Poezia, călătorul și...
favorul
1. „CRED CĂ POEZIA, PE LÂNGĂ NEAPĂRATA CONDIŢIE DE A PLĂCEA,
CONDIŢIE A EXISTENŢEI SALE, ESTE DATOARE SĂ EXPRIME TREBUINŢELE SOCIETĂŢII ŞI
SĂ DEŞTEPTE SENTIMENTELE FRUMOASE ŞI NOBILE CARE ÎNALŢĂ SUFLETUL PRIN IDEI MORALE ŞI DIVINE".
Grigore Alexandrescu (1810-1885),
poet şi fabulist.
De mic dovedeşte o inteligenţă deosebită şi o memorie extraordinară, învaţă
greaca şi engleza. Uimeşte pe Ion Ghica
şi Heliade Rădulescu cu talentul său poetic. O vreme a fost ofiţer, dar a
demisionat. În anul 1840 este întemniţat din cauza unor opere (Lebăda şi puii corbului). În ultimii 25 de ani a
suferit de alienare mintală. A murit sărac la Bucureşti în anul 1885. Vasile Alecsandri într-o scrisoare
trimisă de la Paris lui Alexandru
Papadopol - Calimah, deplângea nepăsarea faţă de cel mai mare fabulist
român: "Moartea bietului Alexandrescu nu m-a mâhnit atât de mult (căci el era mort de mulţi ani), cât m-a mâhnit nepăsarea generaţiei actuale
în privirea lui şi uitarea în care căzuse renumele lui, odinioară
strălucit". Poezia lui
a influenţat Revoluţia din 1848. Printre cele mai bune meditaţii romantice se
numără şi "Umbra lui Mircea la Cozia". Au rămas de la el peste
40 de fabule. Lui Alexandrescu îi revine meritul de a fi consacrat în
literatura română ca specii literare autonome epistola, meditaţia şi satira. A tradus din Lamartine şi Byron.
***
2. „ESTE NEFERICIT CĂLĂTORUL CARE FACE OCOLUL PĂMÂNTULUI ŞI
INTRĂ ATEU ÎN CASA PĂRINŢILOR SĂI".
Francois- Rene de Chateaubriand (1768-1848),
a fost scriitor
francez, politician şi diplomat. Este considerat fondatorul romantismului în
literatura franceză. Principala sa lucrare este "GENIUL
CREŞTINISMULUI" sau "FRUMUSEŢEA RELIGIEI CREŞTINE"
(1802), publicată ulterior în multe ediţii. A fost ales membru al Academiei Franceze în 1811. Din lucrările lui mai
enumerăm: „Memorii dincolo de mormânt”,
„Eseu despre literatura engleză”. „Natcezii”,
„Călătorie în America”, „Despre Bounoparte și despre Bourboni”, „Martirii”, „Miscelanee politice și polemice”.
***
3. „DUMNEZEU L-A FĂCUT PE OM DUPĂ CHIPUL ŞI ASEMĂNAREA SA,
IAR OMUL I-A ÎNTORS ACEST FAVOR".
Benjamin Frank Wedekind (1864-1918),
celebru dramaturg german. Piesele
sale critică
de obicei atitudinile burgheze ale epocii, îndeosebi faţă de sex. A
influențat evoluţia teatrului epic și a
anticipat apariția expresionismului. Cea
mai cunoscută operă a sa este „Deşteptarea primăverii". Multe
din piesele sale au fost traduse de Simion Danilă şi publicate în editura
Univers în 1982. Dintre lucrările sale majore amintim: „Heracle”, „Bismark”, „Spiritul pământului”, „Muzică”, „Pandora Box”,
Regele Nicolo, sau astfel este viața”, „Hidalla”, „Dansul morții”.
***
P.S. „Întru aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi
ucenicii mei, dacă veţi avea dragoste unii faţă de alţii” (Ioan 13, 35).
„1001
CUGETĂRI” vol. XII,
Prof. Olimpia Mureșan L.S.R. Maramureș
Preot Ortodox Român Ilie Bucur Sărmășanul
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu