Politica dâmbovițeană
e-n fond nocivă și avană...
Din
capul locului fac precizarea că fondul nociv și avan al politicii noastre nu-i „invenția” aleșilor
postdecembriști, ci este urmarea
logic-necesară a perfidelor distorsiuni moral-spirituale promovate de fanarioți și apoi,
prin dictat și sterilizare
intelectuală, așezate de
ideologii marxiști-leniniști la temelia etică a statului bolșevic. Cu următoarea diferență între corifeii bolșevismului triumfător și autorii catastrofismului postdecembrist: primii aveau
ca ideal victoria comunismului la scară planetară și slujeau cu devotament această utopie de pe pozițiile unui naționalism curajos și intransigent (suprimarea Ceaușeștilor este
o elocventă probă în acest sens), pe când ceilalți, robi ai momentului închis în spuse precum „Ce-i în
mână, nu-i minciună” și „După
noi, potopul!” , au ca ideal (sic!) doar banul și sunt oricând dispuși să-și
vândă țara pentru un pumn de arginți.
Cum
altminteri se explică paradoxul că România, o țară încă bogată în pofida jefuirii ei de la romani
încoace de către numeroși tâlhari
interni și externi, iar în anul
1989, anul trecerii de la dictatura proletariatului la cea originală, nu numai
că a fost fără un cent datorii externe, dar mai avea de încasat creanțe de peste 15 miliarde dolari, cum se explică, deci, că
în mai puțin de trei decenii a
ajuns codașă între țările din Uniunea Europeană la cam toți indicatorii economico-sociali (venitul pe cap de
locuitor, producția
internă, exportul, infrastructura, starea de sănătate a populației, nivelul real de educație și
instruire etc.), a pierdut prin necurmatul proces de expatriere circa patru
milioane de locuitori, proces care merge înainte cu alte însemnate pierderi
anuale de specialiști (la
acest indicator al tragediei naționale
ne situăm pe locul doi în lume după Siria, țara devastată de război), și s-a trezit (!) cu o datorie externă de peste 100
miliarde euro?
N.B.: Ne amintim că Ceaușescu s-a neliniștit când datoria externă a României era sub 20 de
miliarde dolari americani, adică de vreo 6-7 ori mai mică decât cea de acuma,
hotărând că, indiferent de sacrificiile impuse grosului populației, trebuie să ne descotorosim cât mai repede de
rechinii finanțelor mondiale,
îndeosebi de Fondul Monetar Internaționl (FMI). Țelul a fost atins, românii vlăguiți au fost scoși în stradă de agenții străinilor, iar cuplul Ceaușescu a fost la iuțeală împușcat
după un proces-parodie, în care avocatul apărării s-a arătat mult mai pornit
decât procurorul în formularea și
susținerea acuzațiilor de genocid biologic și subminare a economiei naționale. Păi dacă ne gândim că la vremea respectivă, cu
toate erorile comise, România poseda un apreciabil complex economico-social
(locul patru în lume la capacitatea transportului maritim și fluvial, mii de întreprinderi în care munceau milioane
de oameni, renumite institute de cercetări în toate sferele de activitate, zeci
de mii de școli, grădinițe și creșe, mii de dispensare, spitale și stațiuni
balneoclimaterice, zeci de hidrocentrale, milioane de hectare irigate etc.) și, cu toate astea, soții Ceaușescu
au fost puși la zid și lichidați
în chiar ziua de Crăciun a anului 1989, mă întreb ce pedepse li se cuvin
tuturor tâlharilor și
trădătorilor postdecembriști, care –
premeditat sau din nepricepere – au generat pe lângă un genocid economic mai
pustiitor decât cele două conflagrații mondiale, pe cel social-educațional de care pomeneam mai înainte și pe cel cultural-identitar?!
Ei bine,
nu numai că toți ăștia (nepedepsiți sau dezîntemnițați după
ispășirea unei fărâme din
pedepsele primite) și-au
păstrat marile averi dobândite pe căi necușere, dar taman ei au neobrăzarea să vorbească despre un
tainic și dictatorial stat paralel
sau poate că perpendicular, care – chipurile – nu-i lasă să-și înfăptuiască programul de guvernare după cum vor mușchii lor de câștigători ai puterii cu voturile a 18% din totalul
alegătorilor (a se citi „să-și facă mendrele și de nimeni să nu fie vreodată zăticniți, fiindcă orice amestec din afară în treburile lor curat
murdare se cheamă abuz”).
Două
afirmații ale lui Victor Ponta din
vremea când era tartorul social-democraților, ilustrează cum nu se poate mai bine starea de
spirit din această mătăhăloasă făcătură politică și adevăratul scop urmărit de „elita” membrilor săi:
1)Luându-l
gura pe dinainte, că doar gura păcătosului adevăr grăiește, Ponta le-a spus pe șleau tovarășilor de matrapazlâcuri că dacă nu câștigă alegerile prezidențiale din 2014, atunci „scapă fiecare cum poate”! Deoarece
nu le-a câștigat, inclusiv pentru
faptul că obiectivul lui prioritar după instalarea la Cotroceni era salvarea cu
orice preț a megarăufăcătorilor
prin amnistii și grațieri, chiar asta fac acuma foștii lui fârtați: în imensele lor vile (pe internet circulă stupefiante
imagini cu luxul înciocoiților), la
canalele de televiziune aservite și în instituțiile statului căpușat ei organizează adevărate cruciade împotriva Justiției, îndeosebi împotriva Direcției Naționale
Anticorupție (DNA), inamicul
care le reamintește cu
fiecare prilej că și pe
aceste meleaguri „nimeni nu reste mai presus de lege”.
2)Pesemne
încurajat de inerția votului
propesede, la un moment dat Victor Ponta nu s-a jenat să le azvârle în față politrucilor învinși: „Mă, voi nici să furați nu știți”!
...Nu știu dacă bălțile din România mai au pește, cunoscut fiind faptul că tot ce mișcă în ea este mătrășit mai repede sau mai târziu de cârmuitorii într-ale
neomeniei și fărădelegii (atenție, români, șparlamentarii vă mai pregătesc o plăcintă cu înstrăinarea
uriașei rezerve de hidrocarburi
din subsolul platformei continentale a Mării Negre!), dar știu că PSD nu duce lipsă de plevușca scut și
frupt pentru rechini. Da, căci este o strânsă și nefericită legătură (pentru cei mulți) între plevușcă, rechini și partidul-stat...
De
pildă, într-unul din textele sale tendențioase, ipochimenul ce se ascunde după pseudonimul Contele
de Saint Germain (cred că era mai potrivit Baronul de Ferentari) îl face
„dronă” pe președintele Iohannis
pentru faptul că, nemătrășind-o pe
Laura Codruța Kövesi, a ales
„între milioane de români care sunt revoltați de evidentele abuzuri din justiție și câteva
mii de manifestanți care au
decis să nu recunoască aceste ticăloșii”, iar în scrisoarea adresată lui Frans Timmermans,
prim-vicepreședinte al Comisiei
Europene, deputatul (evident, pesedist) Liviu Pleșoianu îi solicită înaltului oficial european „scuze
publice sau demisia” pentru lecția
de politică predată corifeilor dâmbovițeni, percepută de epistolar doar ca o bătaie de joc la
adresa poporului român și a presei
libere de aici!
Vasăzică
avem două moduri nițel
diferite, dar cu același scop, de
concomitentă banalizare și
distorsionare a realității românești în acest foarte delicat moment pentru noi toți, care cu certitudine va fi urmat de sancțiuni în cazul în care haramurile cu rol decizional nu-și vor lua labele de pe Justiție, așa
încât, potrivit stăruinței lui
Timmermans, „problemele magistraților să fie rezolvate numai de magistrați”: în primul mod/text sunt deplânse abuzurile din justiție spre indignarea milioanelor de români (cam câte
milioane, nenicule?), dar nu se suflă nici măcar un cuvințel despre nenumăratele abuzuri și furtișaguri
săvârșite de aleșii puși
pe căpătuială, mai ales de „baronii” pesediști, deși
este neîndoielnic pentru tot omul cu scaun la cap, mai puțin pentru cei în cauză, că asta-i rădăcina răului și de-aici trebuie pornită acțiunea de asanare socială; în cel de-al doilea mod se
eludează cu grosolănie și
lamentabilă mândrie patriotică fondul problemei, lucru care-i permite
epistolarului să-l ia la refec pe oficialul european pentru că acesta habar
n-are de democrația noastră
originală și de presa
antenist-libertinistă de pe aceste plaiuri.
Sighetu
Marmației,
George PETROVAI
6 martie 2018
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu