Firimiturile visului
”dacă suferința e omenească
nu suntem oameni
doar spre a suferi
ne împiedecăm în prea multe cuvinte de dragoste
tăcerea durează doar treizeci de zile
apoi este obligatoriu răspunsul
tu rabdă
te voi duce cu mine
în tranșeea mea
uneori călătorim cu taxatoarea
într-o veselie
uităm să coborâm
scrie în anotimpul neprevăzut
cum a-i purta mănușile invers
în mâini
după multă vreme înțelegem
ce a fost iubirea
suntem ca domnii fanarioți
stoarcem totul imediat după instalarea
la putere
și în primii ani
repede căci nu se știe cât va dura
cine va veni în larg
semn de întrebare
semn de răspuns
poate ea are dreptate
suntem ademeniți
până în ultima clipă cu firimituri
cum scrie
în viața din viața mea
nu vrem să ne mai aducem aminte
de unele sau altele
din visele noastre
repede căci nu se știe cât va dura ”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu