Eu plec, minciuna o las acasă

În fiecare oră, nouă români părăsesc ţara. România pierde anual, după această socoteală, echivalentul unui oraş mediu. Fiind o ştire descurajantă, tind să nu-i dau crezare. Vine ONU şi ne numără emigranţii, au ajuns la 3,4 milioane! După Siria, România este ţara cu numărul cel mai mare de cetăţeni plecaţi în lume. Cine ar putea face ceva pentru a stopa această hemoragie? Eu nu văd vreo întruchipare.
Românii s-au ţesut în sistemul social al ţărilor de adopţie, aşa că întoarcerea acasă s-a redus drastic. Ba ni se spune că asta-i lumea în care trăim şi n-are rost să ne batem capul. Însă eu nu sînt indiferent. Conform unor estimări, aproape cinci milioane de români muncesc în UE. Ceea ce se vede cu ochiul liber nu are cum să fie altfel. Imaginea satului ca un stup de albine a rămas în istorie şi cei duşi nu se mai întorc. Încotro să-ţi îndrepţi nădejdea? Spre cei care au legea şi banii, dar oare îi interesează această prăbuşire a poporului român? Constatăm că din vocabularul oamenilor politici lipsesc două cuvinte: sat şi cultură. Ba cîţiva impută patriei că are prea mulţi cetăţeni care trăiesc în mediul rural. Lăsăm să ne înconjoare o cumplită indiferenţă pentru a scăpa de români. Dăm ştiri bucuroase că în Spania sînt multe comunităţi de români. Ne mutăm cu biserică cu tot. Arhimandritul Teofil Roman, din Deseşti, satul meu natal, a fost ales Arhiereu vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a Spaniei şi Portugaliei şi va purta titulatura de Preasfinţitul Părinte Teofil de Iberia.
Dacă la început migraţia era politică, mai apoi profilul emigrantului român s-a schimbat. Azi se pleacă din ţară pe motive economice, cu toate că şi aici se găsesc locuri de muncă relativ bine plătite. Şi totuşi, mulţi renunţă la ţara în care s-au născut. Ce le lipseşte acestor oameni? Mă interesează fenomenul, aşa că discut cu cei care vor să-şi ia lumea în cap. Îi deranjează lipsa de respect pentru muncă, lipsa de confort social şi ura. Cum se poate ca din cauza urii să plece oamenii în depărtări? „Da, îmi spune Roxana. Este o criză din cauza sărăciei. Da, nu mi-am închipuit niciodată că mă voi simţi mai bine printre străini decît în ţara mea!”
Se vede că am rămas conservator. Oare ce se întîmplă cu noi? Unii acuză că minciuna este ridicată la rang de politică de stat. Nu vedeţi cîte încrengături au legile justiţiei?! Nu observaţi cîte bătăi de cap ne aduc Codul fiscal şi Legea salarizării? Mi s-a dat pilda croitorului priceput, care măsoară de două ori şi taie o singură dată. Este scandalos că nimeni nu-şi recunoaşte greşeala, răul este transformat în bine, iar prostia, în ştiinţă de carte, cu toate că orice om cu logică constată că nu aşa stau lucrurile.
Un bărbat cu familie lucrează de vreo zece ani în Spania. A venit acasă să-şi vîndă gospodăria – pe un preţ de nimic. Mă mir de hotărîrea omului din uliţa apropiată. Îmi răspunde fără să-l întreb: „Nu mă pot împăca cu gîndul că şi copiii mei vor fi obligaţi să trăiască într-o lume care nu urcă!” Şi mi-a mai spus Petre: „Plec, vă las cu minciunile în ţară!” Nu m-am simţit bine să aud asemenea cuvinte. Care-i adevărul în lumea asta? Apoi îmi mai zice omul cu înţelepciunea de toate zilele: „Am o singură viaţă pe Pămînt”. Petre a plecat, s-a pierdut printre milioanele de români care au cetăţenie străină. Nu-mi iese din cap spusa: Plec departe, minciuna o las acasă…
Ce-i de făcut? Cine îmi poate da un răspuns? Poporul acesta este sortit sărăciei?! Nu-mi vine a crede! Dar…

Autor: Gheorghe Pârja
Sursa: Graiul Maramureşului