Avem tot atâtea conjuncturi, imposibilităţi câte feluri de a
motiva existenţa ATOTPUTERNICULUI, de a-l concepe sufleteşte, mintal. Un
Dumnezeu care face parte din legile existenţei, se suprapune peste acestea
(
panteist), este unul pe care-l vedem,.. că în sfera legilor naturii îsi
indeplineşte cu exactitate misiunea, rolul îi este demostrat, şi acceptat de
practică. Dumnezeul care este gândit să îndreptăţească, să închidă ochii la
răul din lume, la nedreptate, boli, la durerea nesfârşită , ticăloşii, răutate,
imoralitate a fost desfiinţat, reprobat încă din antichitate, prin argumentele
morale. (Satana, după logica monoteistă, n-a putut fi acceptată coautor a
lumii, deoarece unul este atotputernicul) În religiile monoteiste FIINŢA
SUPREMĂ este revendicată, simtită necesară de o foarte mare parte a populatiei
în faţa suferinţei şi a nevoii de a da o replică morţii ineluctabile.
Cunoaşterea, ştiinţa cu mijloacele pe care le au la îndemana ni-l lasă pe
Dumnezeu în minte cu o anumită certitudine- incertitudine. Il vom însoţi, mulţi
cred ca ne va însoţi cu reproşuri, îndoieli, zâmbete, durere, cu focul
mistuitor....
DANIEL MUREŞAN
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu