Transilvania, inima și... pământul
1. „Ungurii vreau unio (unirea
Transilvaniei cu Ungaria)! Știți ce vrea
să zică aceasta? că pănă acum ne-au încălecat pe păr și acum vor să ne pună și
șeaua pe spinare. Clasa conducătoare a feudalilor unguri își menține dominația
socială și națională asupra populației românești.”La
adunarea de la Blaj din 1848 au participat și mulți români maramureșeni, dintre
care la întoarcere mulți români au fost spânzurați de honvezi, sau pur și
simplu spintecați cu cosoarele. (Silviu Dragomir-Avram Iancu Ed. Științifică București
1985, pag. 47.
Ioan Buteanu
(1821-1849),
a fost unul din liderii
revoluționarilor români transilvăneni de la 1848 și prefect al Zarandului în perioada 1848-1849. S-a născut la Sighetul
Marmației, într-o veche familie nobilă din Țara
Chioarului. A urmat gimnaziul la Baia Mare și Carei, iar dreptul la Cluj și
Zagreb. A fost timp de trei ani cancelist
la Tabula Regia din Tg. Mureș. După ce a obținut diploma de avocat s-a
stabilit la Abrud unde-l găsesc evenimentele din 1848 și unde Comitetul Național Român l-a desemnat ca
prefect în acea regiune. În data de 15 mai 1848 a ținut o cuvântare la
Blaj, în care a criticat intenția revoluționarilor unguri de unire a
Transilvaniei cu Ungaria, arătându-le românilor pericolul la care se expun,
care de fapt s-a și înfăptuit prin masacarea a zeci de mii de români transilvăneni
de honvezii unguri. Ioan Buteanu,
solicitat de Nicolae Bălcescu pentru
a-i ajuta cu soldați, intervine pe lângă
Avram Iancu de a trimite aceste ajutoare fraților de peste munți în
lupta lor națională. În timpul armistițiului din 1849 dintre revoluționarii
maghiari și moții conduși de Avram Iancu,
la 6 mai maiorul aventurier și mincinos Imre
Hatvani, nu-și respectă promisiunea și intră prin surprindere în Abrud unde s-a
întâmplat un adevărat măcel, fiind omorâți foarte mulți români. A fos prins și Ioan Buteanu care a fost
spânzurat de unguri în data de 23 mai 1849, fără nici un fel de judecată. În
cinstea eroului prefect Buteanu, în decursul istoriei s-au ridicat statui și
busturi, iar unele societăți, școli și unități militare, poartă numele acestui
vrednic român.
***
2. „Sunt
în lume OAMENI MARI care prin tot ce fac se exprimă pe ei şi acţiunile lor. Dar
cei mai mari oameni sunt aceia a căror INIMĂ BATE PENTRU TOŢI”.
Romain
Rolland (1866 – 1944),
scriitor, muzicolog, critic de artă francez, laureat
al Premiului Nobel pentru literatură în anul 1915, „ca un omagiu adus înaltului idealism al
creației lui literare și dragostei de adevăr cu care a descris diferite tipuri
umane”. Studiile le face la Paris și
Roma, devenind doctor în litere
în anul 1895, după care ajunge profesor
la Sorbona unde predă istoria artelor. Din 1901 începe o corespondență cu Tolstoi. După 24 de ani de exil în
Elveția revine în satul natal Clamecy. În anul 1933 refuză „Medalia Goethe”,
decernată de Hitler. Personalitatea de scriitor-cetățean a fost
deseori comparată cu cea a lui Voltaire, având o importantă influență
asupra opiniei publice europene din primele patru decenii ale secolului trecut.
***
3. „Fericit este pământul care ţine pe trupul
său oameni buni, lucrători şi harnici economi! Fericit este şi
NEAMUL acela care are credincioşi
patrioţi şi oameni întru ştiinţă luminaţi! Însă patrioticească însufleţire şi
înfrumuseţarea fericirii Neamului vine din STATORNICĂ PACEA LEGILOR
STRĂMOŞEŞTI şi din însemnul cel fierbinte către sporirea luminării, căci
legile ca nişte râuri curate adapă sufletul
cel patrioticesc”.
Gheorghe
Lazăr (1779 – 1823),
cărturar
iluminist, fondatorul învăţământului în limba naţională din Ţara Românească, pedagog, teolog, traducător
și inginer român. A înființat la București prima școală cu predare în limba română, „Școala
de la Sfântul Sava”, în anul 1818. De mic a fost luat în casa
baronului Brukental, care remarcându-i aptitudinile pentru studiu, l-a trimis
să studieze la gimnaziile din Sibiu și Cluj, apoi la Viena unde a urmat studii superioare de filosofie, istorie și de
științe-matematice. Ulterior a studiat și teologia. În 1816 trece
munții stabilindu-se la București, în urma conflictului cu episcopul greco
catolic unit Vasile Moga, (care
l-a împiedicat să scrie cărți în limba română), și a guvernatorului Transivaniei.
În Țara Românească se împrietenește cu Iordache
Golescu și Constantin Bălăceanu dorind împreună să treacă de la învățământul
grecesc la cel în limba română. Din prima generație de elevi făceau parte: Petrache Poenaru, Iona Heliade Rădulescu, Simion
Marcovici, Daniel Tomescu și alții. În timpul revoluției lui Tudor Vladimirescu din 1821, Gheorghe Lazăr împreună cu elevii săi
îl ajută pe acesta la fortificarea taberei de la Cotroceni, sau învățându-i pe
panduri să mânuiască armele. Persecutat
de autorități după înfrângerea revoluției, bolnav, se întoarce în satul natal
Avrig unde se stinge din viață în 17 septembrie 1823, fiind înmormântat în
curtea Bisericii ortodoxe din Avrig. În anul 1973 UNESCO a comemorat 150 de ani
de la moartea lui Gheorghe Lazăr,
aducându-se în prim plan activitatea, viața și opera unuia dintre cei mai
prestigioși îndrumători ai culturii române.
***
P.S. „Iubiţi
pe vrăjmaşii voştri, faceţi bine celor ce vă urăsc pe voi. Binecuvântaţi pe cei
ce vă blestemă, rugaţi-vă pentru cei ce vă fac necazuri. Celui ce te loveşte
peste obraz, întoarce-i şi pe celălalt; pe cel ce-ţi ia haina, nu-l împiedica
să-ţi ia şi haina. Oricui îţi cere, dă-i; şi de la cel care ia lucrurile tale,
nu cere înapoi".
IISUS
HRISTOS (1 - 33), Fiul lui Dumnezeu
Mântuitorul
lumii, (Luca - 6, 27-30)
„1001
CUGETĂRI” vol. XII,
Prof. Olimpia Mureșan L.S.R. Maramureș,
Preot Ortodox Român Ilie Bucur Sărmășanul
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu