PICURI DE ÎNȚELEPCIUNE

Ecoul, curajul și... învingătorul

1. „Aflându-se în excursie pe munte, o tânără familie a poposit într-o cabană de la marginea unei văi. Băiatul cel mic, supărat pe fratele său, s-a dus în spatele cabanei şi a strigat de ciudă: "Te urăsc!" Dar  imediat un glas puternic i-a răspuns: "Te urăsc, te urăsc...". Speriat copilul a alergat în casă şi i-a povestit tatălui toată păţania, spunându-i că afară, cineva strigă la el că-l urăşte. Au mers împreună la locul cu pricina, unde tatăl i-a spus fiului: - Aici erai când ai auzit că cineva te urăşte? - Da! - Ia spune-i că-l iubeşti! - Te iubesc! - a strigat şi, de îndată văile i-au răspuns: „Te iubesc, te iubesc... ". - Ţine minte, i-a mai zis tatăl, aşa este şi în viaţă: dacă eşti om rău, numai răutate vei întâlni, dar dacă eşti om bun şi te porţi frumos cu ceilalţi, atunci doar dragoste vei găsi la tot pasul. Şi chiar dacă nu vei fi iubit mereu de oameni, în schimb dragostea lui Dumnezeu va fi mereu cu tine. Să nu uiţi asta”!

Leon Magdan,

„Mă numesc Leon Magdan, dar cei mai mulți copii și părinți  mă cunosc ca „PROFESORUL DE JOACĂ”. Îmi place enorm să lucrez cu copiii și nu mă văd făcând altceva. Pe de o parte scriu cărți pentru copii, iar pe de altă parte pun în scenă spectacole cât mai interesante și surprinzătoare. Încerc să-i fac pe copii să se bucure și să învețe ceva bun cu drag, cu zâmbetul pe buze. Și când spun asta, mă refer la copiii de toate vârstele, de la 4 la 84 de ani. Căci indiferent de vârstă, fiecare din noi rămâne în adâncul sufletului un copil. Copilul acesta, din sufletul nostru, are nevoie să se joace și să se bucure. Și cred că nimic nu poate fi mai frumos în viață, decât să copilărești odată cu copiii sau cu nepoții tăi. Constantin Brâncuși spunea: „Când nu mai suntem copii, suntem deja morți”. Asta încerc eu să transmit: să te bucuri de orice lucru neînsemnat, să fii mereu curios, să vezi lumea mai bună decât este, să ierți cu ușurință, să iubești necondiționat, adică să trăiești cu adevărat. Realizez astfel de programe la magazinul Cocor din București și în foarte multe spitale unde sunt oameni și copii bolnavi și.... bucurându-i pe ei ne bucurăm pe noi!”

***

2. „CURAJUL cel mai de trebuinţă în această lume nu e totdeauna de natură eroică. În viaţa de toate zilele, trebuie curaj, ca şi pentru marile acţiuni ce aparţin domeniului istoriei. Este, de plidă, "CURAJUL DE A FI CINSTIT", de a te împotrivi "ISPITEI", de a spune "ADEVĂRUL", curajul de a fi ceea ce suntem cu adevărat şi de a nu pretinde să trecem drept ceea ce nu suntem; curajul de a trăi cinstit prin propriile noastre mijloace şi de a nu duce o viaţă ruşinoasă prin mijloacele altora”.

Samuel Smiles (1812-1904),

scriitor moralist, autor și guvernator scoțian care a desfășurat o campanie pe o platformă Chartis. Dar a concluzionat că mai multe progrese ar veni din noile atitudini decât din noile legi. Capodopera lui, Self-Help din anul 1859, a promovat spiritismul și a susținut că sărăcia a fost cauzată în mare parte de obiceiurile iresponsabile, atăcând totodată materialismul și guvernarea Laissez-faire. Acesta a fost numit „biblia liberalismului mijlociu-victorian”, și a ridicat pe Smiles la statutul de celebritate aproape peste noapte. A provenit dintr-o familie cu 11 copii și a studiat la Universitatea din Edinburgh. A scris multe articole în care el milita pentru reforma parlamentară. A lucrat o perioadă de timp pentru Căile Ferate Leed &Thirsk, devenind ulterior secretar al acestei societăți. În anul 1866 ajunge președinte al Instituției Provizorii Naționale, după care a suferit un atac cerebral și învăță pur și simplu să citească din nou. Smiles intenționa să scrie o carte intitulată Conductă, dar editorul i-a respins-o de două ori. După moartea lui în 1904, manuscrisul Conductului a fost găsit în biroul lui, și a fost distrus.

***

  3. „Frumoase cuvinte împotriva violenţei, a războiului se găsesc în literatura religiilor apărute în India: Brahmanism, Hinduism, Budism. "Dacă un om învinge în luptă de o mie de ori o mie de oameni, iar dacă altul se învinge pe sine însuşi, acesta din urmă este cel mai mare dintre învingători" (Ortodoxia nr: 3/1964).

 Emilian Vasilescu (1904-1985),

profesor de teologie, născut în comuna Hotarele, jud. Giurgiu dintr-o familie după mamă dintr-un șir lung de preoți. După absolvirea liceului „Cantemir Vodă” din București unde l-a avut profesor pe renumitul Constantin Giurăscu, se înscrie la Seminarul „Nifon Mitropolitul” unde beneficiază de o bursă de studiu. Aici a înființat și condus „Societatea literară a elevilor Seminarului Nifon Mitropolitul”. A urmat cursurile Facultății de Teologie București unde sub îndrumarea renumitului profesor și mitropolit Irineu Mihălcescu și-a pregătit teza de licență. În perioada 1929-1932, obține o bursă de studiu la Facultatea de Teologie Protestantă din Paris, unde sub îndrumarea profesorului Raoul Allier și-a pregătit în franceză teza de doctorat. În această perioadă a frecventat și cursurile Facultății de Litere a Universității din Paris. În 1936 a obținut titlul  doctor al Facultății de Teologie București și ulterior și a facultății de Litere, specialitatea Filosofie din cadrul Universității București. A fost profesor la Academia Teologică din Sibiu, apoi la Institutul Teologic București și este autor a numeroase cărți de Apologetică, Filosofie și mai ales de Istoria religiilor. Trece la Domnul în anul 1985 la vârsta de 80 de ani și este înmormântat la Biserica Belvedere din cartierul bucureștean Regie.

***

P.S. „RĂBDAREA” este o virtute foarte importantă pe calea mântuirii creştinului. Creştinul bun se laudă şi în suferinţă, bine ştiind că suferinţa aduce răbdare, şi răbdarea încercare, şi încercarea nădejdea. Iar nădejdea nu ruşinează pentru că iubirea lui Dumnezeu s-a vărsat în inimile noastre prin Duhul Sfânt” (Romani 5, 3-5).

„1001 CUGETĂRI” vol. XII,

Prof. Olimpia Mureșan L.S.R. Maramureș,

Preot Ortodox Român Ilie Bucur Sărmășanul