeirii. Poate că nu e nevoie de cuvinte stufoase, de declaraţii manifeste, de închinăciuni şi mătănii în mijlocul mulţimii. Nu degeaba s-a spus: Când te rogi, intră în cămara sufletului tău şi rosteşte-ţi rugăciunea. Doar tu şi Dumnezeu. Atât ar fi de ajuns. Şi un pic de smerenie.  

 În acelaşi timp, nenumărate sunt modalităţile de a-L sluji pe Dumnezeu. Fiecare om îşi  aduce ofranda, după bogăţia ori sărăcia lui sufletească. Una din modalităţile de adoraţie este Poezia. Poezia-rugăciune, cântecul-adoraţie. Se spune că, acela care cântă, se roagă de două ori. Şi prin Poezie se obţine acelaşi rezultat. Întâi pentru frumuseţea gândului închinat divinităţii ori sfinţilor, apoi pentru redarea în cuvinte sacre a simţămintelor şi, în cele din urmă, pentru împărtăşirea preaplinului sufletesc şi celorlalţi, prin aceasta, sensibilizându-i şi conducându-i la Dumnezeu. Nici o altă specie a literaturii nu contribuie mai mult la edificarea spirituală a omului ca literatura religioasă. De aceea, o astfel de antologie este cu atât mai meritorie.  

Aproape fiecare scriitor, în creaţia lui, a simţit nevoia să se adreseze în cuvinte Creatorului a toate, cel care i-a aşezat condeiul în mână. În clipele de graţie, poeţii au alcătuit adevărate capodopere de literatură sacră, aducând slavă lui Dumnezeu, Maicii Fecioare şi sfinţilor. Nu trebuie neapărat să ai studii teologice pentru a-i cânta lui Dumnezeu. De ajuns să-L cunoşti şi să-L iubeşti. Poate că versurile tale nu se vor ridica la înălţimea poeziei culte, dar sinceritatea şi simplitatea rostirii, le vor recomanda, tuturor acelor însetaţi de izvorul dulce şi veşnic proaspăt al Înţelepciunii Divine. Şi din acest punct de vedere, Biblia, Sfintele Evanghelii sunt comori de har inepuizabile, sursă nesecată de inspiraţie pentru toţi creatorii, indiferent de modalităţile lor de expresie.  

De două mii de ani, creatura se adresează Creatorului ei, în fel şi chip. Prin desene, icoane, temple sacre, muzică sacră, scrieri religioase, alte genuri de artă. Fiecare doreşte să redea cât mai fidel, simţământul de iubire şi credinţă faţă de Cel Atotputernic. Apariţia unei Antologii de poezie religioasă, în vremuri de secetă spirituală, când cei mai mulţi sunt robiţi celor materiale, este mai mult decât necesară, este benefică şi, mi-aş permite să spun, binecuvântată. Alcătuirea aceasta de poezie religioasă sau cu inserţii religioase, este o mărturie concretă a unui mănunchi de autori, care-L iubesc pe Dumnezeu necondiţionat şi s-au gândit să-i dăruiască drept ofrandă, cuvintele lor simple, fără pretenţia de a fi socotite mistice. E şi acesta un soi de mulţumire pentru harul gratuit primit din mâinile lui Dumnezeu, prin adierea Duhului Sfânt şi prin mijlocirea Prea Sfintei Fecioare şi a sfinţilor. Semnatarii acestor creaţii, departe de a se afla în întrecere pentru cine ştie ce premiu, au ţinut să-şi aducă ofranda lor în faţa Altarului divin, sub forma unor poeme sensibile, pline de căldură, smerenie, devoţiune, pietate. Ce alt dar este mai plăcut Domnului? Inima omenească, gândurile şi cuvintele alcătuiesc un buchet înmiresmat, de aşezat în pridvodul Bisericii, pentru ca, omul care păşeşte în lăcaşul de cult, să simtă miresma cuvântului sfânt şi ziditor de suflet. Toate acestea au menirea de a ne face să înţelegem Bunătatea şi Milostivirea Divină, care adesea, ridică oameni pioşi, demni de a-L cinsti şi lăuda, de a-I aduce slavă prin toate mijloacele. Dar, mai ales, a ne sensibiliza în faţa unor dovezi reale de credinţă şi iubire. Pietatea populară nu cunoaşte bariere. Ea se manifestă prin cântec, prin vers, prin gama variată de iconografie, prin alte forme de devoţiune: pelerinaje la locuri sfinte, ore de adoraţie, opere de caritate, danii ş.a.  

Autorii poemelor de faţă îşi împărtăşesc experienţele mistice, îl invocă pe Dumnezeu, fiecare în felul lui, cu bucuria dăruirii prinosului de iubire. Poemele-rugăciuni sunt grăitoare în acest sens. Desigur, Antologia cuprinde şi scriitori consacraţi care s-au dedicat slăvirii lui Dumnezeu prin cuvânt, dar şi scriitori contemporani, care au dorit să-şi înscrie numele în Cartea Vieţii prin această formă de pietate. Versurile excelează prin sinceritatea trăirii, prin acurateţe, prin frumuseţea metaforică. Din comoara spiritualităţii religioase a clasicilor, coordonatorul ediţiei, scriitoarea Elena Armenescu a selectat poeme din creaţiile autorilor: Mihai Eminescu, George Coşbuc, Nichifor Crainic, Vasile Militaru, Radu Gyr, Ion Pillat, Vasile Voiculescu, Octavian Goga, Lucian Blaga, Tudor Arghezi, Adrian Maniu, Magda Isanos, Ioan Alexandru, Daniel Turcea, Zorica Laţcu, Grigore Vieru, Leonida Lari, alături de scriitori mai puţin cunoscuţi: Al. T. Stamatiad, Valeriu Gafencu, Alexei Mateevici, Ştefan T. Neniţescu, George Gregorian, Mircea Dem. Rădulescu, Corneliu Moldovan, G. Tutoveanu, George A. Petre.  

Dintre poeţii contemporani care s-au dedicat liricii religioase, au fost selectaţi: Cezarina Adamescu, Aurel Anghel, Elena Armenescu, Anne Marie Bejliu, Dan Bodea, Radu Botiş, Galina Furdui, Nicolae Horia, Ion Horea, Monica Pillat, Petru Demeter Popescu, Radmila Popovici, Liviu Florin Jianu, Victoria Milescu, Mihai Prepeliţă, Florian Saioc, Ioana Stuparu, Claudia Voiculescu, Marin Voican Ghioroiu. Despre lirica poeţilor clasici, nu se cade să ne pronunţăm. Au făcut-o criticii de specialitate, de-a lungul anilor şi aceştia au ajuns în programele şcolare, în revistele şi cărţile de spiritualitate, în Antologiile de gen. Din seria scriitorilor de literatură religioasă, numele lui Traian Dorz este arhicunoscut prin multitudinea de cărţi existente, prin iscusinţa de a versifica, prin stilul format ca şi prin căldura şi sinceritatea sentimentului de credinţă şi de iubire pentru Dumnezeu. Cele trei poezii din lirica acestui poet, alese de antologator, sunt reprezentative.  

O serie de poeţi basarabeni şi-au adus şi ei ofranda lui Dumnezeu în această Antologie. Astfel sunt: Galina Furdui din Soroca, prezentă cu cinci poeme remarcabile, Mihai Prepeliţă, Radmila Popovici, dar şi teleormăneanul Florian Saioc – cu un grupaj consistent de 11 poezii care-i oglindesc simţămintele pioase. La fel de consistent este şi grupajul liric al profesoarei Elena Trifan, recunoscută pentru râvna cu care scrie versuri cu tematică religioasă. Şi acest ciclu de 11 poeme este edificator în acest sens. Aurel Anghel – reputat scriitor, dar şi autorul cărţii: „Copile, te roagă” – vine în Antologie cu o bogată colecţie de versuri religioase de mare forţă spirituală. Un fel de învăţături şi povăţuiri către un copil, pretextul pentru a-şi declina Crezul şi dezideratele liricii sale. Unele poeme sunt parafraze la Psalmii biblici, versificaţi în stil propriu, uşor accesibil pentru orice cititor. Aurel Anghel avansează ideea că poţi zidi Casă Domnului « Din psalmi, din rugăciuni / Ziduri înalte de poezie ». (Casă Domnului). Printre alte teme abordate, e şi cea a eroilor, a căror dragoste de ţară se măsoară în răni şi chiar în moarte : « Cu gândul la copii şi la părinţi / Au murmurat Cuvântul către sfinţi / Simţind că nu e rană să te doară / Mai tare decât dragoste de ţară. // Eroii noştri dorm cuminţi / Cu gândul la copii şi la părinţi » (Eroii).  

Unii autori au scris cărţi întregi de spiritualitate, închinate lui Dumnezeu. Alţii, doar grupaje de versuri religioase, sau care au tangenţă cu divinitatea. Fiecare autor, cu prinosul lui de iubire, credinţă şi smerenie. Stiluri diferite, modalităţi de expresie diferite, sensibilităţi şi personalităţi diferite, dar toate având un numitor comun : iubirea faţă de Dumnezeu şi de Poezie, fiecare exprimându-şi prinosul dragostei în felul lui şi iscusinţa în a mânui condeiul în paradigma propriei personalităţi. Liantul – aşa cum am amintit – este Credinţa. Elena Armenescu – coordonatoarea volumului, ea însăşi poetă şi publicistă, este prezentă cu o selecţie de poezii în care-şi exprimă crezul poetic, de o mare expresivitate şi trăire emoţională. Poezii ca: „Rugă de mulţumire”; „Călător în timp şi spaţiu”; „Nu plânge”; „Mesajul tău” – atestă credinţa autoarei exprimată în vers clasic şi liber. Iar, poemul: „Brâncovenii – Sfinţi mucenici” – justifică o dată în plus, faptul că Elena Armenescu a dedicat întreg volumul acestor personaje istorice care au plătit cu sânge credinţa lor. E o dovadă de cinstire şi un omagiu adus martirilor brâncoveni, în vers, pentru memoria neamului românesc. Totodată constituie expresia de recunoştinţă, preamărire şi mulţumire pentru darurile primite din mâinile lui Dumnezeu.  

Dan Bodea oferă în acest volum un mănunchi de Vitralii semnificative culese din rugul credinţei personale, de o frumuseţe aparte şi cu multe imagini strălucitecare oglindesc măreţia smereniei unui creştin autentic. Poemele curg ca un fluviu viu care se ramifică şi se răspândeşte în inimile cititorilor precum sângele în artere şi vene. Adevărate „flori de suflet” care împrăştie un parfum inefabil. Poetul aşterne din rugăciuni un adevărat covor de smerenie şi evlavie: „Rugăciunea mea, strigarea mea / covor de lacrimi” (Vitralii III). Parafrazând pericope biblice ori psalmi, poetul obţine imagini de un lirism tulburător. Unele poeme cum sunt Benignitas, O Jesu vivens in Maria şi Veritas sunt adevărate litanii, prin cantabilitate şi repetiţia unor formule la începutul versurilor. Iar poemul „Mediatrix” – pare smuls din invocaţiile din Litania Lauretană sau din Acatistul Prea Sfintei Fecioare Maria. De altfel, toate poemele au un ton de litanie.  

Doru-Mihai Vătavului

Jianu Liviu Florian – poet de fibră religioasă îşi aduce darul său liric în această Antologie, exprimându-şi simţămintele în sintagme interesante, alese cu grijă, care-i reflectă reverenţa adusă Creatorului. Autorul are şi o frumoasă Litanie închiantă Sfintei Fecioare Maria o adevărată nestemată a literaturii sacre de expresie ortodoxă.  

Părintele Mihail Milea (Sava Bogasiu) scrie parafraze la Psalmi, dându-le o interpretare inedită, „în duhul Limbii Române”, „un altar de Limbă sfântă ce arde”. Basarabia este pentru acest autor logodnică sfântă căreia i-a jurat credinţă, căreia i-a luat „veşmânt alb de poezie” şi inel strălucitor de aur.  

Victoria Milescu – cu o activitate prodigioasă în câmpia literară dar şi în domeniul traducerilor, are în această Antologie un grupaj semnificativ de poeme de factură spirituală de o mare frumuseţe şi adâncime, poeme scrise „cu aşchii de stele” şi cu lacrimi, „picătură cu picătură”, în vers liber, dinamic, viu.  

Nicolae-Horia Nicoară – strălucit reprezentant al poeziei ardelene, cu numeroase volume şi colaborări la reviste şi publicaţii, declară simplu: „Şi eu sunt sămânţă aici pe pământ / fără jertfa ei nimic nu învie” (Bucuria semănătorului). Tot în acest spirit, poetul spune că fiecare poem e un bob de grâu „Ce moare /Fericit-înfrăţit / În ţărâna / Din voi” (Bobul de grâu).  

Iuliana Paloda-Popescu – artist plastic şi poetă cultivă o poezie modernă cu adâncă reverenţă pentru Dumnezeu, pentru sfinţi, pentru Maica Fecioară. „Mă-nchin Luminii întru iertare / să ardă-n rugă sufletul meu” (Mă-nchin Luminii) – este una din cele mai frumoase poeme ale acestei autoare.  

Monica Pillat – cunoscuta autoare vine cu o poezie foarte interesantă, de factură modernă în care sentimentul religios este foarte pregnant. Pentru Monica Pillat poemul este o minune „care-ncepe /Acum în ieslea minţii mele” (Noapte de Ajun). Ea este poeta care spune: „Pe frunte simt mirul zăpezii / Pe cuget neaua mântuirii” (Imaculare). Monica Pillat scrie o poezie care transmite idei şi stări şi nu una de dragul imaginii. Iată: „Aş vrea să fac o scară din cuvinte / Pe care să mă sui până la Tine” (Aş vrea).  

Petru Demetru Popescu – un alt poet prezent în Antologie – cu versuri în stil clasic – spune într-un poem: „Nu-ţi cer hlamide, aur şi mărire / Ci doar putere pentru-a mă ruga / Sădeşte-n mine tainica iubire / Să semăn ca să am ce aduna!” (Şi gândul fă-l statornic). El are un poem dedicat părintelui Constantin Galeriu.  

Radmila Popovici Paraschiv – o altă poetă din Republica Moldova – prezentă în Antologie – îi aduce lui Dumnezeu Închinare prin vers şi simţire. O poezie interesantă este „Opt cereri” în spiritul Evangheliei, adaptate la vremurile noastre. Foarte interesantă este şi poezia: „Testament”, în care poeta lasă cerului, pământului, gândului, câte ceva din fiinţa sa, iar în final, spune: „Las filei cuvântul / Las câmpului vântul şi ierbii mormântul / Tu, moarte, ce vrei?”  

Mihai Prepeliţă – un foarte interesant poet , un fel de cronicar liric al unor evenimente din istoria recentă a românilor de pe ambele maluri ale Prutului. Florian Saioc – în imagini cu totul deosebite cultivă o poezie minunată, în spirit creştin. Scriitoare de factură mistică, în toată profunzimea ei, Ioana Stuparu a scris multe cărţi de spiritualitate, atât de poezie cât şi de proză. În Antologie se prezintă cu un grupaj admirabil de poeme sacre, mărturii de credinţă şi gesturi de bunăvoire. Ea aduce „Mântuitorului Slavă!” – prin condeiul său destoinic, neprecupeţindu-şi cuvintele atunci când e vorba despre Dumnezeu. Poemele ei sunt „clipe de Lumină” care ne îmblânzesc fiinţa. Legătura tainică dintre trup şi suflet este considerată de autoare drept o „Îmbinare divină”. Poemele Ioanei Stuparu sunt strigăte tainice către Dumnezeu şi către sfinţi, dar mai cu seamă către Maica turturor sfinţilor.  

Elena Trifan – neobosită lucrătoare în ogorul lui Dumnezeu prin vocaţia educaţională, dar şi prin convingerile proprii, este prezentă în Antologie cu un buchet sfinţit de flori proaspete de vers care aduc Lumină în suflete. Ea avansează ideea despre „Infinitul iubirii” dumnezeieşti pentru oameni. Unele poeme au aspect şi conţinut de rugăciune.  

Voican Marin – autor de poezie şi teatru, dar şi de studii şi prelucrări de foclor – acest autor prezntă o selecţie de poeme cantabile, în vers clasic, care pot fi puse pe muzică, exprimând sentimentul religios.  

Claudia Voiculescu îşi expune şi ea convingerile creştine în versuri interesante, în stil clasic, unele sub formă de baladă ori doină. Ea se adresează într-un poem pământului care ne hrăneşte cu rodul său. Prin toate aceste versuri, autorii, fie clasici, fie contemporani, înalţă altare de lumină şi sunet lui Dumnezeu şi tuturor sfinţilor.  

Toate aceste poeme sunt esenţă de spirit, au substanţă şi miez. Ele îndeamnă la credinţă şi la cunoaşterea adevărului evanghelic. Un Cuvânt introductiv alcătuit minuţios de coordonatoarea ediţiei, Elena Armenescu, ea însăşi poetă de expresie religioasă, anunţă tocmai aceste binevoitoare intenţii, de a aduna între coperţi, cele mai reprezentative lucrări de gen. O Postfaţă întemeinicită în documente biografice – adaugă în chip fericit şi Prof. Dr. Dan Bodea, Cuvânt îmbunătăţit în ştiinţă, informaţie şi cultură, care serveşte, de asemenea unei bune lecturări şi însuşiri a poemelor religioase din acest volum vivificator şi edificator de suflete. Dan Bodea, el însuşi autor a numeroase volume de esenţă religioasă, are o contribuţie lirică remarcabilă în această carte.  

Ar trebui ca fiecare autor să fie analizat şi citat pentru prestaţia lui şi pentru bunăvoinţa de a-i oferi lui Dumnezeu, încă o dovadă a mărturisirii de credinţă literară, prin intermediul acestui important volum antologic.  

Poeta Elena Armenescu a avut strălucita idee a alcătuirii acestei Antologii, în momentul când se simţea cel mai mult nevoie de un asemenea document literar, care va intra, de bună seamă în Istoria Antologiilor de acest gen din România, şi chiar în Istoria Literaturii române contemporane, cu trimiteri esenţiale în trecut, prin numele prestigioase ale atâtor autori mistici, dar şi în prezent şi mai ales, în viitor, prin creaţiile religioase ale autorilor contemporani.  

Dar mai presus de orice, este şi o dovadă de cinstire a Sfinţilor Martiri Brâncoveni, de către creştinii de pretutindeni, ceea ce adaugă un plus de însemnătate lucrării. Antologia «Poeţi români slăvind dumnezeirea» - în curs de apariţie, se înscrie în bogata tradiţie creştină românească, de a păstra valorile spiritualităţii strămoşeşti prin cultură şi artă, ceea ce duce, implicit la edificarea omului zilelor noastre în drumul lui spre mântuire.  

Îmbucurător este şi faptul că atâţia poeţi cunoscuţi şi mai puţin cunoscuţi, continuă tradiţia creaţiei literare cu tematică religioasă, contribuind la reînvierea credinţei poporului român, atât de încercată. Prin structurarea lui, volumul are o anumită coerenţă şi puncte forte care desemnează idei creştine legate de Sfintele Sacramente, de sărbători şi ritualuri, de vieţile sfinţilor, despre trup şi spirit şi legătura dintre ele, şi de viaţa de credinţă în general.  

Cartea are meritul incontestabil că a adăugat la bibliografia cărţilor religioase, poezii reprezentative, nespus de frumoase şi mai puţin cunoscute, care au fost interzise în regimul trecut şi astăzi ele sunt citite şi puse în valoare spre a fi însuşite. Mulţi poeţi interzişi sunt în acest mod puşi în lumina care li se cuvine pe drept cuvânt.