Inteligența, viața și... credința
1. „Şi cum
INTELIGENŢA noastră nu s-a făcut ea însăşi, trebuie să existe o Inteligenţă
superioară din care derivă a noastră. Şi cu cât ideea pe care ne-o vom face
despre această INTELIGENŢĂ supremă va fi mai înaltă, cu atât ne vom apropia mai
mult de adevăr; nu riscăm să ne înşelăm considerând-o drept autoarea
lucrurilor, raportând la ea aceste splendori ale Cerurilor care au deşteptat
cugetarea noastră; în fine, iată-ne pregătiţi să înţelegem şi să primim formula
tradiţională: "DUMNEZEU, TATĂL, ATOTŢIITORUL, FĂCĂTORUL CERULUI ŞI
AL PĂMÂNTULUI..."
Herve Auguste Etienne Albans Faye (1814-1902),
astronom şi geodez
francez, care a lucrat în domeniul meteorologiei, seismologiei şi geodeziei, desccoperind
cometa 4P/FAYE. A fost membru al Academiei de Ştiinţe, Ministru al Educaţiei,
Preşedinte al Comisiei Internaţinale de Geodezie, fiind onorat cu Prix Lalande,
înnobilat şi decorat cu Legiunea de Onoare, iar un crater lunar îi poartă
numele.
***
2. „CRED ÎN DUMNEZEU ŞI-L ADOR FĂRĂ SĂ ÎNCERC A-L ÎNŢELEGE.
ÎL VĂD PRETUTINDENI DE FAŢĂ ŞI ACTIV: NU NUMAI ÎN CÂRMUIREA VEŞNICĂ A VIEŢII ŞI
ÎN VIAŢA LĂUNTRICĂ A SUFLETULUI NOSTRU CI ŞI ÎN ISTORIA POPOARELOR ŞI A
OMENIRII".
Guizot (1787-1874),
învăţat francez, istoric, orator, om de
stat francez, membru al Academiei
Franceze, prim-ministru, al XXII-lea premier al Franţei, s-a remarcat în ce
priveşte învăţământul, susţinând crearea de şcoli în departamente şi comune. A
susţinut monarhia constituţională în cadrul Revoluţiei din iulie 1830. A jucat
un rol politic important în perioada dinaintea Revoluției de la 1848. A fost un
liberal conservator care s-a opus venirii la putere a lui Carol al X-lea.
***
3. „CREDINŢA DUCE LA RUGĂCIUNE PRECUM FLUVIUL DUCE LA
MARE".
Henri Fesquet (1916 -2010),
scriitor francez, jurnalist - Le
Monde. A fost luat prizonier în cel de al II-lea război mondial pentru ideile
sale apărute în presa timpului. El a fost la originea unui grup de studii
filosofice și teologice, la care au aderat oameni de seamă ai Franței. Unul din
subiectele majore de care s-a ocupat a fost „Cazul Finaly”, numit după copiii evrei încredințați îngrijirii unei
familii catolice în timpul ocupației germane. A participat la cele patru
sesiuni ale Conciliului II Vatican (1962-1965), unde cu alți confrați au avut
păreri diferite la adresa episcopilor
catolici.
***
P.S. „Atunci când vom
zice de pace şi linişte, atunci, fără de veste, va veni peste ei pieirea” (I Tesaloniceni 5, 3).
„1001 CUGETĂRI” vol. XII,
Prof. Olimpia
Mureșan L.S.R. Maramureș,
Preot Ortodox Român
Ilie Bucur Sărmășanul
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu