Comunitatea neînţeleasă

Despărţirea revoluţionară de „societatea socialistă multilateral dezvoltată” ne-a lecuit de colectivismul de tip marxist şi ne-a infestat cu individualism capitalist. De 29 de ani, vrem prosperitate cu orice preţ, performanţă înainte de orice, or acest comportament egoist produce suferinţă. Haideţi să deschidem ochii spre cei din jur şi să trăim în comunitate!

Occidentul este puternic prin comunităţile de acolo. În Austria, casele n-au garduri. În Olanda, intri în casă direct din stradă. Nu sînt semne de sărăcie, ci de deschidere spre ceilalţi. În Europa de vest, piaţa comună s-a format imediat după al doilea război mondial, au înţeles mersul lumii şi pericolul revoluţiilor proletare din răsăritul Europei. Occidentul capitalist a împrumutat de la sovietici radicalul „comun” şi a creat Comunitatea europeană, bazată pe o piaţă şi comerţ liber, cu prosperitate pentru 85% dintre cetăţeni. Uniunea europeană de state s-a adaptat la noua realitate continentală, a favorizat relaţiile dintre membrii comunităţilor locale, dirijîndu-le în principal de la colaborarea economică, spre economia socială de piaţă.

Localităţile occidentale sînt guvernate local prin decizii descentralizate, iar guvernarea centrală susţine un sistem economic mixt, piaţa liberă fiind combinată cu economia dirijată de guvern. În Austria, statul acordă locuinţe sociale, astfel că un muncitor din Viena poate să primească apartament social cu chirie. În Germania, Franţa şi Italia, corporaţiile cu capital de stat sînt printre cele mai mari. Se păstrează şi cooperativele înfiinţate în secolul al XIX-lea, care s-au adaptat la marketingul modern şi exportă producţia locală prin burse. În Israel, funcţionează 200 de kibbutzuri, cu 100.000 de membri, oameni care muncesc şi trăiesc în comun. Se pare că în unele locuri cetatea ideală a lui Platon a fost pusă în practică!

La noi, cooperativele agricole de producţie au fost lichidate, iar legătura cu vechile comune urbariale, care aveau păduri şi păşuni în comun, numite composesorate sau proprietăţi comunale, a fost ruptă. Legile de retrocedare au descurajat proprietatea comună. Legătura cu tradiţia urbariului, a ciurdei, a clăcii, a proprietăţii în comun n-a fost recunoscută de statul democrat, aşa că România a devenit mai capitalistă decît statele din vest!

Am căutat să recuperăm rapid libera iniţiativă pierdută timp de 45 de ani, prosperitatea a căutat să ocupe primul plan al voinţei noastre, cu toate că erau semne clare că pierdem sociabilitatea, vecinii de scară sau gard ne sînt necunoscuţi, apare înstrăinarea de comunitate şi chiar de familie. În oraşele mari, au apărut căi noi de socializare, relaţiile de serviciu creează modulele de solidaritate. Asociaţiile de petrecere a timpului liber, voluntariat, civice, culturale, religioase, sociale, sportive, educative ocupă un loc important în societate.

Baza tuturora este activitatea comună, pe ateliere de lucru, în echipe. Faţă de tradiţia sătească, unde totul se face după un tipic, aici regulile nu sînt impuse, ci omul aderă de bunăvoie la grup. Scopul este ca individul să nu se izoleze, să fie membru activ în comunitate, niciodată izolat de ceilalţi, parte efectivă în relaţiile sociale. Statul nu poate fi indiferent la aceste nevoi umane, susţine formele comune de activitate, dar nu este suficient, avînd în vedere situaţia actuală. Efectele comunităţii şînt benefice, pragmatice, creativitatea sporeşte diversitatea existentă în societate, iar indivizii se simt împliniţi în comunitatea din care fac parte. Nimic nu este mai important pentru om decît să fie şi să se simtă o fiinţă socială, cu atît mai mult în situaţiile de criză a statului.

Gospodăriile noastre au garduri înalte, aşa că românii emigrează masiv în ţările fără de garduri, unde angajatorii le strîng mîna şi le mulţumesc, iar vecinii le zîmbesc deşi nu-i cunosc. Aceste garduri şi ziduri dintre români să fie dărîmate!

Autor: Nicolae GOJA

Sursa: Graiul Maramureşului