Cu
siguranță că alta ar fi viața omului (mai liniștită, mai plăcută, cu adevărat
fericită), dacă acesta s-ar strădui să respecte, deopotrivă prin fapte, vorbe și
intenții, cele zece porunci. De-abia atunci el ar conștientiza că mult mai
importantă ca adaptarea fiziologico-psihologică la mediul fizic prin egoism și
concurență nemiloasă (forma specifică viului aflat în stadiul
instinctual-impulsiv), este adaptarea moral-spirituală la mediul social.
În
acest chip, ne spune gânditorul englez Herbert Spencer, oamenii au șansa să
ajungă cu vremea la un fel de moralitate
organică, adică să cunoască acea stare de grație care va consta nu numai
din slăbirea până la totala dispariție a îndemnului de-a face rău, ci mai ales
din apariția și întronarea nevoii de a face bine!
Evident
că, ne încredințează acest formidabil cugetător, o atare ordine socială
superioară se bucură de următoarele două caracteristici:
1)Fiind
moralitatea atât de avansată, membrii comunității s-ar adapta, „în mod aproape
inconștient”, la condițiile vieții sociale printr-un soi de instinct al justiției. Asta înseamnă că
ei vor ajunge în cele din urmă să nu mai facă rău. Însă nu pentru că le-ar
interzice legile sau pentru că s-ar teme de pedepsele ce-i așteaptă, ci fiindcă
„nu s-ar mai simți îndemnați să-și nesocotească, reciproc, drepturile firești și
interesele legitime”.
2)În
plan social, nu doar că Spencer identifică ideea de evoluție cu aceea de
progres, dar în accepțiunea de mai sus, progresul spencerian este continuu și
neîntrerupt. Da, căci astfel gândit, „progresul poate continua, în omenire, orișicât,
tinzând să facă viața ei, nu numai mai ușoară și mai sigură, dar și din ce în
ce mai plăcută”.
...Atâta
doar că noi trăim într-o lume caracterizată prin progresul fără precedent al
neomeniei, fățărniciei, minciunii și hoției, pe scurt al ticăloșie rafinate cu
ajutorul civilizației, o lume în care postdecembrismul românesc deține locuri
fruntașe la groasa nesimțire de care dau dovadă aleșii mari și mici, la
sufocanta densitate a acestora (mult mai mare ca pe alte meleaguri) și la
nenumărații saci cu bani furați de toți aceștia din averea poporului.
Iată
de ce azi, în preajma alegerilor parlamentare, ți se întoarce stomacul pe dos
când vezi cum cei mai cu moț ticăloși ai postdecembrismului își dau la cap (au
mințit altădată când se apărau unii pe alții, mint cu interes și acuma când se
fac troacă de porci) și când pretinșii analiști politici nu-și mai văd capul de
atâta aflare în treabă.
Cum
altfel, când cu toții știm (și nu de azi, de ieri) că ce-a mai fost iar o să fie, că adică și după alegerile
generale din acest an vom avea parte de aceeași Mărie (pleacă ai lor, vin ai
lor), doar cu altă pălărie...
Sighetu
Marmației,
George PETROVAI
4 oct. 2016
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu