joi, 1 noiembrie 2018

Un om obosit

Mai interesante decât votul în sine, au fost cometariile pe marginea moţiunii îndreptate împotriva ministrului Justiţiei.  Tudorel Toader se dovedeşte unul dintre cei mai talentaţi oratori ai vremurilor noastre. Cunoştinţele sale juridice sunt îmbrăcate într-un limbaj aparent simplu, dar în realitate foarte complicat, foarte elaborat. Stăpânind mecanismele logicii formale, el pare să-şi fi însuşit lecţiile marilor logicieni ieşeni.
Dincolo de pregătirea profesională, profesorul Tudorel Toader alternează propoziţiile categorice cu tehnica amânării specifică politicienilor răbdători.
Ca şi în cazul procesului de evaluare a şefei DNA, a făcut din raportul de evaluare a procurorului general un adevărat foileton. Suspansul a însoţit mereu ieşirile lui publice, pentru ca, în final, să formuleze o concluzie ce pare fără cusur.
Parlamentul, în actuala lui formulă, nu gustă nici oratoria de modă veche, nici logica, fie ea chiar formală.
Confruntat cu o moţiune înaintată de opoziţie, Tudorel Toader s-a trezit pe jumătate abandonat de cei care i-au oferit demnitatea publică de ministru al Justiţiei.
S-a vorbit că Liviu Dragnea ar profita de ocazie pentru a scăpa de un membru al guvernului care nu se înscrie în tipologia comună. Un ministru, în viziunea conducerii PSD, este o persoană obedientă şi linguşitoare pusă la dispoziţia liderului partidului, slujind interesele partidului datorită căruia a ajuns să ocupe respectiva funcţie.
Un ministru neafiliat politic, un tehnocrat care-şi respectă profesia, este greu de stăpânit. Liviu Dragnea vrea rezultate, nu poveşti. Frazele meşteşugite sunt bune pentru iubitorii de literatură. În actuala conjunctură portretul-robot al ministrului de Justiţie este mai apropiat de un Florin Iordache, cel cu „altă întrebare, altă întrebare, altă întrebare”, decât de actualul ministru.
Dacă Tudorel Toader ar fi fost asumat de un guvern de dreapta, ar fi avut rezultate spectaculoase. Într-un guvern de stânga pare nefiresc, artificial. În orice caz, face figură aparte în guvernul Dăncilă.
A vrut cu adevărat Liviu Dragnea să scape de el? S-a gândit să se folosească de acest prilej pentru a testa fidelitatea parlamentarilor PSD faţă de el?
Tudorel Toader a devenit ţinta opoziţiei, dar în acelaşi timp a devenit aproape indezirabil şi în arcul guvernamental. Atitudinea lui a contribuit la răcirea relaţiilor dintre Călin Popescu Tăriceanu şi Liviu Dragnea. Preşedintele ALDE şi-a exprimat public susţinerea pentru ministrul incomod, deşi portofoliul Justiţiei aparţine PSD-ului.
A mai apărut o speculaţie. S-a vorbit că adversarii lui Dragnea şi-ar fi propus să voteze moţiunea pentru a tensiona relaţiile dintre Tăriceanu şi Dragnea. Votul a clarificat situaţia. Moţiunea a fost respinsă. Niciun zvon nu s-a adeverit, dar lucrurile rămân în continuare complicate. ALDE începe să aibă o agendă proprie.
În PSD se conturează tot mai clar grupurile. Remanierea anunţată pentru săptămâna viitoare va duce la o creştere a temperaturii în interiorul partidului.
Liviu Dragnea dă semne de oboseală. Cedează sub presiunea enormă venită din toate părţile.
Până la urmă izbucneşte şi spune că a fost condamnat pentru referendumul de suspendare a lui Traian Băsescu şi într-un dosar banal de pe vremea când era preşedinte de consiliu judeţean. Cu nervii la pământ, întreabă retoric: asta-i marea corupţie?
Situaţia lui poate fi înţeleasă mai bine dacă este pusă în relaţie cu lentoarea cu care rezolvă lucrurile ministrul Tudorel Toader. După cum s-a exprimat foarte plastic liderul PSD, de la ministrul Justiţiei aşteaptă acţiune, nu gargară.

Autor: Dumitru Păcuraru
Sursa. Informaţia zilei de Maramureş

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu