Văzând
că în cei 27 de ani scurși de la Decembriadă lucrurile merg din prost în mai
prost (economia culcată la pământ, țara scoasă la mezat, datoria externă de
circa 100 miliarde dolari, moralitatea și educația în cădere liberă, tâlhăria și
ciocoizarea în necontenit progres, sărăcirea devenită un fenomen de masă), tot
mai des românii mințiți și dezorientați se întreabă cu năduf: „Unde sunt cetățenii
capabili și onești ai acestei țări? Că doar nu ducem lipsă de asemenea oameni.
Atunci de ce stau deoparte?!...”
Da,
România postdecembristă nu duce lipsă de oameni cinstiți și înzestrați de la
natură. Dovadă că aproape patru milioane de compatrioți și-au luat lumea în cap
în perioada postdecembristă (cel mai masiv exod din întreaga istorie a
românismului!), dintre care mai multe zeci de mii sunt specialiști de
mâna-ntâi; dovadă, totodată, că cei mai galonați dintre studenții noștri sunt
racolați încă de pe băncile facultăților, în principal ale celor de stat, de
către guvernele și companiile occidentale, astfel că-i deja o cutumă ca România
din ce în ce mai săracă, inclusiv prin această neîntreruptă hemoragie de
materie cenușie, să-i îmbogățească pe cei putrezi de bogați.
Mă
rog, o atroce consecință a democrației originale, implantată pe aceste
meleaguri binecuvântate de Dumnezeu și pângărite de neoameni, o democrație în
care majoritatea este sistematic umilită și jefuită de o minoritate găunoasă
(românii get-beget, ireversibil marcați de răbdarea prefăcută în resemnare,
admit să poarte în continuare, spre luminița de la capătul interminabilului
tunel, jugul impus lor prin ticăloasele înțelegeri politico-financiare dintre
străinii corporatocrați și alogenii ce-și zic buni români)...
Tocmai
aici este buba: De la sfârșitul celui de-al doilea război mondial și până în
clipa de față, atât de bogata societate românească în omenie și frică de
Dumnezeu, a cunoscut seria neagră a unor epurări/încercări (planificata
decimare a intelectualității interbelice și a gospodarilor satelor în perioada
teroarei bolșevice, expatrierea evreilor și sașilor, fuga în Occident a
românilor sătui până peste cap de „raiul” comunist, uriașul exod
postdecembrist), toate aceste hăuri de inteligență și moralitate fiind la
repezeală umplute cu lichelism și bădărănie.
A
nu se uita că este nevoie cam de trei generații pentru izvodirea unui
intelectual veritabil. Cum procesul de degradare socială continuă și în zilele
noastre, se cheamă că românii mai au de așteptat câteva decenii până când
hâitul edificiu al semidocților și falșilor culți va fi pentru totdeauna înghițit
de neant sub presiunea istorică a demnității și bunului simț. Firește, dacă
românii vor refuza pe viitor să fie transformați în cobai...
Vasăzică,
nu numai că actuala societate românească este extrem de bolnavă în plan
moral-spiritual (adevărata cauză a profundelor crize care o macină), dar este
bine cunoscut faptul că pe aceste meleaguri, potrivit dictonului „Cine nu-i cu
noi, este împotriva noastră, și atunci trebuie neutralizat”, niciun om
credincios și cinstit nu face mulți purici în făcătura numită politrucianismul
postdecembrist!
Sighetu
Marmației,
George PETROVAI
21 oct. 2016
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu